Cei de la Realitatea au postat ACEST articol, de parca ar fi citit ce am scris aseara. 40%? Romania a castigat la fotografie intrecerea cu tarile africane.
Desi, studiul a fost realizat de Facultatea de Sociologie, iar astia sigur s-au dus prin vreun club gen Bamboo sa intrebe.
sâmbătă, 31 iulie 2010
vineri, 30 iulie 2010
Multa cultura, putini neuroni
Daca as avea 1 ron pentru fiecare om pe care l-as vrea mort, atunci as fi milionar, iar daca mi s-ar si indeplini dorinta, in bucuresti cozile la kfc ar atinge minime istorice, metroul ar fi pustiu la ora 9 dimineata iar pe autostrada spre mare ar zbura ciulini de colo colo in bataia vantului, nederanjati de nimeni.
Benzinariile ar renunta sa mai aduca diesel, apoi, dupa un timp, ar renunta si la benzina.
Ziarele s-ar scrie de mana si n-ar fi ziare, ar fi doar hartie igienica folosita pentru a marca teritoriul.
Batranii ar continua sa-si duca viata de pensionari in apartamentele ceausiste, dar n-ar mai avea cine sa le dea pensia si n-ar mai avea nici la ce post tv sa se uite.
Cu siguranta ati observat ca exista, in jurul vostru, oameni prosti. Dar, cum acest lucru nu este un amanunt interesant, imi duc observatia mai departe: exista oameni culti care sunt prosti. Adica, avand norocul sa creasca intr-o familie care i-a impins de la spate sa citeasca/invete etc. au strans un anumit bagaj de cunostinte care sa le permita sa insire doua vorbe despre un anumit subiect.
Si ce-i place prostului cel mai mult in viata? Exact! Dar, pe langa asta, ii place sa se auda vorbind. Si ce poate fi mai usor decat sa te dai destept cu idei imprumutate?
Desigur, intelepciunea in general reprezinta un amalgam de idei imprumutate, dar un om inteligent reuseste sa le dea o nota personala, pentru ca le intelege, nu doar le repeta. Omul cult dar, cu riscul de-a repeta, prost, nu trece mai departe de ceea ce i se arata evident cu degetul. E tipul de om care citeste o carte doar ca s-o adauge pe lista, nu pentru ca ar simti nevoia sa o citeasca.
Si nu e genul de om care sa vorbeasca despre lucruri despre care nu a citit inainte. El a pornit pe calea minciunii si, apucand sa lase impresia de om doct, nu poate risca sa strice aceasta imagine.
Chiar azi, in timp ce ma indreptam spre casa, in metrou, la 10 metri de mine, un tip incaltat cu sandale si sosete vorbea la mobil. Cu voce tare, puternica, se ruga de interlocutor sa-i imprumute masina ca sa-si "rezolve treaba". Dupa cinci minute de rugaminti, promisiuni, familia moarta de cateva sute de ori, termina convorbirea si inchide telefonul. Apoi aud ca-i spune unuia din indivizii cu care era impreuna:
"I-am cerut masina peste weekend, sa -mi fac si eu treaba. Cica imi da Solenza. Pai ce gatu ma-sii sa fac io cu Solenza? Ma pis pe ea de masina, fara aer conditionat, fara spatiu, cum merg cu ea pana la mare?"
Oamenii culti dar prosti se aseamana individului asta: au pretentii de domni, insa nu sunt in stare sa-si cladeasca singuri imaginea. Imprumuta tot mai mult, ca sa aiba cu ce se lauda, apoi, la un moment dat, incep sa priveasca cu superioritate in jur, declamandu-si parerile.
Dar nasul meu fin simte alena fetida, chiar si de la distanta.
Benzinariile ar renunta sa mai aduca diesel, apoi, dupa un timp, ar renunta si la benzina.
Ziarele s-ar scrie de mana si n-ar fi ziare, ar fi doar hartie igienica folosita pentru a marca teritoriul.
Batranii ar continua sa-si duca viata de pensionari in apartamentele ceausiste, dar n-ar mai avea cine sa le dea pensia si n-ar mai avea nici la ce post tv sa se uite.
Cu siguranta ati observat ca exista, in jurul vostru, oameni prosti. Dar, cum acest lucru nu este un amanunt interesant, imi duc observatia mai departe: exista oameni culti care sunt prosti. Adica, avand norocul sa creasca intr-o familie care i-a impins de la spate sa citeasca/invete etc. au strans un anumit bagaj de cunostinte care sa le permita sa insire doua vorbe despre un anumit subiect.
Si ce-i place prostului cel mai mult in viata? Exact! Dar, pe langa asta, ii place sa se auda vorbind. Si ce poate fi mai usor decat sa te dai destept cu idei imprumutate?
Desigur, intelepciunea in general reprezinta un amalgam de idei imprumutate, dar un om inteligent reuseste sa le dea o nota personala, pentru ca le intelege, nu doar le repeta. Omul cult dar, cu riscul de-a repeta, prost, nu trece mai departe de ceea ce i se arata evident cu degetul. E tipul de om care citeste o carte doar ca s-o adauge pe lista, nu pentru ca ar simti nevoia sa o citeasca.
Si nu e genul de om care sa vorbeasca despre lucruri despre care nu a citit inainte. El a pornit pe calea minciunii si, apucand sa lase impresia de om doct, nu poate risca sa strice aceasta imagine.
Chiar azi, in timp ce ma indreptam spre casa, in metrou, la 10 metri de mine, un tip incaltat cu sandale si sosete vorbea la mobil. Cu voce tare, puternica, se ruga de interlocutor sa-i imprumute masina ca sa-si "rezolve treaba". Dupa cinci minute de rugaminti, promisiuni, familia moarta de cateva sute de ori, termina convorbirea si inchide telefonul. Apoi aud ca-i spune unuia din indivizii cu care era impreuna:
"I-am cerut masina peste weekend, sa -mi fac si eu treaba. Cica imi da Solenza. Pai ce gatu ma-sii sa fac io cu Solenza? Ma pis pe ea de masina, fara aer conditionat, fara spatiu, cum merg cu ea pana la mare?"
Oamenii culti dar prosti se aseamana individului asta: au pretentii de domni, insa nu sunt in stare sa-si cladeasca singuri imaginea. Imprumuta tot mai mult, ca sa aiba cu ce se lauda, apoi, la un moment dat, incep sa priveasca cu superioritate in jur, declamandu-si parerile.
