[Citat din South Park referitor la Scientology: "Nu este o gluma. Unii oameni CRED acest lucru"]
Cum stau acuma asezat in fotoliu si cu tastatura pe genunchi, cu o mana scriu iar cu cealalta imi mangai barba care a crescut destul de mare. Ciocul meu functioneaza ca o antena pentru telepatie si astfel pot comunica cu Elohim, cei cazuti din cer sau Creatorii.
Deci ma scarpin usor in barba, dau un ipconfig /release, ipconfig /renew fix in varful ciocului si apoi un ping -t request catre ip-ul pe care Elohim mi l-au furnizat cu ajutorul trimisului lor Rael.
Auzind chemarea, Elohim imi raspunde prompt: "ce s-a intamplat, danut?". Deoarece raspunsul imi intra prin cioc, pentru a ajunge la creier traverseaza intai cavitatea bucala unde imi lasa un gust tare amar pentru ca, din pacate, de serviciu in tura de noapte se afla un barbat elohim nu o femeie.
Cum, nu stiti despre ce vorbesc? N-ati auzit de Claude Maurice Marcel Vorilhon, pe numele lui de scena Rael? Ati trait degeaba.
Va initiez pe scurt: Miscarea Raeliana ne pregateste pentru adevar. Intr-o zi a anului 1973, Vorilhon se plimba pe munte si a patruns in craterul unui vulcan. Aici a aterizat imediat si un OZN de unde a coborat o fiinta umana dar nepamanteana si care a inceput sa-i dicteze individului asta diverse. Ca Elohim inseamna cei veniti din cer, ca sunt niste oameni de pe o planeta de undeva departe care au facut niste experiente aici pe pamant, rezultatul fiind chiar noi, oamenii, animalele si plantele, dupa chipul si asemanarea lor si ca au venit sa isi faca o ambasada pe pamant si ca el va fi mesagerul lor. Ca biblia este mesajul lor catre oameni, prost transcris aparent de niste oameni primitivi fara cunostintele necesare descrierii tehnologiei creatorilor si rasf#tut apoi de biserica.
Pe planeta lor s-a organizat un concurs, si s-au inscris mai multi inteligenti care au fost urcat in ozi-uri, cap compas pamant. Aici echipele au inceput sa creeze care mai de care tot felul de animale ciudate: pasari, pesti, brontozauri, maimute si, in final, oameni.
In fine, de-a lungul timpului au existat tot felul de alesi, favoriti de-ai lui elohim, destinati sa-i conduca pe oameni: Moise, Iisus etc.
Mesajul este foarte lung, cu citate din biblie interpretate in fel si chip, din care iata o selectie cu cele mai amuzante:
- Samson avea parul lung pentru ca parul lui era un canal de comunicare telepatica cu Elohim. De asemenea mai toti profetii au avut barba si parul lung tocmai din acest motiv. Puterea lui Samson? O tzeapa la nivel cosmic: unde dadea samson cu pumnul, intervenea rapid si un derbedeu de elohim cu o arma de dezintegrare atomica.
- O mare magarie pe care unul din elohimi a facut-o cu mama lui iisus, cand iosif nu era acasa.
- Satana? Ei bine, asta cica e un elohim mai rau, un fel de corneliu vadim tudor al lor, vesnic membru al partidului din opozitie, elohim complet impotriva experimentelor care s-au facut pe pamant si care ar cam vrea sa ne puna niste bome atomice in bocanci de mos nicolae. Chestia asta a fost dovedita de faptul ca atat Ombladon cat si Cheloo de la Parazitii aveau antenele crescute pe fata in momentul in care au scris versurile: "Criticii adopta o pozitie severa, de parca le-as prinde pielea #lii in unghiera". Acest vers le-a fost dictat direct de pe planeta mama, unde partidul de la putere castigase pentru al 10000-lea an consecutiv alegerile.
Ce se vrea cu miscarea raeliana?
Se doreste aducerea pe pamant a Elohimilor pentru a ne invata minunile tehnologiei lor.
Cum se face asta?
Se cumpara o bucata mare de teren. Se pun ziduri, camere de filmat si paznici pe la margini. Se construieste in interior o vila mare cu 7 camere (fiecare cu baia ei) si cu piscina. Se inhabiteaza vila cu Claude Maurice Marcel Vorilhon si familia lui. Pentru reusita totul se amesteca ca o mixtura buna de bani si prostie de la adepti. Dupa framantare, aluatul se pune la asteptat Elohimii pana cand acestia vor considera ca suntem pregatiti, adica macar 1 generatie de aici incolo (asta era prin 73, deci generatia mea de-acuma e pregatita).
Care sunt schimbarile sociale implicate?
Se doreste aducerea la putere a geniilor, vor avea drept de vot doar aia destepti. Rezultat direct: adio cocalari si manelisti, la spatii verzi cu ei! Rezultat indirect: o crunta dezamagire suferita de 90% din studentii de la politehnica bucuresti, care vor ajunge la spatii verzi
Citesc acum a 2-a carte, in care autorul ne povesteste cum a fost dus pe planeta elohimilor, cum a aflat ca este fratele lui Iisus si cum a pierdut o caruta de bani jucand table cu Moise.
VA URMA!
sâmbătă, 20 decembrie 2008
luni, 15 decembrie 2008
Plimbare pe caile Domnului!
E craciun: e perioada in care, de obicei, dracul suge #la.
E cam ciudat sa mergi pe jos prin Bucuresti, printre gropi, bentley-uri, haine de blana si oameni intinsi pe paturi in ploaie. Te plimbi, lucru care ar trebui sa te relaxeze, sa te pregateasca pentru inca o zi in care sa muncesti ca sa-ti multumesti stapanii.
Dintr-unele puncte de vedere, este o plimbare foarte sexuala. Tipele poarta pantaloni stransi pe cur si plutesc deraiat catre masini luxoase; reclame stralucitoare iti prezinta cum arata pasta de dinti in gura unei femei, neaparat cu tate mari. Iisus atarna fericit, spanzurat de cruciulitele din decolteuri.
Strazile din centru sunt blocate pentru ca a iesit lumea cu masina "sa vada beculetele". Te amuzi cand ii vezi cum conduc metru dupa metru pe magheru, cu luminita deasupra capului. Este o transhumanta circulara pe traseul careia se umplu de incantare si de multumire de sine. "Ce sa fac ma, uite am fost sa vedem beculetele pe magheru. E misto rau, da' cam aglomerat". Inevitabil, toti ajung acasa, parcheaza ceartandu-se pe locul de parcare si se culca cu multumirea animalului satul. Dar undeva inauntru sunt constienti ca nu s-au protejat suficient impotriva cancerului.
Iar cancerul ne roade pe toti dinauntru.
Prostituatele au clienti si planori indecisi sunt azvarliti cu forta in rape, unde vomita substanta vascoasa. Carnea este carne, dar tarifele difera. Nu exista valori reale, pentru ca au fost inlocuite cu hartii.
Parasesti bulevardul si te abati pe tot felul de stradute. Bisiericile au usile deschise pana tarziu, abia facand fata multimii de credinciosi gata sa se pocaiasca. Unii popi sunt plecati cu sticlele de apa sfintita sub brat in cautare de bani. Tu nici macar nu le-ai mai deschis usa, scarbit din cauza alora cu secta, carora de asemenea le-ai trantit-o in nas, facandu-i sa plece cu mainile trasand cruci si scheunand Aleluia, Aleluia.
Asta e atmosfera de craciun. Se pastreaza traditia, in principiu.
E cam ciudat sa mergi pe jos prin Bucuresti, printre gropi, bentley-uri, haine de blana si oameni intinsi pe paturi in ploaie. Te plimbi, lucru care ar trebui sa te relaxeze, sa te pregateasca pentru inca o zi in care sa muncesti ca sa-ti multumesti stapanii.
Dintr-unele puncte de vedere, este o plimbare foarte sexuala. Tipele poarta pantaloni stransi pe cur si plutesc deraiat catre masini luxoase; reclame stralucitoare iti prezinta cum arata pasta de dinti in gura unei femei, neaparat cu tate mari. Iisus atarna fericit, spanzurat de cruciulitele din decolteuri.
Strazile din centru sunt blocate pentru ca a iesit lumea cu masina "sa vada beculetele". Te amuzi cand ii vezi cum conduc metru dupa metru pe magheru, cu luminita deasupra capului. Este o transhumanta circulara pe traseul careia se umplu de incantare si de multumire de sine. "Ce sa fac ma, uite am fost sa vedem beculetele pe magheru. E misto rau, da' cam aglomerat". Inevitabil, toti ajung acasa, parcheaza ceartandu-se pe locul de parcare si se culca cu multumirea animalului satul. Dar undeva inauntru sunt constienti ca nu s-au protejat suficient impotriva cancerului.
