Just making sure you know how cool i am.
"The grown up in me is feeling good about himself.
But the kid in me is suicidal about the fat bastard he'll become."
sâmbătă, 18 aprilie 2009
Grave crypt!
I just shot this, at Marasesti:
Just making sure you know how cool i am.
"The grown up in me is feeling good about himself.
But the kid in me is suicidal about the fat bastard he'll become."
Just making sure you know how cool i am.
"The grown up in me is feeling good about himself.
But the kid in me is suicidal about the fat bastard he'll become."
Dansez pentru ProTv
Intamplator, azi am asistat la circa 20 de minute din emisiunea "Dansez pentru tine" de la ProTV. Si vazandu-i pe aia cum se maimutaresc in fel si chip pe scena, cum prezentatorul imi zambeste cuceritor ca un cacat cu dinti dat cu gel, cum spiritul de competitie si dedicatia sunt la punctul culminant, evident, mi-a starnit un mare interes povestea din spatele emisiunii. Asa ca m-am interesat, ca asa fac eu cand ma intereseaza ceva.
Povestea e monstruoasa: mai multe cupluri, alcatuite dintr-o "vedeta" si inca o persoana, se intrec la un concurs de dans. Cei care castiga, evident, primesc o suma de bani. Si iata amanuntul aproape incredibil: ProTv are grija ca acea persoana ne-vedeta din cuplu sa fie una care are o problema grava care s-ar putea rezolva cu banii din premiu. Dar nu orice fel de problema: ceva de tipul ca ii moare copilul daca nu-si face nu stiu ce operatie, ca munceste singura sa intretina o familie intreaga, ca a fost dat afara de proprietarul la care locuia in chirie etc. Sunt mai multe runde, publicul si juriul votand cuplul care este dat afara.
Va dati seama disperarea cu care fiecare cuplu lupta pentru premiul cel mare, adica pentru rezolvarea acelei probleme care le face viata o mizerie. Dar numai un cuplu va reusi.
Ah, si nu e vorba de cuplu in sine: ProTv plateste bani grei acelor "vedete" (din cate am constatat: foste prostituate si pseudocantareti fara boase) ca sa-si miste curu in fata ecranului. Deci notiunea de cuplu care lupta pentru ceva e un pic trasa de par.
Tot acest joc dezvoltat de o minte efectiv diabolica imi aminteste de lupta gladiatorilor din antichitate: lumea are ochi pentru ala de castiga, cei omorati sunt uitati cu desavarsire. Sunt pusi sa se lupte unul cu altul pentru distractie. Dar, spre deosebire de gladiatori, ei se lupta acum si pentru bani. Si nu pentru banii lor: pentru banii televiziunii care-i asmute unii contra celorlalti cu o perversitate rar intalnita.
Si voma uriasa, prezentatorul, zambeste cu dintii lati la vedere. Dar chiar si din spatele televizorului ii simt alena fetida. Simt putreziciunea din spatele studiourilor stralucitoare si pline de lumini. Aud urletele dupa bani si nesimtirea si lacomia. Vad falsitatea din spatele zambetelor si imbratisarilor si din comportamentul "vedetelor". Totul e un joc, un teatru cu actori prosti. Iar povestile dramatice ale concurentilor, desi prezentate in cele mai mici detalii, sunt de fapt mai ascunse ca niciodata. Este o cursa de caini, o bataie intre cocosi, un razboi intre doi soldati ingropati in noroi in timp ce marii patroni se bat peste burta la un joc de golf.
VOTEAZA PRIN SMS ECHIPA FAVORITA!
VOTEAZA-L pe ala care va trai omeneste de aici incolo. Ii vom da 0,001 din banii pe care-i castigam pe spinarea prostilor.
Si toate astea in timp ce la TV ti se prezinta acele cazuri dramatice cu o vadita compasiune. Cu atata compasiune incat ai zice ca isi doresc efectiv sa ii ajute.
Hmm, o simpla cautare pe google imi arata faptul ca stefan banica jr. a castigat cam 10000 de euro de revelion behaind prin piete, cu vocea lui elvis ce-i drept, dar a lui elvis in plina putrefactie.