Dar nasul meu fin simte alena fetida, chiar si de la distanta.
marți, 27 iulie 2010
De ce nu mi-as lua 307
Stiti reclama aia la renault clio in care socrul se uita la viitorul ginere si-i spune: "Cel putin ai o masina frumoasa!"? Ei bine, daca esti urat cu spume, fara viitor (urat, sarac, cu p#la mica, vorba lu' parazitii) si ti-ai luat 307, atunci sansele tale de a impresiona sunt mai mici decat sanii gimnastelor chineze.
Sigur, va veti intreba, atunci de ce nu mi-as lua eu o astfel de masina? Din acelasi motiv pentru care nici nu mergi la curve: numai pentru ca poti si ai ce-ti trebuie pt ele (insert dick joke here) nu inseamna ca reprezinta si o alegere buna.
Deci, iata top doi cele mai naspa situatii posibile in care sa ai 307:
1. Esti la un bar in forma de potcoava. Ca in filmele americane, vis-a-vis de tine sta o tipa buna, cu tatele mari (era sa zic si blonda, dar dupa aia primeam prea multi vizitatori de la cautari pe google de genul : blonda buna cu tatele mari.) Tipa iti zambeste cu subinteles de fiecare data cand arunci ochii spre ea, asa incat, la un moment dat, ochii tai sunt numai in decolteu, iar zambetul ei este transformat intr-un ranjet continuu.
Te ridici, nici prea repede dar nici prea lent, exact asa cum ii sade bine unui viitor patron cu inceput de burta si te indrepti spre ea cu o erectie subminata doar de tracul pe care incepi sa il simti. Pana sa ajungi la ea, nu ai gasit nicio replica buna, asa ca scoti cheile de la masina din buzunar si incepi sa te joci cu ele, incurcat.
"Buna", spui tu.
"Merci", raspunde tipa, prefacandu-se ca nu observa picaturile de saliva cu care ai stropit-o cand ai deschis gura.
Apoi vezi cum se incrunta cu ochii fix pe mainile tale:
"Ai masina?"
"Bineinteles", te dai tu mare.
"Frantuzeasca?", intreaba ea mai departe din ce in ce mai serioasa.
"Frantuzeasca".
"307??????????"
"Exact. Incredibil, cata intuitie", exclami (nu fara urma de ironie misogina), fara sa iei in seama tonul din ce in ce mai agresiv, ba chiar confundandu-l cu un interes maxim pe care il manifesta tipa fata de tine.
Dintr-o data, cu stupoare, observi cum, cu mare viteza, tipa scoate un pistol din geanta si-l indreapta spre tine:
"Pleaca de langa mine!"
"....", spui tu cacat pe tine de frica.
"Pleaca!"
Te retragi usor cu spatele apoi te intorci si o iei la sanatoasa.
Din spate o auzi pe tipa cum tipa inca furioasa: "AM ALERGIEEE LA CHEI DE TREI SUTEEE SAPPPTE!"
2. Mergi spre mare, pe autostrada. Ai 180 la ora si simti ca i-ai mai putea da inca vreo 5. Astia sunt marja ta de eroare. Daca vine vreun smecher pe banda de langa, cu o viteza doar putin mai mare, mai accelerezi un pic in limita acestor 5 km/h, numai asa cat sa vada ca ai cu ce dar ca, din scarba, nu te pui cu toti puletii.
In masina e cald, pentru ca ai oprit aerul conditionat ca sa ajungi la viteza asta. Mergi cu mana pe schimbator, desi zace de 50 de km in viteza 5-a.
"Ce-as mai baga a 6-a, daca as avea", e unicul gand care-ti trece prin minte.
Si, intr-adevar, modelul de 307 cu 5 viteze e inutil daca simti nevoia imperioasa sa bagi a 6-a.
Dar destul despre aceasta masina. Nu-i nevoie sa mai dau motive, daca vreti sa va luati, luati-va. Eu v-am avertizat: daca ajungeti in situatiile alea doua de mai sus (foarte probabil), veti regreta amarnic.
PS: Acest articol, evident, este o gluma. NU va luati dupa el daca vreti sa va cumparati o masina.
sâmbătă, 24 iulie 2010
Despre comentarii
Trebuie sa-mi notez inca un truism, aici, pe blog:
da-i unui prost ocazia sa-si spuna parerea si si-o va spune fara nici o jena.
Problema
Ma refer, desigur, la comentariile pe care diversi indivizi le lasa pe orice fel de site care prezinta o stire/film/muzica/carte etc.
da-i unui prost ocazia sa-si spuna parerea si si-o va spune fara nici o jena.
Problema
Ma refer, desigur, la comentariile pe care diversi indivizi le lasa pe orice fel de site care prezinta o stire/film/muzica/carte etc.
Primul comentariu:
"E Bun,bun filmul....dupa parerea mea...si sunt nerabdator sa il vad! "
Individul are o capacitate de a trage concluzii absolut incredibila. Trec cu vederea folosirea acelor puncte puncte in loc de virgula (probabil a avut cateva momente de introspectie cat timp a scris aceasta ampla critica a filmului) si atac punctul esential:
prostul asta isi da cu parerea despre un film pe care nu l-a vazut, fara ca macar sa ascunda acest lucru!
Intr-adevar, putem trage concluzia ca a vazut trailerul: dar nu trebuie sa fii prea inteligent sa-ti dai seama ca majoritatea filmelor par misto in trailer (ba unele faze sunt filmate special foarte spectaculoase pentru a fi incluse in trailer).
Dar, vedeti voi, individul a tinut mortis sa-si spuna parerea acolo. El nu si-a pus intrebari de tipul: "comentariul meu ofera cuiva vreo informatie? are sens sa il scriu?"
El a avut sansa sa isi spuna parerea si a profitat, ca o maimuta care arunca cu cacat intr-un turist naiv la zoo: fara motiv, fara un scop anume, fara sa simta o satisfactie deosebita dupa. Comentariul este cacatul, stigmatul de retardat este cacatul care murdareste labele maimutei, cacatul care se scurge pe hainele turistului este egal cu faptul ca trebuie sa citesti asemenea prostii ca sa ajungi la informatiile relevante.
Solutia
Nu e chiar usor de gasit o solutie: libertatea de exprimare pe internet trebuie sa fie totala. Totusi, cum pot oamenii cel putin mediu de inteligenti sa se fereasca de asemenea idioti? Cum se poate separa informatia relevanta de amalgamul de ineptii?