Iar cancerul ne roade pe toti dinauntru.
Prostituatele au clienti si planori indecisi sunt azvarliti cu forta in rape, unde vomita substanta vascoasa. Carnea este carne, dar tarifele difera. Nu exista valori reale, pentru ca au fost inlocuite cu hartii.
Parasesti bulevardul si te abati pe tot felul de stradute. Bisiericile au usile deschise pana tarziu, abia facand fata multimii de credinciosi gata sa se pocaiasca. Unii popi sunt plecati cu sticlele de apa sfintita sub brat in cautare de bani. Tu nici macar nu le-ai mai deschis usa, scarbit din cauza alora cu secta, carora de asemenea le-ai trantit-o in nas, facandu-i sa plece cu mainile trasand cruci si scheunand Aleluia, Aleluia.
Asta e atmosfera de craciun. Se pastreaza traditia, in principiu.
marți, 25 noiembrie 2008
Sexus
Sexus sta si se uita pe fereastra, cu nasul pe sus. Este singur si trist.
Intunericul de afara il izbeste. Sexus iese afara.
In fata casei lui s-a ivit o crapatura asa ca sta si priveste cu singurul sau ochi in prapastia deschisa.
Primavara e aproape, pe ici pe colo iarba a inceput sa creasca in jurul rapei. Trage aer in piept, dar acesta nu este racoros. Aparitia rapei il intriga pentru ca nu a mai fost nici un cutremur de curand. A baut, int-adevar, a baut cam mult si nu mai tine minte ultima data cand a iesit din casa.
Isi aduce aminte: undeva, in partea stanga, si-a marcat cu creionul inaltimea. Se duce intr-acolo si se masoara, apoi constata rezultatul. Cumva, s-a dublat in lungime.
Usa din spatele lui s-a inchis, dar nu se mai simte singur. Casa este de fapt un zid alb si o mana nevazuta ii face vant in prapastie cu capul in jos.
In cadere libera incepe sa se teama pentru viata lui, de cancer, de parkinson, de sifilis. Peretii in jurul lui se strang si-i este cald. Vomita.
Intunericul de afara il izbeste. Sexus iese afara.
In fata casei lui s-a ivit o crapatura asa ca sta si priveste cu singurul sau ochi in prapastia deschisa.
Primavara e aproape, pe ici pe colo iarba a inceput sa creasca in jurul rapei. Trage aer in piept, dar acesta nu este racoros. Aparitia rapei il intriga pentru ca nu a mai fost nici un cutremur de curand. A baut, int-adevar, a baut cam mult si nu mai tine minte ultima data cand a iesit din casa.
Isi aduce aminte: undeva, in partea stanga, si-a marcat cu creionul inaltimea. Se duce intr-acolo si se masoara, apoi constata rezultatul. Cumva, s-a dublat in lungime.
Usa din spatele lui s-a inchis, dar nu se mai simte singur. Casa este de fapt un zid alb si o mana nevazuta ii face vant in prapastie cu capul in jos.
In cadere libera incepe sa se teama pentru viata lui, de cancer, de parkinson, de sifilis. Peretii in jurul lui se strang si-i este cald. Vomita.
luni, 24 noiembrie 2008
Nexus
Oare incercarea cu adevarat grea nu este sa scrii poezie despre lucruri cum ar fi fotbalul sau berea? Ce poate fi mai usor decat sa faci o poezie despre iubita, sau despre frumusetea unui rasarit de luna deasupra unui lac, cand primesti pe cale vizuala inspiratie in stare bruta? O provocare uriasa ar fi sa scrii poezii despre cazane, despre turbine, poezii care sa-ti miste totusi sufletul cum o fac si cele romantice. Sa gasesti inspiratie peste tot, pentru a putea iesi din tipare.
Legaturile exista. Intre partea artistica si tehnica exista punti din ce in ce mai solide pe masura ce cutia de bere se goleste.
Asta e poezia mea pentru lucrurile care nu ma misca,
de care nu imi pasa:
exista ferestre, dar mici si mult prea tangibile.
exista un cer dar ascuns de turnuri si pacle de fum.
peste tot in jur,
peste tot in jurul meu e trupul meu.
ca un obiect, ca o haina, ca o canapea, ca un mecanism
ce imi trimite mirosuri si imagini si simtiri.
Si fotbalul are porti,
biliardul gauri,
baschetul cos,
sahul pozitii inexistente,
inotul te face sa plutesti,
pentru ca mereu scopul tau e sa evadezi dinauntru,
sa scapi de unde esti prins de unul singur.
Si mingea e sufletul tau pe care il smulgi
doar ca sa-l indesi in alt corp,
si in tine intra altul in schimb.
Si soare si viata si umbre si stele
sunt iar in exterior
si tu nu-ti poti baga mana pe gat in fiecare minut
ci mai degraba dureaza zece ani, douazeci, o viata
pentru inca un gol, pentru inca o trimitere a fumului prin
turnul de evacuare negru,
cu mecanisme de captare a cenusii si impuritatilor.
Si apoi chiar si dintii ei albi sunt niste gratii, doar gratii.
Legaturile exista. Intre partea artistica si tehnica exista punti din ce in ce mai solide pe masura ce cutia de bere se goleste.
Asta e poezia mea pentru lucrurile care nu ma misca,
de care nu imi pasa:
exista ferestre, dar mici si mult prea tangibile.
exista un cer dar ascuns de turnuri si pacle de fum.
peste tot in jur,
peste tot in jurul meu e trupul meu.
ca un obiect, ca o haina, ca o canapea, ca un mecanism
ce imi trimite mirosuri si imagini si simtiri.
Si fotbalul are porti,
biliardul gauri,
baschetul cos,
sahul pozitii inexistente,
inotul te face sa plutesti,
pentru ca mereu scopul tau e sa evadezi dinauntru,
sa scapi de unde esti prins de unul singur.
Si mingea e sufletul tau pe care il smulgi
doar ca sa-l indesi in alt corp,
si in tine intra altul in schimb.
Si soare si viata si umbre si stele
sunt iar in exterior
si tu nu-ti poti baga mana pe gat in fiecare minut
ci mai degraba dureaza zece ani, douazeci, o viata
pentru inca un gol, pentru inca o trimitere a fumului prin
turnul de evacuare negru,
cu mecanisme de captare a cenusii si impuritatilor.
Si apoi chiar si dintii ei albi sunt niste gratii, doar gratii.
marți, 18 noiembrie 2008
stilul prolix a lu baetii
"Mi-a placut meciu': cand ai pentru ceva asa..sa fie asa un pic de palpitatie, e mai atractiv. Intelegi?", spunea unul din baetii de cartier de 60 de ani d-aicea din berceni.
De fiecare data cand ma intorc de la serviciu, fix la intrare pe straduta, in fata magazinului, se afla acest grup distins de bautori de bere. Temele discutiilor sunt variate: fotbal, masini (pardon, masina, ca numai despre Dacie vorbesc), uitat lung dupa vecine. Am constatat ca profunzimea discutiilor se mareste direct proportional cu sticlele de bere asezate paralel cu bordura pe care stau in cur asezati, de asemenea, EI.
Drumul meu printre EI dureaza aproximativ 10 secunde, timp in care urechea mi se transforma intr-un receptacul foarte fin. De exemplu, aud ca Geani are niste potentiali sustinatori la alegeri, pentru ca-i politician smecher 100% din Berceni. Geani este numele lui, fix diferit fata de numele romanesti.
"Cum stau si fumeaza tigara de la tigara, ingerii mereu isi duc mana la beregata. Aura lor afumata le-a cazut in jurul gatului ca un streang." Dar aici lucrurile sunt mult mai putin poetice: baetii, ametiti, discuta despre politica, masini si fotbal. Eu, cu rucsac in spate si mainile in buzunare, trag cu urechea: "Daca baga ala, plecati voi acasa cu botul pe labe ma baiatule! Asa a fost doar egal, da-i in ma-sa. Bine ca au umplut echipa de engleji, franceji si negri", raspunde catranit alt sexagenar chelios.
Baetii vorbeste prolix. Locuim in cartierul Berceni. Suntem singuri aici si suntem morti. Piedone fuge ca un nebun pe stradute cu braduleti si palmieri in spate, speriat de criza financiara, iar lumea il vede si ramane multumita. Baetii mei discuta seara, la o bere ashea, despre impactul poluarii si a modificarii climei asupra cantitatii de apa disponibila in Romania. Aaa...si despre cartea Zapada a lui Orhan Pamuk, ca in filmuletul ala.