Astea sunt emisiunile TV. Majoritatea lupta pentru niste copii, sa le construiasca scoala, pentru niste batrani, sa le construiasca azil. YEAH, RIGHT!
Te uiti la astfel de show-uri? Nu vezi fluxul de bani care ti se scurge din retina? Nu-i vezi cum intra prin ecran si ingroasa niste buzunare?
Povestea e monstruoasa: mai multe cupluri, alcatuite dintr-o "vedeta" si inca o persoana, se intrec la un concurs de dans. Cei care castiga, evident, primesc o suma de bani. Si iata amanuntul aproape incredibil: ProTv are grija ca acea persoana ne-vedeta din cuplu sa fie una care are o problema grava care s-ar putea rezolva cu banii din premiu. Dar nu orice fel de problema: ceva de tipul ca ii moare copilul daca nu-si face nu stiu ce operatie, ca munceste singura sa intretina o familie intreaga, ca a fost dat afara de proprietarul la care locuia in chirie etc. Sunt mai multe runde, publicul si juriul votand cuplul care este dat afara.
Va dati seama disperarea cu care fiecare cuplu lupta pentru premiul cel mare, adica pentru rezolvarea acelei probleme care le face viata o mizerie. Dar numai un cuplu va reusi.
Ah, si nu e vorba de cuplu in sine: ProTv plateste bani grei acelor "vedete" (din cate am constatat: foste prostituate si pseudocantareti fara boase) ca sa-si miste curu in fata ecranului. Deci notiunea de cuplu care lupta pentru ceva e un pic trasa de par.
Tot acest joc dezvoltat de o minte efectiv diabolica imi aminteste de lupta gladiatorilor din antichitate: lumea are ochi pentru ala de castiga, cei omorati sunt uitati cu desavarsire. Sunt pusi sa se lupte unul cu altul pentru distractie. Dar, spre deosebire de gladiatori, ei se lupta acum si pentru bani. Si nu pentru banii lor: pentru banii televiziunii care-i asmute unii contra celorlalti cu o perversitate rar intalnita.
Si voma uriasa, prezentatorul, zambeste cu dintii lati la vedere. Dar chiar si din spatele televizorului ii simt alena fetida. Simt putreziciunea din spatele studiourilor stralucitoare si pline de lumini. Aud urletele dupa bani si nesimtirea si lacomia. Vad falsitatea din spatele zambetelor si imbratisarilor si din comportamentul "vedetelor". Totul e un joc, un teatru cu actori prosti. Iar povestile dramatice ale concurentilor, desi prezentate in cele mai mici detalii, sunt de fapt mai ascunse ca niciodata. Este o cursa de caini, o bataie intre cocosi, un razboi intre doi soldati ingropati in noroi in timp ce marii patroni se bat peste burta la un joc de golf.
VOTEAZA PRIN SMS ECHIPA FAVORITA!
VOTEAZA-L pe ala care va trai omeneste de aici incolo. Ii vom da 0,001 din banii pe care-i castigam pe spinarea prostilor.
Si toate astea in timp ce la TV ti se prezinta acele cazuri dramatice cu o vadita compasiune. Cu atata compasiune incat ai zice ca isi doresc efectiv sa ii ajute.
Hmm, o simpla cautare pe google imi arata faptul ca stefan banica jr. a castigat cam 10000 de euro de revelion behaind prin piete, cu vocea lui elvis ce-i drept, dar a lui elvis in plina putrefactie.
Astea sunt emisiunile TV. Majoritatea lupta pentru niste copii, sa le construiasca scoala, pentru niste batrani, sa le construiasca azil. YEAH, RIGHT!
Te uiti la astfel de show-uri? Nu vezi fluxul de bani care ti se scurge din retina? Nu-i vezi cum intra prin ecran si ingroasa niste buzunare?
duminică, 12 aprilie 2009
Grandomanie corporatista!
Mie mi-a sarit in ochi. Sper ca o sa observe toata lumea, gratie calitatilor mele de inginer si a lui ms paint.
Ah si bila aia albastra din josul pozei nu-i Pamantul. E un testicul de-al lui Google.
miercuri, 8 aprilie 2009
Business Trip!