O metoda de triere ar fi introducerea unor analizoare automate a folosirii punctelor de suspensie: daca acestea apar in interiorul frazei si in toate frazele pe care le-ai scris, atunci comentariul nu este aprobat si pe fereastra iti apare mesajul:
"Din pacate IQ-ul tau este prea mic* ca sa postezi un comentariu. Te rugam sa inchizi aceasta fereastra**, apasand butonul X din colt (dreapta sus) (click stanga)"
*adica esti prea prost
**prin " fereastra" se intelege dreptunghiul virtual*** in care este scris acest text
*** "virtual" sau care nu exista in realitate
Dar astfel se vor separa doar grauntele alea mari. O metoda mult mai eficace ar fi moderarea manuala a comentariilor si includerea lor in 2 categorii:
- retardate
- informative
Din pacate, doar o singura categorie de oameni ar accepta un astfel de job si nu ar fi nici un pas in fata.
In fine, ajung si la ultima si cea mai buna solutie, bazata pe celebra vorba populara: cu prostul nu te pui! Asadar, cea mai buna rezolvare ar fi un al doilea Internet!
Sa lasam acest prim proiect de retea globala sa se dezvolte haotic si fara sens si sa punem bazele lui Internet 2.0.
Pentru a avea cont va trebui sa dai teste psihologice si de inteligenta care sa iti ateste macar mediocritatea. In loc de parola, accesul se va face pe baza rezolvarii ecuatiilor de gradul doi sau scrierii unei fraze cursive si fara greseli gramaticale.
Numai imaginati-va: un internet in care atunci cand dai search pe Google Doi dupa cuvantul "pula" iti apar linkuri catre diverse obeliscuri si nu catre indivizi care intreaba (cu glas tremurat) care-i dimensiunea medie in lume.
Individul are o capacitate de a trage concluzii absolut incredibila. Trec cu vederea folosirea acelor puncte puncte in loc de virgula (probabil a avut cateva momente de introspectie cat timp a scris aceasta ampla critica a filmului) si atac punctul esential:
prostul asta isi da cu parerea despre un film pe care nu l-a vazut, fara ca macar sa ascunda acest lucru!
Intr-adevar, putem trage concluzia ca a vazut trailerul: dar nu trebuie sa fii prea inteligent sa-ti dai seama ca majoritatea filmelor par misto in trailer (ba unele faze sunt filmate special foarte spectaculoase pentru a fi incluse in trailer).
Dar, vedeti voi, individul a tinut mortis sa-si spuna parerea acolo. El nu si-a pus intrebari de tipul: "comentariul meu ofera cuiva vreo informatie? are sens sa il scriu?"
El a avut sansa sa isi spuna parerea si a profitat, ca o maimuta care arunca cu cacat intr-un turist naiv la zoo: fara motiv, fara un scop anume, fara sa simta o satisfactie deosebita dupa. Comentariul este cacatul, stigmatul de retardat este cacatul care murdareste labele maimutei, cacatul care se scurge pe hainele turistului este egal cu faptul ca trebuie sa citesti asemenea prostii ca sa ajungi la informatiile relevante.
Solutia
Nu e chiar usor de gasit o solutie: libertatea de exprimare pe internet trebuie sa fie totala. Totusi, cum pot oamenii cel putin mediu de inteligenti sa se fereasca de asemenea idioti? Cum se poate separa informatia relevanta de amalgamul de ineptii?
O metoda de triere ar fi introducerea unor analizoare automate a folosirii punctelor de suspensie: daca acestea apar in interiorul frazei si in toate frazele pe care le-ai scris, atunci comentariul nu este aprobat si pe fereastra iti apare mesajul:
"Din pacate IQ-ul tau este prea mic* ca sa postezi un comentariu. Te rugam sa inchizi aceasta fereastra**, apasand butonul X din colt (dreapta sus) (click stanga)"
*adica esti prea prost
**prin " fereastra" se intelege dreptunghiul virtual*** in care este scris acest text
*** "virtual" sau care nu exista in realitate
Dar astfel se vor separa doar grauntele alea mari. O metoda mult mai eficace ar fi moderarea manuala a comentariilor si includerea lor in 2 categorii:
- retardate
- informative
Din pacate, doar o singura categorie de oameni ar accepta un astfel de job si nu ar fi nici un pas in fata.
In fine, ajung si la ultima si cea mai buna solutie, bazata pe celebra vorba populara: cu prostul nu te pui! Asadar, cea mai buna rezolvare ar fi un al doilea Internet!
Sa lasam acest prim proiect de retea globala sa se dezvolte haotic si fara sens si sa punem bazele lui Internet 2.0.
Pentru a avea cont va trebui sa dai teste psihologice si de inteligenta care sa iti ateste macar mediocritatea. In loc de parola, accesul se va face pe baza rezolvarii ecuatiilor de gradul doi sau scrierii unei fraze cursive si fara greseli gramaticale.
Numai imaginati-va: un internet in care atunci cand dai search pe Google Doi dupa cuvantul "pula" iti apar linkuri catre diverse obeliscuri si nu catre indivizi care intreaba (cu glas tremurat) care-i dimensiunea medie in lume.
joi, 22 iulie 2010
Time traveler
Partea doua de AICI
The time traveler
Pe vremea cand dusul se facea bianual, oamenii nu foloseau hartie igienica, iar speranta de viata peste 30 de ani era mai mare doar decat cea a cainelui suicidal al lui Paris Hilton (in ani cainesti), ei bine, pe vremea aia englezii erau de o moralitate incredibila.
De aceea am fost surprins atunci cand, gratie noii mele metode de calatorie in timp (strangi bine din ochi si iti imaginezi diverse), am aterizat in apartamentul unei perechi puritane de englezi, abia casatoriti.
Va rog sa retineti ca anul este 1910, in ciuda frazei scrisa fara nicio legatura la inceput.
Deoarece pot calatori in timp, la fel de bine pot sa fiu si invizibil, mi-am propus, si apoi am privit in jurul meu curios: un interior asa cum ti-ai imagina interiorul unui apartament englezesc, in 1910 - tapet pe pereti, mobila de lemn masiv, ba chiar si un radio micut pe o masuta dintr-un colt, dar asta numai pentru ca nu stiu exact cand a fost inventat radioul.