De fiecare data cand ma intorc de la serviciu, fix la intrare pe straduta, in fata magazinului, se afla acest grup distins de bautori de bere. Temele discutiilor sunt variate: fotbal, masini (pardon, masina, ca numai despre Dacie vorbesc), uitat lung dupa vecine. Am constatat ca profunzimea discutiilor se mareste direct proportional cu sticlele de bere asezate paralel cu bordura pe care stau in cur asezati, de asemenea, EI.
Drumul meu printre EI dureaza aproximativ 10 secunde, timp in care urechea mi se transforma intr-un receptacul foarte fin. De exemplu, aud ca Geani are niste potentiali sustinatori la alegeri, pentru ca-i politician smecher 100% din Berceni. Geani este numele lui, fix diferit fata de numele romanesti.
"Cum stau si fumeaza tigara de la tigara, ingerii mereu isi duc mana la beregata. Aura lor afumata le-a cazut in jurul gatului ca un streang." Dar aici lucrurile sunt mult mai putin poetice: baetii, ametiti, discuta despre politica, masini si fotbal. Eu, cu rucsac in spate si mainile in buzunare, trag cu urechea: "Daca baga ala, plecati voi acasa cu botul pe labe ma baiatule! Asa a fost doar egal, da-i in ma-sa. Bine ca au umplut echipa de engleji, franceji si negri", raspunde catranit alt sexagenar chelios.
Baetii vorbeste prolix. Locuim in cartierul Berceni. Suntem singuri aici si suntem morti. Piedone fuge ca un nebun pe stradute cu braduleti si palmieri in spate, speriat de criza financiara, iar lumea il vede si ramane multumita. Baetii mei discuta seara, la o bere ashea, despre impactul poluarii si a modificarii climei asupra cantitatii de apa disponibila in Romania. Aaa...si despre cartea Zapada a lui Orhan Pamuk, ca in filmuletul ala.
vineri, 7 noiembrie 2008
Cojones
N-ai cum sa scapi fara sa ai de-a face cu situatii naspa. Si cum mergi fericit catre cele doua zile libere din weekend iti dai seama la un moment dat ca ti-ai pierdut cartela de acces la serviciu. Si te superi. Colturile gurii se indreapta in jos. Nivelul de serotonina scade dramatic, iar pasii te indreapta succesiv in directii diametral opuse.
Te resemnezi,dar starea de suparare persista. Mergi spre cele doua zile libere din saptamana, de data asta fara entuziasm.
Ajuns acasa, cum stai deprimat la fereastra si fumezi mental tigara dupa tigara, gandul iti este mereu la cartela. Este un kkt, adevarat, dar un kkt cu poza ta pe el.
Apoi iti aduci aminte ca totul are un sfarsit, ca in africa copiii mor de foame, ca sfintii din biserici sunt caucazieni de sex masculin. Incepe sa nu-ti mai pese.
Eliberat de stres, scrii scurta poveste a drumului spre casa : "Cand a inceput sa coboare pasii ii erau usor sovaielnici dar l-au purtat mai departe fericit catre lumina alba din departare. Pe masura ce lumina se apropia el si-a dat seama ca e de la un metrou. Pe usi cineva desenase cu grafitti o gura ranjind. A intrat inauntru zambitor. El apartine metroului, asa cum, desigur, toti omuletii insipizi dinauntru ii apartin lui."
Te resemnezi,dar starea de suparare persista. Mergi spre cele doua zile libere din saptamana, de data asta fara entuziasm.
Ajuns acasa, cum stai deprimat la fereastra si fumezi mental tigara dupa tigara, gandul iti este mereu la cartela. Este un kkt, adevarat, dar un kkt cu poza ta pe el.
Apoi iti aduci aminte ca totul are un sfarsit, ca in africa copiii mor de foame, ca sfintii din biserici sunt caucazieni de sex masculin. Incepe sa nu-ti mai pese.
Eliberat de stres, scrii scurta poveste a drumului spre casa : "Cand a inceput sa coboare pasii ii erau usor sovaielnici dar l-au purtat mai departe fericit catre lumina alba din departare. Pe masura ce lumina se apropia el si-a dat seama ca e de la un metrou. Pe usi cineva desenase cu grafitti o gura ranjind. A intrat inauntru zambitor. El apartine metroului, asa cum, desigur, toti omuletii insipizi dinauntru ii apartin lui."
vineri, 31 octombrie 2008
Instalatorul
Instalatorul n-a venit. L-am asteptat cu bratele si portofelul deschise, cu tevile pregatite, cu caloriferul inlacrimat. N-a venit. N-a raspuns la telefon. Ca si cum n-ar fi existat. Ca si cum as fi visat toate astea cu ochii deschisi si as fi ajuns la un punct apropiat de cel culminant dar care nu trece niciodata mai departe. Exact ca la o incercare esuata de pornire a motorului sincron in asincron, cand nu se atinge turatia de sincronism ci doar o valoare apropiata.
Si, in acest moment, in care de obicei se injecteaza excitatia de la generatorul de curent continuu, ei bine, in acest moment critic, eu mi-am luat teapa. Excitatricea, adica instalatorul, s-a hotarat sa nu mai vina sa bage curent continuu in calorifer si, de asemenea, s-a hotarat sa ignore total telefonul mobil care a sunat fix de 4 ori: 4 scanduri si un cui, vorba cantecului.
Dupa ce l-am executat pe instalator facandu-mi o parere proasta despre el, m-am culcat alaturi de Onutza, mort de frig, strans deasupra ei precum placenta asupra unui fetus marisor. In noaptea aceea moartea a venit si a dat tarcoale dormitorului nostru, s-a strecurat pe sub usa si a incercat sa se strecoare sub plapuma. Degetul ei descarnat mi-a atins stomacul exact in locul in care am fost operat (cand eram micut s-a constatat ca am doua suflete, asa ca mi-au taiat burta pentru a scoate unul din ele). In frigul si intunericul noptii moartea mi-a atins stomacul si as fi murit cu siguranta daca nu as fi avut fix in momentul ala, asa cum eram incovrigat in jurul prietenei mele, o experienta transcendentala.
Cum zburam prin straturile paralele cu lumea reala, cu ka-uri si ba-uri milenare zburand pe sub mine, cu zei luand parte la Ceremonia Ceaiului, cum alergam prin atmosfera densa am vazut undeva departe un corp acoperit cu o pacla neagra. Ceva m-a atras intr-acolo, si asa cum a fost zeus atras de Io pe pamant si a intrat in ea cu atata viteza incat o parte din el a ramas inauntru, asa si eu am coborat inapoi imprastiind pacla neagra, distrugand degetul, lovind epiderma, cernindu-ma, trecand ca printr-o sita printre vasele de sange. M-am cuibarit in propriul trup ca intr-o casa si de data asta era cald si bine si am simtit ca m-am oprit cumva mult mai aproape de epiderma astfel incat am simtit-o pe onutza mai aproape ca niciodata si apoi n-am mai visat nimic ci m-am odihnit fericit, cu ochii inchisi.
Dimineata, instalatorul m-a sunat inapoi cu scuze cretine. Am reusit sa rezolv pana la urma. Caloriferul nu mai plange, dar e tot rece ca gheata. Un deget descarnat l-a atins in timpul noptii si a ramas acolo, cuibarindu-se in el ca intr-o casa.
Si, in acest moment, in care de obicei se injecteaza excitatia de la generatorul de curent continuu, ei bine, in acest moment critic, eu mi-am luat teapa. Excitatricea, adica instalatorul, s-a hotarat sa nu mai vina sa bage curent continuu in calorifer si, de asemenea, s-a hotarat sa ignore total telefonul mobil care a sunat fix de 4 ori: 4 scanduri si un cui, vorba cantecului.
Dupa ce l-am executat pe instalator facandu-mi o parere proasta despre el, m-am culcat alaturi de Onutza, mort de frig, strans deasupra ei precum placenta asupra unui fetus marisor. In noaptea aceea moartea a venit si a dat tarcoale dormitorului nostru, s-a strecurat pe sub usa si a incercat sa se strecoare sub plapuma. Degetul ei descarnat mi-a atins stomacul exact in locul in care am fost operat (cand eram micut s-a constatat ca am doua suflete, asa ca mi-au taiat burta pentru a scoate unul din ele). In frigul si intunericul noptii moartea mi-a atins stomacul si as fi murit cu siguranta daca nu as fi avut fix in momentul ala, asa cum eram incovrigat in jurul prietenei mele, o experienta transcendentala.