Iata-ma, pentru a treia zi consecutiv, alergand in jurul parcului de parca as fi un hamster intr-o calatorie de afaceri. Alerg, cu limba scoasa, cu plamanii transformati in foale, cu spatele transpirat si un picior tot timpul in aer. Alerg, dar in spatele pleoapelor pe jumatate lasate, ochiul este acelasi receptacul fin care inregistreaza orice miscare. Asa ca acum pot face o mica clasificare a oamenilor care se plimba de obicei intre orele 20 si 21 prin parcul tineretului:
1. desigur: sunt eu si cei ca mine. Adica oameni semi-grasi cu semi-gusa si semi-vointa care abia s-au apucat de alergat. Ii recunosti dupa gafait, dupa echipamentul neprofesionist si privirea ostentativa. Ne comportam intr-un pur stil dadaist, sfidand orice logica: alergam de sa ne dam sufletul apoi mergem si gatim niste cartofi prajiti cu multa carne. mhm.
2. jogging-istii si jogging-istele cu pretentii: p-astia ii recunosti dupa seriozitatea cu care abordeaza fiecare pas facut, dupa faptul ca pot discuta in timp ce alearga. alearga in haita. isi spun unul altuia cand trec pe langa cei de la punctul 1: "a cata e ma? a 4-a sau a 5-a tura?". aproape ca nu mai fac efort cand alearga, deci nu impresioneaza prin cine stie ce vointa. sunt un fel de hamsteri in cusca.
3. cupluri si copii: se tin de copilarii si au discutii legate de copii iar privirea nu este indreptata spre apusul soarelui ci spre proprii copii. sunt mandri nevoie mare de progenitura lor care le garanteaza nemurirea. povestesc despre copiii lor cu alte cupluri.
4. batrani: se tin de batranarii. privirea lor este indreptata catre apusul soarelui dar ei vad de fapt in trecut, spre un alt apus de soare, mult mai frumos decat cel din prezent. auzi galanterisme hilare de genul: "maria, tu esti o floare intre flori", atunci cand treci pe langa ei.
5. oameni si caini: in functie de tipul de caine si tipul de om care atarna de partea cealalta a lesei difera. astia iubesc animalele iar animalele ii iubesc inapoi, infinit mai mult.
6. paznici (cu simtul raspunderii): ochiul vigilent al legii se plimba cu pulanul in mana. ei este multi, este gata de interventie rapida in orice situatie mai putin cand e vorba de tigani zgomotosi, gasti agresive de tineri, suporteri de fotbal, violatori, oameni cu cagula pe cap si cutite pline de sange in mana. au mare grija sa nu treaca cineva cu bicicleta prin parc, ca e ordin de la stapanire.
7. fete singure: ce poate fi mai deprimant decat o fata care se plimba singura prin parc? ah da...copiii aia morti de foame prin Africa, imagini cu Kosovo sau Irak bombard...aaa... eliberate de americani si finalul filmului Titanic. Dar, in rest, fetele care se plimba prin parc singure sunt cel mai deprimant lucru pe care il poti vedea. Te impresioneaza pana la lacrimi.
8. ciclisti: tematori, pasnici si intre toate varstele, ei nu sunt totusi foarte multi: pedaleaza cu ochii in patru ferindu-se de inamicul lor natural, jandarmul.
Pe masura ce voi avansa de la statutul de hamster in business trip la hamster in cusca, voi mai observa si alte tipuri de plimbareti.
Pana una alta, am urmatoarea idee:
cand alerg, imi pun niste manele pe mp3 player. Ura care mi se va revarsa in suflet ma va face sa alerg mai tare ca oricand.
1. desigur: sunt eu si cei ca mine. Adica oameni semi-grasi cu semi-gusa si semi-vointa care abia s-au apucat de alergat. Ii recunosti dupa gafait, dupa echipamentul neprofesionist si privirea ostentativa. Ne comportam intr-un pur stil dadaist, sfidand orice logica: alergam de sa ne dam sufletul apoi mergem si gatim niste cartofi prajiti cu multa carne. mhm.