Tinerii casatoriti doar ce-au ajuns acasa, in uralele multimii de nuntasi si s-au retras in apartament pentru a consuma noaptea nuntii.
Si aici stau eu, invizibil si gol pusca (pentru ca hainele nu rezista calatoriei in timp) si ii privesc cu ochii larg cascati, gata sa vad cum se scrie, in fata mea, istoria: 2 tineri englezi, de o moralitate indubitabila, singuri intr-un apartament, pregatiti sa se fu sa se ofere unul altuia.
Se privesc, nestiind cum sa inceapa. Toata viata lor au fost pregatiti si educati pentru momentul asta. Isi toarna cate un pahar de whisky si-l dau pe gat repede. Par sa se mai fi incalzit, se apropie unul de altul si se saruta fara pasiune. Se dezbraca (fiecare isi da propriile haine jos) si se aseaza unul langa altul in pat. Instinctiv, am o erectie, scena amintindu-mi de un porno vintage pe care l-am vazut zilele trecute. Dar miscarile de dute vino ale individului nu sunt deloc interesante. Amandoi sunt ca doua animale de la zoo puse fata in fata sa se reproduca. Acum, in aceasta noapte, ceata de nuntasi ii asteapta afara cu zambete ironice pe buze.
In timp ce privesc actul sexual, in ochii ei vad nevoia acelei revolutii sexuale care, 50 de ani mai tarziu, le va permite femeilor sa isi ofere pubisurile rase oricarui hipiot cu glas impleticit, ce afirma:
Intotdeaua poate exista un...maine! Dar intotdeauna poate insemna si...poimaine!
Post coitum, proaspatul sot ii spune proaspetei sotii:
- Now, Margaret, I'm going to the club, darling. Please be so kind and fix me a cup of tea will you?
iar proaspata sotie ii raspunde:
- The curse of a thousand deaths on you Reginald! Would you like sugar with your tea?
The time traveler
Pe vremea cand dusul se facea bianual, oamenii nu foloseau hartie igienica, iar speranta de viata peste 30 de ani era mai mare doar decat cea a cainelui suicidal al lui Paris Hilton (in ani cainesti), ei bine, pe vremea aia englezii erau de o moralitate incredibila.
De aceea am fost surprins atunci cand, gratie noii mele metode de calatorie in timp (strangi bine din ochi si iti imaginezi diverse), am aterizat in apartamentul unei perechi puritane de englezi, abia casatoriti.
Va rog sa retineti ca anul este 1910, in ciuda frazei scrisa fara nicio legatura la inceput.
Deoarece pot calatori in timp, la fel de bine pot sa fiu si invizibil, mi-am propus, si apoi am privit in jurul meu curios: un interior asa cum ti-ai imagina interiorul unui apartament englezesc, in 1910 - tapet pe pereti, mobila de lemn masiv, ba chiar si un radio micut pe o masuta dintr-un colt, dar asta numai pentru ca nu stiu exact cand a fost inventat radioul.
Tinerii casatoriti doar ce-au ajuns acasa, in uralele multimii de nuntasi si s-au retras in apartament pentru a consuma noaptea nuntii.
Si aici stau eu, invizibil si gol pusca (pentru ca hainele nu rezista calatoriei in timp) si ii privesc cu ochii larg cascati, gata sa vad cum se scrie, in fata mea, istoria: 2 tineri englezi, de o moralitate indubitabila, singuri intr-un apartament, pregatiti sa se fu sa se ofere unul altuia.
Se privesc, nestiind cum sa inceapa. Toata viata lor au fost pregatiti si educati pentru momentul asta. Isi toarna cate un pahar de whisky si-l dau pe gat repede. Par sa se mai fi incalzit, se apropie unul de altul si se saruta fara pasiune. Se dezbraca (fiecare isi da propriile haine jos) si se aseaza unul langa altul in pat. Instinctiv, am o erectie, scena amintindu-mi de un porno vintage pe care l-am vazut zilele trecute. Dar miscarile de dute vino ale individului nu sunt deloc interesante. Amandoi sunt ca doua animale de la zoo puse fata in fata sa se reproduca. Acum, in aceasta noapte, ceata de nuntasi ii asteapta afara cu zambete ironice pe buze.
In timp ce privesc actul sexual, in ochii ei vad nevoia acelei revolutii sexuale care, 50 de ani mai tarziu, le va permite femeilor sa isi ofere pubisurile rase oricarui hipiot cu glas impleticit, ce afirma:
Intotdeaua poate exista un...maine! Dar intotdeauna poate insemna si...poimaine!
Post coitum, proaspatul sot ii spune proaspetei sotii:
- Now, Margaret, I'm going to the club, darling. Please be so kind and fix me a cup of tea will you?
iar proaspata sotie ii raspunde:
- The curse of a thousand deaths on you Reginald! Would you like sugar with your tea?
luni, 19 iulie 2010
Polutii literare
Cand eram mic jucam sah mai mult decat se jucau toti baietii din fata blocului fotbal si fetele de-a prezentarea de moda. Jucam sah mai des decat se joaca copiii africani de-a foamea. Mai mult decat mosnegii din parcuri table si rummy.
Atat de serios eram eu, cand eram mic, si asa se explica inclinatiile mele antisociale pe care le resimt chiar si in ziua de azi.
Cand eram in clasa 9-a am scris primele mele versuri. Pe vremea aceea si mult dupa, acest lucru inca nu mi se parea o dovada de hipstereala de doi lei. Mi le aduc vag aminte, dar erau ceva perfect normal pentru un tanar care nu pusese inca mana pe o țâță: era o tipa care facea baie in mare si avea apa pana la gat. Eu eram pe plaja (si probabil mi-o frecam singur, nerabdator) si o urmaream cum vine, prin apa, spre mine. Spre dezamagirea mea era imbracata cu o haina de ploaie din aia opaca, inchisa pana la gat. A ajuns langa mine, s-a intins pe nisip si eu (taran, deh, nu stiam sa umblu cu femeile), am sarit sa-i dau haina jos.
Si, spre stupoarea mea, sub haina nu se afla nimic. Doar aer: tipa nu avea corp, din ea era doar capul si acesta, acum fara haina, statea ca o bila pe plaja si se uita sfidator la mine, cu buzele stranse. Repet: cu buzele stranse.
In aceeasi zi, la scoala, colegii mei intrebau daca nu mergem cu totii in Black Sea, la disco, diseara.