Cum zburam prin straturile paralele cu lumea reala, cu ka-uri si ba-uri milenare zburand pe sub mine, cu zei luand parte la Ceremonia Ceaiului, cum alergam prin atmosfera densa am vazut undeva departe un corp acoperit cu o pacla neagra. Ceva m-a atras intr-acolo, si asa cum a fost zeus atras de Io pe pamant si a intrat in ea cu atata viteza incat o parte din el a ramas inauntru, asa si eu am coborat inapoi imprastiind pacla neagra, distrugand degetul, lovind epiderma, cernindu-ma, trecand ca printr-o sita printre vasele de sange. M-am cuibarit in propriul trup ca intr-o casa si de data asta era cald si bine si am simtit ca m-am oprit cumva mult mai aproape de epiderma astfel incat am simtit-o pe onutza mai aproape ca niciodata si apoi n-am mai visat nimic ci m-am odihnit fericit, cu ochii inchisi.
Dimineata, instalatorul m-a sunat inapoi cu scuze cretine. Am reusit sa rezolv pana la urma. Caloriferul nu mai plange, dar e tot rece ca gheata. Un deget descarnat l-a atins in timpul noptii si a ramas acolo, cuibarindu-se in el ca intr-o casa.
miercuri, 29 octombrie 2008
Caloriferul - copil mic plangand dupa atentie
E spart, spart precum o cada sau o chiuveta, doar ca intr-un mod nedorit. E spart precum basescu spart la gura sau simona senzual sparta-n .... Deci e spart, ceea ce este o stare nefireasca si care-mi provoaca neliniste si neplacere.
Dar faptul este consumat: este spart pentru ca asta este karma lui, pentru ca intr-o viata anterioara a facut parte din carcasa corabiei zeului Ra, care se scufunda in fiecare seara sub apele Nilului.
Si tot precum aceasta corabie, trebuie sa reinvie, altfel e rau pentru mine.
Caloriferul plange. Lacrimile lui sunt calde si limpezi in recipientul care le colecteaza. Nu sunt nepretuite: multimea lor le diminueaza valoarea. Se scurg din el precum un sange albicios si diluat. Ma fac ca nu il bag in seama, dar situatia se inrautateste. Incepe sa planga mai tare, dumnezeule! nu stiu de unde are atatea lacrimi.
Recipientul se umple vazand cu ochii si lacrimile iau calea putin onorabila a wc-ului.
Alerg prin vecini sa aflu unde sta Maria Sa Domnul Administrator. Am aflat! Sta la un bloc distanta.
Fug intr-acolo, astept ca prostul in fata interfonului dar reusesc sa intru pana la urma, urc in graba scarile pana la etajul 4, sun la usa si ma apuc sa povestec gafaind cum sta treaba.
Dupa ce termin de povestit, ma uit sa vad cu cine vorbesc: un batran intelegator, in pantaloni de trening si ciorapi de casa, grosi, de lana. Ma asigura ca va veni. Rasuflu usurat: e un individ de treaba!
Ma intorc acasa, astept cinci minute, apare admin-ul la usa cu toti cei 70 de ani dupa el, coboram in beci, oprim caldura in tot blocul. Nu tipa nimeni, momentan.
Multumesc inca o data frumos pentru ajutor dar ma pufneste rasul cand il vad pe administrator cum incepe sa urce scarile spre etajul 4. Probabil a uitat ca el locuieste la scara vecina.
Caloriferul este gol, lipsit de vlaga si sange. Eu sunt bine merci, astept cu nerabdare instalatorul maine dimineata. Si mai astept ceva, tot cu maxima nerabdare: urmatorul episod din Tanar si nelinistit, editia de maine a ziarului Libertatea si urmatorul album disc de platina al lui Florin Salam.
Dar faptul este consumat: este spart pentru ca asta este karma lui, pentru ca intr-o viata anterioara a facut parte din carcasa corabiei zeului Ra, care se scufunda in fiecare seara sub apele Nilului.
Si tot precum aceasta corabie, trebuie sa reinvie, altfel e rau pentru mine.
Caloriferul plange. Lacrimile lui sunt calde si limpezi in recipientul care le colecteaza. Nu sunt nepretuite: multimea lor le diminueaza valoarea. Se scurg din el precum un sange albicios si diluat. Ma fac ca nu il bag in seama, dar situatia se inrautateste. Incepe sa planga mai tare, dumnezeule! nu stiu de unde are atatea lacrimi.
Recipientul se umple vazand cu ochii si lacrimile iau calea putin onorabila a wc-ului.
Alerg prin vecini sa aflu unde sta Maria Sa Domnul Administrator. Am aflat! Sta la un bloc distanta.
Fug intr-acolo, astept ca prostul in fata interfonului dar reusesc sa intru pana la urma, urc in graba scarile pana la etajul 4, sun la usa si ma apuc sa povestec gafaind cum sta treaba.
Dupa ce termin de povestit, ma uit sa vad cu cine vorbesc: un batran intelegator, in pantaloni de trening si ciorapi de casa, grosi, de lana. Ma asigura ca va veni. Rasuflu usurat: e un individ de treaba!
Ma intorc acasa, astept cinci minute, apare admin-ul la usa cu toti cei 70 de ani dupa el, coboram in beci, oprim caldura in tot blocul. Nu tipa nimeni, momentan.
Multumesc inca o data frumos pentru ajutor dar ma pufneste rasul cand il vad pe administrator cum incepe sa urce scarile spre etajul 4. Probabil a uitat ca el locuieste la scara vecina.
Caloriferul este gol, lipsit de vlaga si sange. Eu sunt bine merci, astept cu nerabdare instalatorul maine dimineata. Si mai astept ceva, tot cu maxima nerabdare: urmatorul episod din Tanar si nelinistit, editia de maine a ziarului Libertatea si urmatorul album disc de platina al lui Florin Salam.
duminică, 26 octombrie 2008
copiii de sus
Dupa ce manelistul de jos s-a transformat in manelista de jos si apoi a tacut din boxe, a venit randul copiilor de sus sa ma deranjeze. Copiii de sus sunt ai vecinului de sus, sau cel putin asa crede el. Copiii sar tot timpul si alearga pe tavanul meu. Vecinul nu sare: el vorbeste tare. El, de asemenea, canta Fur Elise la pian la o combina muzicala. Copiii nu canta la pian, canta din gura sub forma de tipete. Din toate aceste neasemanari puteti trage si singuri concluzia ca vecinul e foarte naiv si foarte credul in privinta nevestei lui, vecina mea.
Exact acum a inceput sa se auda o chitara. Vecinu' e un artist, clar. Mi-l si imaginez cum, romantic din fire, sta pe jos cu parul lung, ochii pe jumatate inchisi,chitara in brate, nasul spart, degetele taiate, jumatate din creier lipsa si corpul calos mancat de soareci. Copiii se zbantuie in jurul lui in tot felul de dansuri tribale, cu mainile pe sus, dintii de lapte cazuti si organele sexuale in erectie.
Vecina gateste in bucatarie.
Afara e soare.
Ma duc sa ma plimb.
Exact acum a inceput sa se auda o chitara. Vecinu' e un artist, clar. Mi-l si imaginez cum, romantic din fire, sta pe jos cu parul lung, ochii pe jumatate inchisi,chitara in brate, nasul spart, degetele taiate, jumatate din creier lipsa si corpul calos mancat de soareci. Copiii se zbantuie in jurul lui in tot felul de dansuri tribale, cu mainile pe sus, dintii de lapte cazuti si organele sexuale in erectie.
Vecina gateste in bucatarie.
Afara e soare.
Ma duc sa ma plimb.
miercuri, 15 octombrie 2008
prezervativul digital
Tocmai am citit aceasta stire: cica o firma a creat prezervativul gradat in centimetri. Pe bune. Nu de alta, dar in focul actiunii, in cazul in care ai uitat, sa-ti aduci aminte exact cati centimetri are organu'.
Pai sa fim seriosi, de parca ar fi vreun baiat din generatia asta mai noua, mai obsedata sexual, care sa nu si-o fi masurat macar o data. Si dupa ce-a facut asta, sigur a declarat in gura mare vreo 3, 4 centimetri in plus. De-acuma insa, o sa-ti faca prietena ta cadou un Condom-metru din asta si n-o sa ai incotro decat sa-l folosesti. Naspa situatie.
Oricum, daca mai vor astia idei, uite, le mai dau eu: sa creeze prezervativul cu display digital pe care sa fie indicate:
- cat te mai tine
- cat mai are partenera pana la orgasm,
- gradul de umezeala (ca poate-ti rugineste),
- unghiul in care trebuie sa penetrezi in functie de miscarile tipei
- lungimea, grosimea, varsta in ani
- timpul estimat pana la impotenta
Si la final, dupa ce termini, sa se duca prezervativul asta sa faca si dus in locul tau ca stiu ca ti-e lene si mori de somn.