2. jogging-istii si jogging-istele cu pretentii: p-astia ii recunosti dupa seriozitatea cu care abordeaza fiecare pas facut, dupa faptul ca pot discuta in timp ce alearga. alearga in haita. isi spun unul altuia cand trec pe langa cei de la punctul 1: "a cata e ma? a 4-a sau a 5-a tura?". aproape ca nu mai fac efort cand alearga, deci nu impresioneaza prin cine stie ce vointa. sunt un fel de hamsteri in cusca.
3. cupluri si copii: se tin de copilarii si au discutii legate de copii iar privirea nu este indreptata spre apusul soarelui ci spre proprii copii. sunt mandri nevoie mare de progenitura lor care le garanteaza nemurirea. povestesc despre copiii lor cu alte cupluri.
4. batrani: se tin de batranarii. privirea lor este indreptata catre apusul soarelui dar ei vad de fapt in trecut, spre un alt apus de soare, mult mai frumos decat cel din prezent. auzi galanterisme hilare de genul: "maria, tu esti o floare intre flori", atunci cand treci pe langa ei.
5. oameni si caini: in functie de tipul de caine si tipul de om care atarna de partea cealalta a lesei difera. astia iubesc animalele iar animalele ii iubesc inapoi, infinit mai mult.
6. paznici (cu simtul raspunderii): ochiul vigilent al legii se plimba cu pulanul in mana. ei este multi, este gata de interventie rapida in orice situatie mai putin cand e vorba de tigani zgomotosi, gasti agresive de tineri, suporteri de fotbal, violatori, oameni cu cagula pe cap si cutite pline de sange in mana. au mare grija sa nu treaca cineva cu bicicleta prin parc, ca e ordin de la stapanire.
7. fete singure: ce poate fi mai deprimant decat o fata care se plimba singura prin parc? ah da...copiii aia morti de foame prin Africa, imagini cu Kosovo sau Irak bombard...aaa... eliberate de americani si finalul filmului Titanic. Dar, in rest, fetele care se plimba prin parc singure sunt cel mai deprimant lucru pe care il poti vedea. Te impresioneaza pana la lacrimi.
8. ciclisti: tematori, pasnici si intre toate varstele, ei nu sunt totusi foarte multi: pedaleaza cu ochii in patru ferindu-se de inamicul lor natural, jandarmul.
Pe masura ce voi avansa de la statutul de hamster in business trip la hamster in cusca, voi mai observa si alte tipuri de plimbareti.
Pana una alta, am urmatoarea idee:
cand alerg, imi pun niste manele pe mp3 player. Ura care mi se va revarsa in suflet ma va face sa alerg mai tare ca oricand.
joi, 2 aprilie 2009
Master!
Numai chestii bune in ultimul timp, chestii care fac ca scarba din mine sa ajunga la proportii dramatice.
Dar ce anume poate sa alunge zambetul naiv de pe buzele mele? Ce anume poate face ca inocenta din priviri sa fie brazdata de sectiuni negre de ura? Care lucru groaznic poate sa strice buna dispozitie care ma caracterizeaza?
Iata-le, sunt doar niste mailuri. O simpla insiruire de cuvinte care fac ca toata increderea in orice fel de valori morale, sociale, culturale sa dispara din mintea mea mai usor decat ecuatiile Navier Stokes ce descriu miscarea fluidelor.
Iata mailurile, primite de la colegi:
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
1. "Ieri 01.04.2009 am fost la cursul d-lui X unde ne-a comunicat urmatoarea faza: pana saptamana viitoare respectivul domn doreste ca din traducerile pentru semestrul asta sa alegem un titlui care sa il transmitem pe mail (specificand si numele fiecaruia) si din respectiva tema aleasa sa facem o prezentare de max. 15-20 slides pe care o vom prezenta pe data de 14 mai. Toata lumea o sa participe. Minunat, nu? In rest, mai doreste sa ai cumparam cartea care nu stiu cum se numeste. :)"
2. Buna tuturor,
astazi se face cursul de Y, la ora 17, in sala aaa.
Cartea d-nului X (in legatura cu ceea ce a scris colegul nostru) se numeste Z, editura T, 2006. O gasiti la libraria T din piata R vis-a vis de A.