In primul an de facultate am scris primul roman: are vreo 120 de pagini A4 si mi-a luat cam un an sa-l scriu. L-am recitit: e imposibil de inteles. Nu are subiect, nu are actiune si e un mare cacat suprarealist fara sens. Doar pentru ca pe vreamea aia il adoram pe Henry Miller. Pe care il ador inca.
In al patrulea an de facultate am inceput al doilea roman, pe care il vroiam diferit, sa surprind "marele public", adica pe mine, cu ceva nou. Dupa doar 30 de pagini, mi-am dat seama (in sfarsit!) ca nu am talent la scris. Un stil mult prea complicat, pudic, pretios si lipsit de originalitate.
Asa ca, o vreme, am lasat-o balta cu scrisul totalizand: 6 volume de poezii, unu virgula trei romane si multe ocazii de ma lauda cu ele. Caci pe vremea aceea acest lucru atragea fetele cum atrage o râmă guvidele tinerel.
In toamna lui 2008 am inceput acest blog, care reuseste, de atunci, performanta rasunatoare de nu avea cititori aproape deloc. Pornind de la luna aia cool, in care am avut 10 vizualizari la un articol, sondajele arata un procent negativ de scadere atat de mare, incat acest lucru ma face, in modul, cel mai tare pula tare al blogosferei romanesti.
- Limbaj licentios? Cu siguranta nu, daca raportam la limbajul copiilor de clasa 1.
- Puncte puncte dupa fiecare grup de doua cuvinte? In nici un caz. Eu pun la inceputul fiecarui articol vreo patru, cinci randuri numai cu puncte si fiecare isi ia de-acolo si insereaza unde si cat de des vrea.
- Subiecte interesante? Pai am vorbit despre rael, plecat la mare, caracatita paul, politica, eforie nord, manele, politehnica, fotbal, sfanta paraschiva etc etc (si asta numai in acest ultim articol, prin simpla mentionare in paragraful asta)
Asa ca m-am hotarat sa fac o pagina de facebook:
vineri, 16 iulie 2010
Vara la mare, la eforie nord
Acum, cu cateva ore inainte de a pleca spre litoral, rememorez discutiile pe care le-am auzit pe plaja acum 2 saptamani, la precedenta escapada.
Eram in Eforie Nord, o statiune in care sansele sa gasesti ceva de futut sunt mai mici decat propriul penis atunci cand iesi din apa rece si murdara.
Dar, paradoxal, rezultatele fututului umplu plaja dintr-un capat in altul, aruncand cu nisip si apa in tine si umplandu-ti urechile cu tipete infernale. E ca un fel de loc al penitentei, un loc in care ajungi dupa ce pacatuiesti prin vama veche sau costinesti.
In acest loc te retragi impreuna cu familia. Si mandru nevoie mare, stai in picioare si-ti admiri plodul grozav, reusind sa nu-ti dai seama ca nimeni, in afara de tine, nu este impresionat de rautatea si inteligenta lui.
Inevitabil, gasesti impreuna cu nevasta un alt cuplu, cu un copil de aceeasi varsta cu al vostru (dar parca mai putin rau si mai putin inteligent). Esti mandru ca micul Gigi nu vrea sa-si imparta jucariile cu noul prieten, dar cu glas tare il certi afectuos pentru asta:
"Da-i mah si lu' asta micu, rautate ce esti. Cu cine semeni nu stiu!"
Dar tu stii, in pula mea, cu cine seamana fiu-tu.
Si nevestele vorbesc intre ele, la 3m de unde zacem noi cu țâțele, respectiv coaiele in sus, la soare. Si discuta despre cum se caca plozii, reusind sa ma faca sa-mi aduc aminte in mod neplacut de homarul, caviarul si semintele nutline pe care le-am mancat la pranz.
"Prostutul asta al meu, dupa ce face caca, se sperie si incepe sa planga. Imediat cum da afara, se uita in spate spre olita si fuge speriat. E o pacoste ... "
"Gigel a invatat asa repede sa faca la olita. Chiar m-am mirat. E asa destept...".
Apare iarasi, in discutie, laitmotivul puncte de suspensie. Apanajul prostilor.
Ma aflu cu 10 minute mai aproape de plecatul la mare. Rememorez in continuare:
in Eforie Nord pe toate strazile s-au trasat niste linii albe. Si cum opresti masina apare un cocalar bronzat si-ti cere 10 Ron taxa de parcare. In timp ce, teoretic, e de inteles sa platesti cu 10 Ron cele doua dungi albe de vopsea care s-au trasat PENTRU TINE, ca altfel nu te descurcai sa opresti langa bordura, noua, tarani fuduli de bucuresti veniti sa ne dam cu namol la mare, nu ne convine sa aruncam cu banii de porumb fiert aiurea.
Asa ca, dupa multe cautari, pana la urma gasim o straduta nemarcata. VICTORIE! Muie primaria Eforie Nord, in acelasi timp. Sper sa inunde o ploaie zdravana sediul si primarul sa fie acolo cu usile incuiate.
Am scris greu injuriile de mai sus: m-am mai apropiat cu 15 minute de plecare. La mare? Nu mai bine scot sezlongul in fata blocului?
Eram in Eforie Nord, o statiune in care sansele sa gasesti ceva de futut sunt mai mici decat propriul penis atunci cand iesi din apa rece si murdara.
Dar, paradoxal, rezultatele fututului umplu plaja dintr-un capat in altul, aruncand cu nisip si apa in tine si umplandu-ti urechile cu tipete infernale. E ca un fel de loc al penitentei, un loc in care ajungi dupa ce pacatuiesti prin vama veche sau costinesti.
In acest loc te retragi impreuna cu familia. Si mandru nevoie mare, stai in picioare si-ti admiri plodul grozav, reusind sa nu-ti dai seama ca nimeni, in afara de tine, nu este impresionat de rautatea si inteligenta lui.
Inevitabil, gasesti impreuna cu nevasta un alt cuplu, cu un copil de aceeasi varsta cu al vostru (dar parca mai putin rau si mai putin inteligent). Esti mandru ca micul Gigi nu vrea sa-si imparta jucariile cu noul prieten, dar cu glas tare il certi afectuos pentru asta:
"Da-i mah si lu' asta micu, rautate ce esti. Cu cine semeni nu stiu!"
Dar tu stii, in pula mea, cu cine seamana fiu-tu.