Oricum, daca nu prea esti dotat, ai pus-o amice.
Pai sa fim seriosi, de parca ar fi vreun baiat din generatia asta mai noua, mai obsedata sexual, care sa nu si-o fi masurat macar o data. Si dupa ce-a facut asta, sigur a declarat in gura mare vreo 3, 4 centimetri in plus. De-acuma insa, o sa-ti faca prietena ta cadou un Condom-metru din asta si n-o sa ai incotro decat sa-l folosesti. Naspa situatie.
Oricum, daca mai vor astia idei, uite, le mai dau eu: sa creeze prezervativul cu display digital pe care sa fie indicate:
- cat te mai tine
- cat mai are partenera pana la orgasm,
- gradul de umezeala (ca poate-ti rugineste),
- unghiul in care trebuie sa penetrezi in functie de miscarile tipei
- lungimea, grosimea, varsta in ani
- timpul estimat pana la impotenta
Si la final, dupa ce termini, sa se duca prezervativul asta sa faca si dus in locul tau ca stiu ca ti-e lene si mori de somn.
Oricum, daca nu prea esti dotat, ai pus-o amice.
Sfanta mare parascovenie
Urmarind la tv cozile kilometrice de nebuni ce stau sa puna mana pe un cadavru, adica pe sfanta parascheva, am facut nitel research sa vad ce-i cu sfanta asta si de ce e asa sfanta. Si iata ce am aflat: individa are propriul site .com (deci banii enoriasilor si-ai lui becali sunt cheltuiti cum trebuie). SI pe acest site dedicat sfintei se afla povestea acesteia:
"Această cu adevărat mare şi vestită între femei, Cuvioasa şi pururea pomenita Parascheva s-a născut într-un sat al Traciei, numit şi din vechime şi acum Epivata. Părinţii fericitei erau de neam bun şi măriţi, înavuţiţi cu multe averi; mai mult însă îi mărea şi îi îmbogăţea dreapta credinţă în Dumnezeu şi vrednicia de a se numi creştini. Aceştia dar, aducînd la lumină pe Cuvioasa, întîi au renăscut-o prin scăldătoarea cea dumnezeiască a Botezului, apoi, înaintînd pe cale, o învăţară toată îmbunătăţirea şi aşezarea cea după Dumnezeu."
Din acest paragraf invatam ca parascheva asta era neam de boieri si ca si atunci, ca si acum, se indoctrinau copiii inca de mici sa se inchine la zei (sper ca va dati seama ce efect are sa-i spui unui copil de 7, 8 ani: crezi bai in dumnezeu altfel vei arde in iad).
"După ce a trecut la al zecelea an, ades ea mergea cu mama sa la biserica şi a auzit aceste dumnezeieşti binevestiri: "Cel ce voieşte să vină după mine, să se lepede de sine şi să ridice crucea sa şi să urmeze Mie". Îndată fiind cuprinsă de aceasta şi ieşind din biserică, a întîlnit un sărac; ascunzîndu-se de maica sa şi dezbrăcînd hainele strălucite şi luminate ce le purta, le-a dat lui şi ea a îmbrăcat pe ale aceluia, luîndu-le pe acestea cu oarecare meşteşugire înţeleaptă."
Trecand cu bocancii murdari peste binevestirile dumnezeiesti, observam ca, abia iesita din biserica, sfanta s-a si dezbracat in fata primului boschetar pe care l-a intalnit in cale. Si dupa ce au facut schimb de fluide si haine (cum naiba s-a imbracat aurolacul cu hainele aleia, era travestit oare?), a plecat spre casa unde a cam incasat-o, dupa cum vedem mai departe:
"După ce a venit acasă şi au văzut-o părinţii într-un astfel de chip, s-au îngrozit şi au bătut-o ca să nu mai facă aşa."
V-o imaginati pe sfanta luand o bataie sora cu moartea de la parintii cuviosi si cu frica de dumnezeu?
"Ea însă nu numai de două ori, ci de trei ori şi de multe ori se zice că, dezbrăcînd hainele sale, le-a dat săracilor, întru nimic socotind pentru aceasta ocările, îngrozirile şi nesuferitele bătăi ale părinţilor."
Deci nu i-a ajuns prima oara, ci de mai multe ori si cu mai multi indivizi dubiosi a facut ea schimb de haine, dezbracandu-se pe oriunde apuca. Pai nu-i mai comod obiceiul panaramelor noastre de-acuma, de-a se imbraca numai pe un sfert de corp (adica un lant la gat, 10 inele pe degete, tatuaj deasupra anusului si ochelari de soare)? Imi inchipui ca ii costau ceva hainele alea pe parintii ei de reusea sa-i plateasca pe boschetari cu ele. Suspectez, de asemenea, ca era foarte urata, motiv pentru care aia nu vroiau sa 'profite' de ea decat daca le dadea ceva.
Povestea este foarte lunga pe site, asa ca o voi rezuma in cateva fraze, acum ca stim cu cine avem de-a face. Mai departe aflam ca panarama fuge de acasa pana la Constantinopol. Parintii o cauta inebuniti, crezand ca a cazut victima traficului de persoane si sclaviei sexuale. Little did they know ca asta se culca cu toti si pe gratis, ba ii mai si platea daca nu pareau interesati de fata ei pre-scheletica. Ba la un moment dat, in mare lipsa, cica "trebuinta asternutului o indeplinea cu o rogojina". Mare-i gradina lui Dumnezeu. In fine, s-a plimbat asta ce s-a plimbat, ca nici prin cap nu se gandea sa faca si ea ceva util societatii, a mers pe urmele pasilor blanzi ai lui iisus si, evident, a murit.
Dar credeti ca s-a potolit dupa moarte? Nicidecum! Au ingropat pe cineva langa ea, chestie care a facut-o sa se zvarcoleasca in mormant de oftica. Asadar, au inceput sa-l bantuiasca pe un alt individ. Si da-i si sperie-l, ba cand facea dus, ba cand facea sex., pana cand ala, nemaisuportand sa-i apara urata aia in fata cand se masturba linistit in wc-ul din curte, s-a dus cu o lopata si l-a dezgropat pe omul de-a indraznit la un loc de veci langa parascheva. Intr-o dumnezeiasca ironie, poporul a preluat povestea si a denaturat-o, astfel incat s-a ajuns sa se creada ca sfanta parascheva te scoate din groapa daca stai langa ea. Eronat desigur. Te scoate ea de scos, da' numai daca esti mort. Si tot mort ramai, oricum, nu cred ca vrei sa invii cu fata descarnata, un vierme iesindu-ti prin orbita stanga si creierul nitel nefunctional.
Printre minunile facute de sfanta:
- recordul pentru femeia pe care au "pus mana" cei mai multi barbati si cele mai multe femei.
- a interzis fumatul in tren
- recordul pentru cel mai rapid schelet din lume (plimbata cu masini, trenuri, avioane, la viteze net superioare oricarui dric)
- am luat examenul de retele (editia 2008) / de protectia mediului (editia 2009)
In concluzie dragi credinciosi minunile facute de sfanta sunt simple intamplari. Sunt o gramada de oameni care se vindeca de boli incurabile fara sa aiba nici o legatura cu vreo zeitate, pentru ca asa vrea mama natura si sunt chestii pe care nu le intelegem pentru ca suntem poate un pic cam prosti nu pentru ca ar interveni vreo mana divina. Si va demonstrati in continuare primitivismul ducandu-va sa va inchinati la schelete, icoane si alte porcarii din astea. Lucrurile care merita atentie sunt in interiorul vostru. Aparent, pentru voi Dumnezeu este o notiune pe care incercati sa o exteriorizati, legand-o de obiecte.
Pana una alta mi-am pus ca wallpaper o poza cu moastele, poate mi se transforma si mie laptopul intr-un apple macbook.
"Această cu adevărat mare şi vestită între femei, Cuvioasa şi pururea pomenita Parascheva s-a născut într-un sat al Traciei, numit şi din vechime şi acum Epivata. Părinţii fericitei erau de neam bun şi măriţi, înavuţiţi cu multe averi; mai mult însă îi mărea şi îi îmbogăţea dreapta credinţă în Dumnezeu şi vrednicia de a se numi creştini. Aceştia dar, aducînd la lumină pe Cuvioasa, întîi au renăscut-o prin scăldătoarea cea dumnezeiască a Botezului, apoi, înaintînd pe cale, o învăţară toată îmbunătăţirea şi aşezarea cea după Dumnezeu."