Numai bine,
3. Carte d-lui X se poate download-a de pe urmatorul link:
http://www.link
- insa, domnul X a spus sa ne prezentam la examen cu carte cumparata de la libraria T ca daca venim cu ea printata ne taie, ne baga in sac si ne si lasa corigenti.
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Ce concluzii poate trage orice om cu bun simt din aceste mailuri:
1. Ca sa obtii bunavointa profesorului, trebuie sa-i cumperi cartea. Acest amanunt este subtil sugerat de chiar domnul profesor.
2. Exista niste traduceri pe care studentii trebuie sa le faca pentru domnul profesor. Ele vor constitui viitoarea lucrare pentru viitorii studenti, care e musai sa fie cumparata inainte de examen.
3. Diplomele obtinute la master nu au nici cea mai mica valoare. Asa sunt obtinute. Respecti regulile sau nu, asta e jocul. Cu cartile pe fata niciodata, doar cu ele ascunse si ochii ingustati ca la poker. Cunostintele sunt irelevante, materialul didactic trebuie sa apara, cv-urile trebuie ingrosate, bonusurile de publicare incasate si, in general, caruta asta jegoasa, murdara de balega si urina care este invatamantul romanesc trebuie sa mearga mai departe. Spre fericirea mumiilor din interior. Spre idiotizarea totala a studentilor.
Privesc in spate spre cei cativa ani de facultate, cu cativa ani x 2 de sesiuni pline de examene. Nu vad nimic: doar pierdere de vreme.
Ce mi-a ramas de atunci?
Cu ce ma ajuta la actualul serviciu?
Pe cati dintre colegii mei ii ajuta?
Nimic, cu nimic, pe nici unul.
Ah, ba da, stiu sa-mi citesc apometrele si repartitoarele singur.
Pentru asta am invatat cursuri de 12 pagini pline cu metode de nord vest, cu gradienti, vectori si hiperboloizi cu 2 panze? Pentru asta trebuie sa cumpar o carte, ca sa iau o diploma in plus?
Ah da. Rahatul ala de diploma m-a ajutat sa ma angajez. Daca as lucra la HR as sti sa citesc printre randuri, ba chiar, mai bine de atat, as sti sa pun intrebarile potrivite.
Facultatea este antimateria care se opune celor 7 ani de acasa: inveti sa trisezi, sa joci dublu, sa nu iti respecti adversarul. Astea sunt chestii bune, insa. Pentru ca acest cuvant, OM, nu inseamna ce ar trebui sa insemne. Nu traiesti printre oameni:traiesti printre functionari publici cu atitudine superioara, printre politisti, printre parlamentari grasi si somnorosi cu mintea la furat si, in general, printre fiinte bipede, vertebrate, care nu au nevoie de nici un fel de implant electronic pentru a fi satanice.
La facultate inveti sa te plangi. De tot si de toate. Sa tipi in gura mare. Stii ca nu te asculta nimeni dar mai stii ca astfel deranjezi. Si neplacerea celorlalti iti provaca placere. TIPA! TIPA! TIPA! Ochii celorlalti, chiar daca plini de ura, vor fi indreptati spre tine. Si, in acest moment critic, poti face un gest care sa-i surprinda si care sa te trimita direct in memoria colectiva, garantandu-ti viata vesnica. Poti face un gest care tine doar de tine, este acelasi pentru toti, dar nu-l poti descoperi decat in tine. Cauta.
Dar ce anume poate sa alunge zambetul naiv de pe buzele mele? Ce anume poate face ca inocenta din priviri sa fie brazdata de sectiuni negre de ura? Care lucru groaznic poate sa strice buna dispozitie care ma caracterizeaza?
Iata-le, sunt doar niste mailuri. O simpla insiruire de cuvinte care fac ca toata increderea in orice fel de valori morale, sociale, culturale sa dispara din mintea mea mai usor decat ecuatiile Navier Stokes ce descriu miscarea fluidelor.