Si nevestele vorbesc intre ele, la 3m de unde zacem noi cu țâțele, respectiv coaiele in sus, la soare. Si discuta despre cum se caca plozii, reusind sa ma faca sa-mi aduc aminte in mod neplacut de homarul, caviarul si semintele nutline pe care le-am mancat la pranz.
"Prostutul asta al meu, dupa ce face caca, se sperie si incepe sa planga. Imediat cum da afara, se uita in spate spre olita si fuge speriat. E o pacoste ... "
"Gigel a invatat asa repede sa faca la olita. Chiar m-am mirat. E asa destept...".
Apare iarasi, in discutie, laitmotivul puncte de suspensie. Apanajul prostilor.
Ma aflu cu 10 minute mai aproape de plecatul la mare. Rememorez in continuare:
in Eforie Nord pe toate strazile s-au trasat niste linii albe. Si cum opresti masina apare un cocalar bronzat si-ti cere 10 Ron taxa de parcare. In timp ce, teoretic, e de inteles sa platesti cu 10 Ron cele doua dungi albe de vopsea care s-au trasat PENTRU TINE, ca altfel nu te descurcai sa opresti langa bordura, noua, tarani fuduli de bucuresti veniti sa ne dam cu namol la mare, nu ne convine sa aruncam cu banii de porumb fiert aiurea.
Asa ca, dupa multe cautari, pana la urma gasim o straduta nemarcata. VICTORIE! Muie primaria Eforie Nord, in acelasi timp. Sper sa inunde o ploaie zdravana sediul si primarul sa fie acolo cu usile incuiate.
Am scris greu injuriile de mai sus: m-am mai apropiat cu 15 minute de plecare. La mare? Nu mai bine scot sezlongul in fata blocului?
vineri, 9 iulie 2010
Razboinicul de aur
Sa mergi cu tramvaiul este o experienta placuta si mi se pare lipsit de imaginatie sa sustii altceva. E adevarat insa ca eu in alta viata am fost fie Harun al Rasid, fie Vlad Tepes. Atat de tare imi place sa ma amestec cu vulgul si sa le aflu povestile.
Asa ca saptamana asta mergeam cu tramvaiul si, deoarece sub masca de seriozitate si nepasare sunt mai atent in jurul meu decat un cocalar in preajma unei femei cu tatele mari, am observat ca tipa care statea jos, pe scaun, langa mine, citea cartea "Razboinicul de Aur", de Judy Gill.
Roman de dragoste.
Roman siropos de dragoste. (Intrati pe link, descrierea incepe asa: "Un pilot de vanatoare, periculos de viril....").
Dar eu, in tramvai, nu stiam detaliile astea.
Tipa era la prima pagina si am apucat sa citesc, ca un taran, primele 2 franturi de dialog:
Pilotul viril: Intotdeaua poate exista un...maine!
[...]
EA: Dar intotdeauna poate insemna si...poimaine!
Si de atunci, profund marcat, stau si ma intreb: oare poate exista vreun context in care un asemenea dialog sa nu fie penibil?
Poate exista o succesiune de intamplari, de actiuni, de dialoguri care sa admita la un moment dat asemenea expresii? CU TOT CU PUNCTE PUNCTE PUNCTELE DE RIGOARE?
Si cum poate exista o persoana care sa citeasca asa ceva si sa nu i se para patetic ca sta si citeste asemenea porcarii?
Admitem ca da, exista cazuri in care propozitiile sa nu fie ridicole. Si m-am hotarat sa-mi imaginez 3 astfel de situatii, spre desfatarea marelui public.
Asadar:
1. Presedintele, catelul si apa
Banii nu fusesera niciodata o problema pentru tara pana la anul fatidic 2010. Statul avea bani pentru masuri populiste, cum ar fi, de exemplu, reconstruirea caselor inundate. De fapt, statul se bucura cand avea ocazia sa ia astfel de masuri. Insa, in acea zi de iulie, presedintele se trezise prost dispus:
Dimineata, constatase ca noul sau catelus, boc, defecase in mijlocul palatului cotroceni. Neatent ca de obicei, in drumul sau spre barul cu bauturi fine, calca fix in mijloc cu papucii sai de casa tiviti cu blana de functionarus publicus*.
Il lua pe boc si il baga usor cu nasul in mizeria facuta, dar catelusul il privi cu ochi atat de mari si rugatori incat nu putu sa-l pedepseasca.
Apoi a fost chestia asta cu inundatiile. Toti sfetnicii il bateau la cap ca trebuie sa faca vizite peste vizite. Dar el n-avea chef. Ar fi stat acasa, l-ar fi chemat pe ministrul turismului si s-ar fi jucat de-a doctorul. Dar nu, trebuiau sa fie inundatiile astea si sa-i dea planurile peste cap.
Se duse usor scarbit spre elicopter si, cand deschise usa, boc tzushti si el inauntru, dand din coada vesel nevoie mare, sarind de colo colo din spate in poalele pilotului si din poalele pilotului in spate.
- F@t#ti gura ma-tii de javra! tipa presedintele, pronuntand cu voce tare si cratima dintre "ma" si "tii".
Dar iarasi, nu avu inima sa-l dea jos de-acolo, asa ca se urca in elicopter si, impreuna, plecara spre zonele indundate.
[..]
Presedintele stramba din nas cand se dadu jos din elicopter si vazu cantiatea de apa stransa pe ulitele satului. Injura in surdina si se indrepta, neprietenos, spre cea mai apropiata casa. Boc zburda in jurul lui, tavalindu-se de fericire prin noroiul mocirlos.
Presedintele STIU atunci ca va trebui sa-i faca baie seara. Si ziua lui deveni si mai proasta.
- Domnu' presedinte, ne-au nenorocit apele astea? Ce ne facem, domnu' presedinte?
Dar domnului presedinte nu-i placu aluzia la diaconescu. Incrunta din sprancene:
- Ce vrei ba?
- Pai, domnu' presedinte, am fost inundati...
- Da? Bai nesimtitilor, de ce nu va cumparati ma pompe de apa? De ce nu va cumparati case in alta parte? Ce stati aici si va plangeti, cand in grecia cu cateva zeci de mii de euro iti cumperi o vila pe malul marii?
- Dar, domnu' presedinte, noi n-avem nici unde sa dormim, nu stim daca o sa mai traim maine...
- Maine? Intotdeauna poate exista un...maine.
In pauza data de cele trei puncte, presedintele isi mangaie pe cap catelusul cu un zambet sardonic pe fata. Boc dadu din coada vesel apoi, auzind indemnul ascuns al presedintelui, sari la picioarele sateanului si musca cu incredere.