Din acest paragraf invatam ca parascheva asta era neam de boieri si ca si atunci, ca si acum, se indoctrinau copiii inca de mici sa se inchine la zei (sper ca va dati seama ce efect are sa-i spui unui copil de 7, 8 ani: crezi bai in dumnezeu altfel vei arde in iad).
"După ce a trecut la al zecelea an, ades ea mergea cu mama sa la biserica şi a auzit aceste dumnezeieşti binevestiri: "Cel ce voieşte să vină după mine, să se lepede de sine şi să ridice crucea sa şi să urmeze Mie". Îndată fiind cuprinsă de aceasta şi ieşind din biserică, a întîlnit un sărac; ascunzîndu-se de maica sa şi dezbrăcînd hainele strălucite şi luminate ce le purta, le-a dat lui şi ea a îmbrăcat pe ale aceluia, luîndu-le pe acestea cu oarecare meşteşugire înţeleaptă."
Trecand cu bocancii murdari peste binevestirile dumnezeiesti, observam ca, abia iesita din biserica, sfanta s-a si dezbracat in fata primului boschetar pe care l-a intalnit in cale. Si dupa ce au facut schimb de fluide si haine (cum naiba s-a imbracat aurolacul cu hainele aleia, era travestit oare?), a plecat spre casa unde a cam incasat-o, dupa cum vedem mai departe:
"După ce a venit acasă şi au văzut-o părinţii într-un astfel de chip, s-au îngrozit şi au bătut-o ca să nu mai facă aşa."
V-o imaginati pe sfanta luand o bataie sora cu moartea de la parintii cuviosi si cu frica de dumnezeu?
"Ea însă nu numai de două ori, ci de trei ori şi de multe ori se zice că, dezbrăcînd hainele sale, le-a dat săracilor, întru nimic socotind pentru aceasta ocările, îngrozirile şi nesuferitele bătăi ale părinţilor."
Deci nu i-a ajuns prima oara, ci de mai multe ori si cu mai multi indivizi dubiosi a facut ea schimb de haine, dezbracandu-se pe oriunde apuca. Pai nu-i mai comod obiceiul panaramelor noastre de-acuma, de-a se imbraca numai pe un sfert de corp (adica un lant la gat, 10 inele pe degete, tatuaj deasupra anusului si ochelari de soare)? Imi inchipui ca ii costau ceva hainele alea pe parintii ei de reusea sa-i plateasca pe boschetari cu ele. Suspectez, de asemenea, ca era foarte urata, motiv pentru care aia nu vroiau sa 'profite' de ea decat daca le dadea ceva.
Povestea este foarte lunga pe site, asa ca o voi rezuma in cateva fraze, acum ca stim cu cine avem de-a face. Mai departe aflam ca panarama fuge de acasa pana la Constantinopol. Parintii o cauta inebuniti, crezand ca a cazut victima traficului de persoane si sclaviei sexuale. Little did they know ca asta se culca cu toti si pe gratis, ba ii mai si platea daca nu pareau interesati de fata ei pre-scheletica. Ba la un moment dat, in mare lipsa, cica "trebuinta asternutului o indeplinea cu o rogojina". Mare-i gradina lui Dumnezeu. In fine, s-a plimbat asta ce s-a plimbat, ca nici prin cap nu se gandea sa faca si ea ceva util societatii, a mers pe urmele pasilor blanzi ai lui iisus si, evident, a murit.
Dar credeti ca s-a potolit dupa moarte? Nicidecum! Au ingropat pe cineva langa ea, chestie care a facut-o sa se zvarcoleasca in mormant de oftica. Asadar, au inceput sa-l bantuiasca pe un alt individ. Si da-i si sperie-l, ba cand facea dus, ba cand facea sex., pana cand ala, nemaisuportand sa-i apara urata aia in fata cand se masturba linistit in wc-ul din curte, s-a dus cu o lopata si l-a dezgropat pe omul de-a indraznit la un loc de veci langa parascheva. Intr-o dumnezeiasca ironie, poporul a preluat povestea si a denaturat-o, astfel incat s-a ajuns sa se creada ca sfanta parascheva te scoate din groapa daca stai langa ea. Eronat desigur. Te scoate ea de scos, da' numai daca esti mort. Si tot mort ramai, oricum, nu cred ca vrei sa invii cu fata descarnata, un vierme iesindu-ti prin orbita stanga si creierul nitel nefunctional.
Printre minunile facute de sfanta:
- recordul pentru femeia pe care au "pus mana" cei mai multi barbati si cele mai multe femei.
- a interzis fumatul in tren
- recordul pentru cel mai rapid schelet din lume (plimbata cu masini, trenuri, avioane, la viteze net superioare oricarui dric)
- am luat examenul de retele (editia 2008) / de protectia mediului (editia 2009)
In concluzie dragi credinciosi minunile facute de sfanta sunt simple intamplari. Sunt o gramada de oameni care se vindeca de boli incurabile fara sa aiba nici o legatura cu vreo zeitate, pentru ca asa vrea mama natura si sunt chestii pe care nu le intelegem pentru ca suntem poate un pic cam prosti nu pentru ca ar interveni vreo mana divina. Si va demonstrati in continuare primitivismul ducandu-va sa va inchinati la schelete, icoane si alte porcarii din astea. Lucrurile care merita atentie sunt in interiorul vostru. Aparent, pentru voi Dumnezeu este o notiune pe care incercati sa o exteriorizati, legand-o de obiecte.
Pana una alta mi-am pus ca wallpaper o poza cu moastele, poate mi se transforma si mie laptopul intr-un apple macbook.
luni, 13 octombrie 2008
manelistul de jos
Tastez in ritmul manelelor pe care le aud de la vecinul de la parter. Cu imaginatia care imi este caracteristica, mi-l inchipui pe manelist cu sticla de bere in fata, cu ochii intredeschisi, mana stanga intinsa in timp ce dreapta o taie perpendicular. Imi inchipui cum muzica bate la poarta sufletului lui si cum sufletul lui raspunde: "sa-mi bag picioarele, ce muzica de cacat". Dar sufletul manelistului este reprimat, este o entitate mica, ascunsa undeva in fundul manelistului.
Da. Nu stiati? Manelistii isi tin sufletele ascunse in cur. Ei isi declara iubirea unul altuia cu ajutorul flatulentei. Ei sunt precum cainii ce-si miros secretiile anale.
Manelistul de jos continua petrecerea asa ca voi continua si eu: peste manelist intra doi indivizi cu masti negre pe cap. Unul din ei isi da jos masca. Este Charles Manson. Celalalt pare a fi profesorul meu de retele. Il surprind pe manelist dansand din buric pe masa. Piranda lui sta si-l priveste admirativ, cu gura cascata. Manson il ia de gat si-l tine iar domnul profesor incepe sa-i scrijeleasca un stalp de inalta tensiune pe fata. Scurtcircuiteaza apoi firele.
Manelistul nu simte, nu se simte. E nesimtit. Locul lui nu e pe pamant, ci pe o planeta cu gaz metan in loc de aer, fara nimic care sa luceasca, fara vreun taraf si fara bani cu care sa se pozeze.
Manelistii isi fac rugaciunea de seara pe un background muzical facut de copilu minune (un fel de iisus de-al lor, doar ca-i mic, scarbos si in viata, din nefericire). Ei spera ca ritmurile armonioase ii vor gadila placut urechea lu Ala de Sus care le va darui vesnic talent, fitze si glasuri de aur.
In fine, manelistii atunci cand mor se spune ca se ingroapa cu tricou mulat pe bicepsi, curea galbena DG si semnul Nike tatuat in mijlocul fruntii. Odata ajunsi in rai (datorita sutelor de icoane cu care se inconjoara in masina si in casa in timpul vietii), ei sunt responsabili cu gropile de gunoi de-acolo.
Mda, asta de jos e un nesimtit, vedea-l-as tatuat odata, si nu ma lasa sa dorm.
Da. Nu stiati? Manelistii isi tin sufletele ascunse in cur. Ei isi declara iubirea unul altuia cu ajutorul flatulentei. Ei sunt precum cainii ce-si miros secretiile anale.
Manelistul de jos continua petrecerea asa ca voi continua si eu: peste manelist intra doi indivizi cu masti negre pe cap. Unul din ei isi da jos masca. Este Charles Manson. Celalalt pare a fi profesorul meu de retele. Il surprind pe manelist dansand din buric pe masa. Piranda lui sta si-l priveste admirativ, cu gura cascata. Manson il ia de gat si-l tine iar domnul profesor incepe sa-i scrijeleasca un stalp de inalta tensiune pe fata. Scurtcircuiteaza apoi firele.