Iata mailurile, primite de la colegi:
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
1. "Ieri 01.04.2009 am fost la cursul d-lui X unde ne-a comunicat urmatoarea faza: pana saptamana viitoare respectivul domn doreste ca din traducerile pentru semestrul asta sa alegem un titlui care sa il transmitem pe mail (specificand si numele fiecaruia) si din respectiva tema aleasa sa facem o prezentare de max. 15-20 slides pe care o vom prezenta pe data de 14 mai. Toata lumea o sa participe. Minunat, nu? In rest, mai doreste sa ai cumparam cartea care nu stiu cum se numeste. :)"
2. Buna tuturor,
astazi se face cursul de Y, la ora 17, in sala aaa.
Cartea d-nului X (in legatura cu ceea ce a scris colegul nostru) se numeste Z, editura T, 2006. O gasiti la libraria T din piata R vis-a vis de A.
Numai bine,
3. Carte d-lui X se poate download-a de pe urmatorul link:
http://www.link
- insa, domnul X a spus sa ne prezentam la examen cu carte cumparata de la libraria T ca daca venim cu ea printata ne taie, ne baga in sac si ne si lasa corigenti.
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Ce concluzii poate trage orice om cu bun simt din aceste mailuri:
1. Ca sa obtii bunavointa profesorului, trebuie sa-i cumperi cartea. Acest amanunt este subtil sugerat de chiar domnul profesor.
2. Exista niste traduceri pe care studentii trebuie sa le faca pentru domnul profesor. Ele vor constitui viitoarea lucrare pentru viitorii studenti, care e musai sa fie cumparata inainte de examen.
3. Diplomele obtinute la master nu au nici cea mai mica valoare. Asa sunt obtinute. Respecti regulile sau nu, asta e jocul. Cu cartile pe fata niciodata, doar cu ele ascunse si ochii ingustati ca la poker. Cunostintele sunt irelevante, materialul didactic trebuie sa apara, cv-urile trebuie ingrosate, bonusurile de publicare incasate si, in general, caruta asta jegoasa, murdara de balega si urina care este invatamantul romanesc trebuie sa mearga mai departe. Spre fericirea mumiilor din interior. Spre idiotizarea totala a studentilor.
Privesc in spate spre cei cativa ani de facultate, cu cativa ani x 2 de sesiuni pline de examene. Nu vad nimic: doar pierdere de vreme.
Ce mi-a ramas de atunci?
Cu ce ma ajuta la actualul serviciu?
Pe cati dintre colegii mei ii ajuta?
Nimic, cu nimic, pe nici unul.
Ah, ba da, stiu sa-mi citesc apometrele si repartitoarele singur.
Pentru asta am invatat cursuri de 12 pagini pline cu metode de nord vest, cu gradienti, vectori si hiperboloizi cu 2 panze? Pentru asta trebuie sa cumpar o carte, ca sa iau o diploma in plus?
Ah da. Rahatul ala de diploma m-a ajutat sa ma angajez. Daca as lucra la HR as sti sa citesc printre randuri, ba chiar, mai bine de atat, as sti sa pun intrebarile potrivite.
Facultatea este antimateria care se opune celor 7 ani de acasa: inveti sa trisezi, sa joci dublu, sa nu iti respecti adversarul. Astea sunt chestii bune, insa. Pentru ca acest cuvant, OM, nu inseamna ce ar trebui sa insemne. Nu traiesti printre oameni:traiesti printre functionari publici cu atitudine superioara, printre politisti, printre parlamentari grasi si somnorosi cu mintea la furat si, in general, printre fiinte bipede, vertebrate, care nu au nevoie de nici un fel de implant electronic pentru a fi satanice.
La facultate inveti sa te plangi. De tot si de toate. Sa tipi in gura mare. Stii ca nu te asculta nimeni dar mai stii ca astfel deranjezi. Si neplacerea celorlalti iti provaca placere. TIPA! TIPA! TIPA! Ochii celorlalti, chiar daca plini de ura, vor fi indreptati spre tine. Si, in acest moment critic, poti face un gest care sa-i surprinda si care sa te trimita direct in memoria colectiva, garantandu-ti viata vesnica. Poti face un gest care tine doar de tine, este acelasi pentru toti, dar nu-l poti descoperi decat in tine. Cauta.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)