*functionarus publicus - animal care traieste si se hraneste pe seama altui organism, caruia ii provoaca adesea daune, boli sau chiar moartea
..........................
In viitor, urmatoarele 2 povesti.
Asa ca saptamana asta mergeam cu tramvaiul si, deoarece sub masca de seriozitate si nepasare sunt mai atent in jurul meu decat un cocalar in preajma unei femei cu tatele mari, am observat ca tipa care statea jos, pe scaun, langa mine, citea cartea "Razboinicul de Aur", de Judy Gill.
Roman de dragoste.
Roman siropos de dragoste. (Intrati pe link, descrierea incepe asa: "Un pilot de vanatoare, periculos de viril....").
Dar eu, in tramvai, nu stiam detaliile astea.
Tipa era la prima pagina si am apucat sa citesc, ca un taran, primele 2 franturi de dialog:
Pilotul viril: Intotdeaua poate exista un...maine!
[...]
EA: Dar intotdeauna poate insemna si...poimaine!
Si de atunci, profund marcat, stau si ma intreb: oare poate exista vreun context in care un asemenea dialog sa nu fie penibil?
Poate exista o succesiune de intamplari, de actiuni, de dialoguri care sa admita la un moment dat asemenea expresii? CU TOT CU PUNCTE PUNCTE PUNCTELE DE RIGOARE?
Si cum poate exista o persoana care sa citeasca asa ceva si sa nu i se para patetic ca sta si citeste asemenea porcarii?
Admitem ca da, exista cazuri in care propozitiile sa nu fie ridicole. Si m-am hotarat sa-mi imaginez 3 astfel de situatii, spre desfatarea marelui public.
Asadar:
1. Presedintele, catelul si apa
Banii nu fusesera niciodata o problema pentru tara pana la anul fatidic 2010. Statul avea bani pentru masuri populiste, cum ar fi, de exemplu, reconstruirea caselor inundate. De fapt, statul se bucura cand avea ocazia sa ia astfel de masuri. Insa, in acea zi de iulie, presedintele se trezise prost dispus:
Dimineata, constatase ca noul sau catelus, boc, defecase in mijlocul palatului cotroceni. Neatent ca de obicei, in drumul sau spre barul cu bauturi fine, calca fix in mijloc cu papucii sai de casa tiviti cu blana de functionarus publicus*.
Il lua pe boc si il baga usor cu nasul in mizeria facuta, dar catelusul il privi cu ochi atat de mari si rugatori incat nu putu sa-l pedepseasca.
Apoi a fost chestia asta cu inundatiile. Toti sfetnicii il bateau la cap ca trebuie sa faca vizite peste vizite. Dar el n-avea chef. Ar fi stat acasa, l-ar fi chemat pe ministrul turismului si s-ar fi jucat de-a doctorul. Dar nu, trebuiau sa fie inundatiile astea si sa-i dea planurile peste cap.
Se duse usor scarbit spre elicopter si, cand deschise usa, boc tzushti si el inauntru, dand din coada vesel nevoie mare, sarind de colo colo din spate in poalele pilotului si din poalele pilotului in spate.
- F@t#ti gura ma-tii de javra! tipa presedintele, pronuntand cu voce tare si cratima dintre "ma" si "tii".
Dar iarasi, nu avu inima sa-l dea jos de-acolo, asa ca se urca in elicopter si, impreuna, plecara spre zonele indundate.
[..]
Presedintele stramba din nas cand se dadu jos din elicopter si vazu cantiatea de apa stransa pe ulitele satului. Injura in surdina si se indrepta, neprietenos, spre cea mai apropiata casa. Boc zburda in jurul lui, tavalindu-se de fericire prin noroiul mocirlos.
Presedintele STIU atunci ca va trebui sa-i faca baie seara. Si ziua lui deveni si mai proasta.
- Domnu' presedinte, ne-au nenorocit apele astea? Ce ne facem, domnu' presedinte?
Dar domnului presedinte nu-i placu aluzia la diaconescu. Incrunta din sprancene:
- Ce vrei ba?
- Pai, domnu' presedinte, am fost inundati...
- Da? Bai nesimtitilor, de ce nu va cumparati ma pompe de apa? De ce nu va cumparati case in alta parte? Ce stati aici si va plangeti, cand in grecia cu cateva zeci de mii de euro iti cumperi o vila pe malul marii?
- Dar, domnu' presedinte, noi n-avem nici unde sa dormim, nu stim daca o sa mai traim maine...
- Maine? Intotdeauna poate exista un...maine.
In pauza data de cele trei puncte, presedintele isi mangaie pe cap catelusul cu un zambet sardonic pe fata. Boc dadu din coada vesel apoi, auzind indemnul ascuns al presedintelui, sari la picioarele sateanului si musca cu incredere.
*functionarus publicus - animal care traieste si se hraneste pe seama altui organism, caruia ii provoaca adesea daune, boli sau chiar moartea
..........................
In viitor, urmatoarele 2 povesti.
joi, 8 iulie 2010
Master, all i hear or see is laughter
Viata are asa un stil de a-ti trage suturi in co@ie incat, uneori, imi dau lacrimile numai gandindu-ma la ce ma asteapta in viitor.
Sa-l luam, de exemplu, pe colegul meu, zis Bomboane:
stateam amandoi pe calorifer in hol la energetica, asteptand sa se deschida portile laboratorului in care urma sa sustinem lucrarea de disertatie. Si pt ca Bomboane este un grandoman pe care nu-l lauda nimeni (nu ca n-ar merita), mi-a aratat (cu mandrie) aplicatia pe care a facut-o pt examen.
Foarte tare, aplicatia. Foarte complexa. Si, mai ales, in stare de functionare.
Ce s-a intamplat in timpul prezentarii? Evident, aplicatia nu i-a functionat.
"Evident", au raspuns profesorii, cand Bomboane a zis ca, aparent, e o problema cu conexiunea la net. "Evident!", am strans catre cer pumnul, din banca, cu ura.
Apoi am urmat eu, zis si Pilotul Viril. Cu o zi inainte, cand mi-am facut prezentarea cu titlul "Sistem integrat de monitorizare..." m-am intrebat:
la ce oare se refera "integrat"?
Ce-ar fi sa scot cuvantul, ca sa nu ma ia astia la intrebari? Zis si facut.