Manelistul nu simte, nu se simte. E nesimtit. Locul lui nu e pe pamant, ci pe o planeta cu gaz metan in loc de aer, fara nimic care sa luceasca, fara vreun taraf si fara bani cu care sa se pozeze.
Manelistii isi fac rugaciunea de seara pe un background muzical facut de copilu minune (un fel de iisus de-al lor, doar ca-i mic, scarbos si in viata, din nefericire). Ei spera ca ritmurile armonioase ii vor gadila placut urechea lu Ala de Sus care le va darui vesnic talent, fitze si glasuri de aur.
In fine, manelistii atunci cand mor se spune ca se ingroapa cu tricou mulat pe bicepsi, curea galbena DG si semnul Nike tatuat in mijlocul fruntii. Odata ajunsi in rai (datorita sutelor de icoane cu care se inconjoara in masina si in casa in timpul vietii), ei sunt responsabili cu gropile de gunoi de-acolo.
Mda, asta de jos e un nesimtit, vedea-l-as tatuat odata, si nu ma lasa sa dorm.
duminică, 12 octombrie 2008
the class bully
Cum am stat ieri, vineri noapte, ca un geek in casa si m-am uitat la televizor, am avut ocazia sa vad o emisiune cu case bantuite pe Discovery Channel. Si dupa emisiunea asta a urmat alta cu un baiat posedat de diavol, lucru ce va constitui tema acestui articol.
Era baiatul asta care se uita cu ochii larg deschisi la tine in stare normala, si pe sub sprancene atunci cand era posedat. Si pe langa privitul pe sub sprancene mai vorbea si cu o voce oarecum monstruoasa. Si parintii, ce sa faca, hai sa cheme un preot poate o pun de-o exorcizare ceva. Dar nimic, nu-i chiar asa simplu, nuu, nici vorba. Inainte sa se execute exorcizarea trebuie intai verificata starea mentala a posedatului, ca nu cumva pacientul sa fie doar bolnav psihic.
Si, in cazul de fata, s-a demonstrat ca era copilul ok dpvd mental si, pana la urma, vine o fata bisericeasca si se apuca sa zvarle cu tamaie in dreapta si stanga. Nu stiu cum s-a terminat ca am adormit, insa la altceva ma gandeam.
Baiatul la un moment dat povestea cum diavolul venea impreuna cu mai multi demoni si intrau in el si-i cereau sufletul.
Adica cum? Adica asa, dracul asta este precum un 'class bully', un analfabet din ala de ramane repetent in clasa 2-a si-a 3-a si te bate in curtea scolii ca sa-ti fure sandwich-urile. Si vine la tine, te f#$# la cap pana cand esti de acord si-i dai nenorocitele alea de sandwich-uri pentru ca stii ca nu te va lasa in pace pana nu faci asta. Or, in acest moment, apare fratele tau mai mare a.k.a. preotul. Si fratele mai mare te vede cu ochii umflati de plans, cu buza umflata ca n-ai mai avut ce manca si isi zice cu glas pompos, usor gay: "in frate-miu nu dau decat io auzi mah!".
Si odata il ia mai manca-ti-ash pe bully la bataie, ii da cu aghiasma, cu tamaie, cu crucifixu in cap, asta urla de mama focului si-i ies si pe nas sandwich-urile alea, fratele nimic, ii da mai departe cu descantecele, cu ce tata puternic si smecher are el. Ce sa mai spun, bate la bully ca la fasole.
Bully, rusinat. Pe viitor fuge ca dracu de tamaie de fratiorul mai mic, fuge precum fratele lui florin maimuta in videoclipul ala cu politie, dusmani si mult, mult talent.
Era baiatul asta care se uita cu ochii larg deschisi la tine in stare normala, si pe sub sprancene atunci cand era posedat. Si pe langa privitul pe sub sprancene mai vorbea si cu o voce oarecum monstruoasa. Si parintii, ce sa faca, hai sa cheme un preot poate o pun de-o exorcizare ceva. Dar nimic, nu-i chiar asa simplu, nuu, nici vorba. Inainte sa se execute exorcizarea trebuie intai verificata starea mentala a posedatului, ca nu cumva pacientul sa fie doar bolnav psihic.
Si, in cazul de fata, s-a demonstrat ca era copilul ok dpvd mental si, pana la urma, vine o fata bisericeasca si se apuca sa zvarle cu tamaie in dreapta si stanga. Nu stiu cum s-a terminat ca am adormit, insa la altceva ma gandeam.
Baiatul la un moment dat povestea cum diavolul venea impreuna cu mai multi demoni si intrau in el si-i cereau sufletul.
Adica cum? Adica asa, dracul asta este precum un 'class bully', un analfabet din ala de ramane repetent in clasa 2-a si-a 3-a si te bate in curtea scolii ca sa-ti fure sandwich-urile. Si vine la tine, te f#$# la cap pana cand esti de acord si-i dai nenorocitele alea de sandwich-uri pentru ca stii ca nu te va lasa in pace pana nu faci asta. Or, in acest moment, apare fratele tau mai mare a.k.a. preotul. Si fratele mai mare te vede cu ochii umflati de plans, cu buza umflata ca n-ai mai avut ce manca si isi zice cu glas pompos, usor gay: "in frate-miu nu dau decat io auzi mah!".
Si odata il ia mai manca-ti-ash pe bully la bataie, ii da cu aghiasma, cu tamaie, cu crucifixu in cap, asta urla de mama focului si-i ies si pe nas sandwich-urile alea, fratele nimic, ii da mai departe cu descantecele, cu ce tata puternic si smecher are el. Ce sa mai spun, bate la bully ca la fasole.
Bully, rusinat. Pe viitor fuge ca dracu de tamaie de fratiorul mai mic, fuge precum fratele lui florin maimuta in videoclipul ala cu politie, dusmani si mult, mult talent.
vineri, 10 octombrie 2008
RATB - o mie si una de povesti
plimbandu-ma cu autobuzul precum vlad tepes sau califul ala harun, sa vad ce mai zice poporul, am dat peste atatea povesti incat a trebuit sa scot carnetelul si sa notez. Si iata ce am notat, cum mergeam eu asa cu 182 in inima fundenilor (ironic, nu?), fara baterie la mp3player deci constrans sa imi intregesc experienta de viata cu a altora. Ochi si urechi am fost precum o baba de cartier, d-aia de sta la balcon dupa perdele, si, cum stateam eu asa aidoma unei porti deschise, o minune s-a intamplat fix la 30 centimetri de nasul meu, unde doua sexagenare s-au intalnit cu urlete de bucurie. Am avut astfel onoarea si privilegiul sa aflu cum vietile celor doamne s-au impletit intr-un mod incredibil, ca cele doua au fost cazate la aceeasi maternitate acum o mie de ani si au nascut exact, dar exact in acelasi timp, la doua zile una de alta si ca apoi fetele lor au urmat aceeasi scoala si, minunea minunilor, acelasi liceu.
Eu mergeam cu autobuzul in timpul asta, sau, mai bine zis, autobuzul ne ducea pe toti plini de amintiri si de intamplari, pe unii mai aproape de moarte, pe altii in fundeni, la institutul oncologic.
'Nu se poate, exista o legatura de suflet intre voi' se baga o a treia voce(ca oricum se auzea in tot autobuzul) , obligandu-ma sa fac eforturi serioase ca sa nu ma deconspir intorcandu-ma sa o vad pe dulcea ei posesoare. Si mai departe mirari si zambete uimite de continuarea miracolului materializat prin intalnirea doamnelor in autobuz. Allah, dumnezeu, toata sleahta, au pus mana de la mana si au facut posibil acest lucru.
Am zambit, va spun drept, am zambit in hohote in sinea mea cand le-am vazut coborand langa o firma care vinde sicrie.
Si astfel am coborat din autobuz ducandu-ma sa-mi vand forta de munca cat mai scump. Si cum mergeam a trebuit sa ma opresc la un semafor ca de, era rosu, si credeti ca eram singur pe trotuar? Nu, nici vorba, eram impreuna cu acest grup de muncitori santieristi care, de asemenea, asteptau cuminti sa treaca strada ba inghiontindu-se, ba injurandu-se amical, prieteneste cu: "ba cornele, vezi ba ca ai o sapa in cap" si "ia ba sapa aia din fata mea, fu89-ti #W$@#@ #$#$#". Si ne distram noi asa la semafor cand trece mai nene un logan cu geamurile deschise si cu manele de se crapa asfaltul in fata rotilor.