Din pacate, nu l-am scos si din slide-ul 1, unde mentionam iarasi titlul lucrarii.
Care a fost prima si singura intrebare pe care mi-au pus-o?
CARE???
"La ce se refera expresia "sistem integrat""?
"Aaaa....evident, se refera la ..." (in gatu' ma-sii, in gandul meu cautam un raspuns acceptabil),"la..." si am bagat ceva cu sistem global, jenna jameson sau whatever.
Sutul in coaie a venit cu o viteza imparabila. L-am primit cu capul sus.
Si am luat si nota mare.
Sa-l luam, de exemplu, pe colegul meu, zis Bomboane:
stateam amandoi pe calorifer in hol la energetica, asteptand sa se deschida portile laboratorului in care urma sa sustinem lucrarea de disertatie. Si pt ca Bomboane este un grandoman pe care nu-l lauda nimeni (nu ca n-ar merita), mi-a aratat (cu mandrie) aplicatia pe care a facut-o pt examen.
Foarte tare, aplicatia. Foarte complexa. Si, mai ales, in stare de functionare.
Ce s-a intamplat in timpul prezentarii? Evident, aplicatia nu i-a functionat.
"Evident", au raspuns profesorii, cand Bomboane a zis ca, aparent, e o problema cu conexiunea la net. "Evident!", am strans catre cer pumnul, din banca, cu ura.
Apoi am urmat eu, zis si Pilotul Viril. Cu o zi inainte, cand mi-am facut prezentarea cu titlul "Sistem integrat de monitorizare..." m-am intrebat:
la ce oare se refera "integrat"?
Ce-ar fi sa scot cuvantul, ca sa nu ma ia astia la intrebari? Zis si facut.
Din pacate, nu l-am scos si din slide-ul 1, unde mentionam iarasi titlul lucrarii.
Care a fost prima si singura intrebare pe care mi-au pus-o?
CARE???
"La ce se refera expresia "sistem integrat""?
"Aaaa....evident, se refera la ..." (in gatu' ma-sii, in gandul meu cautam un raspuns acceptabil),"la..." si am bagat ceva cu sistem global, jenna jameson sau whatever.
Sutul in coaie a venit cu o viteza imparabila. L-am primit cu capul sus.
Si am luat si nota mare.
joi, 1 iulie 2010
the octopus
Ma uitam cu ingrijorare in jur, vazand ca singurul angajat disponibil era un barbat. Asteptam deja de 10 minute si l-am vazut indreptandu-se spre mine, deloc descurajat de pupilele mele dilatate. Ba chiar incantat, as putea spune, dupa zambetul sau malitios.
Era oricum prea tarziu sa ma razgandesc, fara sa par neserios sau homofob. Si oricum, trebuia sa ma tund.
Asa ca l-am urmat cu pasi din ce in ce mai hotarati, gata sa dau jos pletele de haiduc ce-mi incadrau mecla angelica, daca-mi permiteti oximoronul.
Cat de gay situatia, ma intrebati? Foarte gay, va raspund.
Cel mai naspa a fost ca incerca sa faca conversatie. Despre par! Va rog, aratati-mi si mie carui barbat heterosexual ii place sa vorbeasca despre par in timp ce un alt barbat ii atinge in mod reperat capul. Exista 2 situatii: ori n-ai probleme cu parul si atunci n-ai de ce sa vorbesti despre el, ori chelesti si atunci nu vrei sa-ti arate cineva ca se observa asta.
Desigur, profesionalismul a fost maxim: si-a dat silinta si, in continuare, cand merg pe strada buzunarele mi se umplu de numere de telefon ale unor fete ramase visatoare pe viata.
A doua chestie despre care vreau sa vorbesc este Paul, the octopus. Caracaticta Paul adica sau Paul, caracatita.Dupa cum ati ghicit deja, Paul este o caracatita speciala. Este una care ghiceste daca germania va castiga sau va pierde un meci de fotbal. Daca nu credeti, intrati AICI.
Si, in drum spre casa, ma gandeam: va iesi Romania din criza sau nu?
Emil, boc in rolul lui Paul, caracatiță.
Doua borcane, unul cu felurite taxe, impozite si tva, altul cu pensii. In ambele steagul Romaniei si Emil uitandu-se cu privrea tampa cand la unul cand la altul.
Ce va alege?
Stim cu totii ca o caracatita are suficiente tentacule sa fure din buzunarele tuturor si din toate borcanele si sa duca si la gura.
De exemplu!
De exemplu!
De exemplu!
De exemplu!
Era oricum prea tarziu sa ma razgandesc, fara sa par neserios sau homofob. Si oricum, trebuia sa ma tund.
Asa ca l-am urmat cu pasi din ce in ce mai hotarati, gata sa dau jos pletele de haiduc ce-mi incadrau mecla angelica, daca-mi permiteti oximoronul.
Cat de gay situatia, ma intrebati? Foarte gay, va raspund.
Cel mai naspa a fost ca incerca sa faca conversatie. Despre par! Va rog, aratati-mi si mie carui barbat heterosexual ii place sa vorbeasca despre par in timp ce un alt barbat ii atinge in mod reperat capul. Exista 2 situatii: ori n-ai probleme cu parul si atunci n-ai de ce sa vorbesti despre el, ori chelesti si atunci nu vrei sa-ti arate cineva ca se observa asta.
Desigur, profesionalismul a fost maxim: si-a dat silinta si, in continuare, cand merg pe strada buzunarele mi se umplu de numere de telefon ale unor fete ramase visatoare pe viata.
A doua chestie despre care vreau sa vorbesc este Paul, the octopus. Caracaticta Paul adica sau Paul, caracatita.Dupa cum ati ghicit deja, Paul este o caracatita speciala. Este una care ghiceste daca germania va castiga sau va pierde un meci de fotbal. Daca nu credeti, intrati AICI.
Si, in drum spre casa, ma gandeam: va iesi Romania din criza sau nu?
Emil, boc in rolul lui Paul, caracatiță.
Doua borcane, unul cu felurite taxe, impozite si tva, altul cu pensii. In ambele steagul Romaniei si Emil uitandu-se cu privrea tampa cand la unul cand la altul.
Ce va alege?
Stim cu totii ca o caracatita are suficiente tentacule sa fure din buzunarele tuturor si din toate borcanele si sa duca si la gura.
De exemplu!
De exemplu!
De exemplu!
De exemplu!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)