"Asa bai tata, asa ... bravo mai" zambete, dansuri, chiote, nebunie generala in randul muncitorilor si, la naiba, si in randul meu caci ma distram ca niciodata in viata, sau poate doar ca atunci cand, beat fiind, incercam sa ma culc pe verticala, sprijinit de un perete.
Intoarcerea din fundeni, cu acelasi 182, a fost si mai a dracu de interesanta. Spre deliciul meu a urcat acest mosneag la o statie si a inceput sa urle ca e NEDREPT, e NEDREPT!
Dar ce era nedrept? Era, mai copii, era ca generatia asta noua i-a dat la o parte pe aia batranii cu experienta, da...astia, generatia asta de doi bani a lu', a lu' Becali, manca-l-ar iadu' sa-l manance de parvenit.
(acu mi-am dat seama ca am scris Becali cu B mare si dummnezeu cu d mic, asa mare-i respectul meu pentru el.)
Ajuns in inima civilizatiei, in centrul lumii, adica la obor, ma urc in metrou si, se putea altfel, aici dau peste un baiat d-ala spoit pe fata, un fel de baiat-cu-freza-de-fetita-si-aspect-de-poponar. Un emo adica. Si cum statea asta cu parul in toate partile, cu privirea umila si o soseta trasa peste mana dreapta (sa mor io', m-am asezat calumea sa-l vad), incepe sa asculte muzica atat de tare incat cel putin 10 oameni s-au intors sa se uite la el. Moment in care i-au stralucit ochii, s-a simtit in centrul atentiei, a fost in extaz, am vazut toate astea caci ma pricep. Si el cocalar, deh!
In fine, am iesit de la metrou si am pornit incet pe jos spre casa multumit de cate am vazut si am invatat si tocmai ma resemnasem ca asta a fost, s-a incheiat ziua, cand, din fata mea, mergand in sens opus, apare o bunica cu nepoata sa de 2, 3 ani. Si nu mai spun multe, ca si-asa m-am intins la povestit, doar atat am retinut, vorbe rostite de bunica intoarsa contrariata catre fetita pe care o tinea de mana:
- Dar ce-ai fa acolo in mana? Zi fa ce ai!!
Eu mergeam cu autobuzul in timpul asta, sau, mai bine zis, autobuzul ne ducea pe toti plini de amintiri si de intamplari, pe unii mai aproape de moarte, pe altii in fundeni, la institutul oncologic.
'Nu se poate, exista o legatura de suflet intre voi' se baga o a treia voce(ca oricum se auzea in tot autobuzul) , obligandu-ma sa fac eforturi serioase ca sa nu ma deconspir intorcandu-ma sa o vad pe dulcea ei posesoare. Si mai departe mirari si zambete uimite de continuarea miracolului materializat prin intalnirea doamnelor in autobuz. Allah, dumnezeu, toata sleahta, au pus mana de la mana si au facut posibil acest lucru.
Am zambit, va spun drept, am zambit in hohote in sinea mea cand le-am vazut coborand langa o firma care vinde sicrie.
Si astfel am coborat din autobuz ducandu-ma sa-mi vand forta de munca cat mai scump. Si cum mergeam a trebuit sa ma opresc la un semafor ca de, era rosu, si credeti ca eram singur pe trotuar? Nu, nici vorba, eram impreuna cu acest grup de muncitori santieristi care, de asemenea, asteptau cuminti sa treaca strada ba inghiontindu-se, ba injurandu-se amical, prieteneste cu: "ba cornele, vezi ba ca ai o sapa in cap" si "ia ba sapa aia din fata mea, fu89-ti #W$@#@ #$#$#". Si ne distram noi asa la semafor cand trece mai nene un logan cu geamurile deschise si cu manele de se crapa asfaltul in fata rotilor.
"Asa bai tata, asa ... bravo mai" zambete, dansuri, chiote, nebunie generala in randul muncitorilor si, la naiba, si in randul meu caci ma distram ca niciodata in viata, sau poate doar ca atunci cand, beat fiind, incercam sa ma culc pe verticala, sprijinit de un perete.
Intoarcerea din fundeni, cu acelasi 182, a fost si mai a dracu de interesanta. Spre deliciul meu a urcat acest mosneag la o statie si a inceput sa urle ca e NEDREPT, e NEDREPT!
Dar ce era nedrept? Era, mai copii, era ca generatia asta noua i-a dat la o parte pe aia batranii cu experienta, da...astia, generatia asta de doi bani a lu', a lu' Becali, manca-l-ar iadu' sa-l manance de parvenit.
(acu mi-am dat seama ca am scris Becali cu B mare si dummnezeu cu d mic, asa mare-i respectul meu pentru el.)
Ajuns in inima civilizatiei, in centrul lumii, adica la obor, ma urc in metrou si, se putea altfel, aici dau peste un baiat d-ala spoit pe fata, un fel de baiat-cu-freza-de-fetita-si-aspect-de-poponar. Un emo adica. Si cum statea asta cu parul in toate partile, cu privirea umila si o soseta trasa peste mana dreapta (sa mor io', m-am asezat calumea sa-l vad), incepe sa asculte muzica atat de tare incat cel putin 10 oameni s-au intors sa se uite la el. Moment in care i-au stralucit ochii, s-a simtit in centrul atentiei, a fost in extaz, am vazut toate astea caci ma pricep. Si el cocalar, deh!
In fine, am iesit de la metrou si am pornit incet pe jos spre casa multumit de cate am vazut si am invatat si tocmai ma resemnasem ca asta a fost, s-a incheiat ziua, cand, din fata mea, mergand in sens opus, apare o bunica cu nepoata sa de 2, 3 ani. Si nu mai spun multe, ca si-asa m-am intins la povestit, doar atat am retinut, vorbe rostite de bunica intoarsa contrariata catre fetita pe care o tinea de mana:
- Dar ce-ai fa acolo in mana? Zi fa ce ai!!
miercuri, 8 octombrie 2008
disclaimer: despre injuraturi
Reiau ideea cu privire la necesitatea folosirii cuvintelor "urate" in cadrul mesajelor scrise.
Daca stau si ma gandesc, ca asta fac eu cand nu muncesc (precum becali), principala caracteristica a mesajelor scrise este imposibilitatea de a transmite exact ce vrei sa spui cu aceleasi cuvinte pe care le-ai folosi intr-o exprimare orala. Evident, iti lipsesc tot felul de instrumente cum ar fi inflexiunea vocii, gesturile mainii si chiar privirea.
De altfel, in aceasta privinta sunt scrise tot felul de articole si,in general, exista o intreaga teorie numita "estetica uratului". Este celebru articolul comnunistului sorin toma in legatura cu poezia lui arghezi, unde il acuza pe acesta ca foloseste un vocabular "urat mirositor" si apoi il ameninta cu moartea.
Scopul in sine, acela de a transpune o situatie sau o atitudine cu cat mai multa acuratete, este mai presus de valoarea estetica a articolului prin care faci asta.
Cum spuneam in articolul precedent, exista o multime de stari si sentimente pe care nu le poti transmite intr-un mod delicat. Autori celebri precum Charles Bukowski sau Henry Miller (si imi vine in minte si romanul Bagau al Ioanei Bradea) au demonstrat cu prisosinta cum obscenitatea se transforma in arta.
Inca o data spun, o chestie este mesajul scris care poate transmite diverse in mai multe feluri si unde autorul poate juca rolul mai multor voci si alta chestie folosirea cuvintelor obscene fara rost in limbajul curent, de obicei acest lucru presupunand incultura, lipsa bunului simt si chiar prostie.
Desigur, mai exista si injuraturi "elegante" care de obicei il implica pe dumnezeu si pe frati-su de la subsol. Astea-s mai bune, neh?
Cu siguranta manelistii sar in sus de bucurie acum, ca le-am dat voie sa injure. (Sunteti prosti ma, n-ati inteles nimic.)
Iar celor care nu sunt de acord, va rog, nu sariti de cur in sus: nu pui temelia libertatii cand impusti pe cei ce gandesc altfel decat tine, spunea antoine de saint exupery.
Paicepuscacalului, ca sa zic asa!
Daca stau si ma gandesc, ca asta fac eu cand nu muncesc (precum becali), principala caracteristica a mesajelor scrise este imposibilitatea de a transmite exact ce vrei sa spui cu aceleasi cuvinte pe care le-ai folosi intr-o exprimare orala. Evident, iti lipsesc tot felul de instrumente cum ar fi inflexiunea vocii, gesturile mainii si chiar privirea.
De altfel, in aceasta privinta sunt scrise tot felul de articole si,in general, exista o intreaga teorie numita "estetica uratului". Este celebru articolul comnunistului sorin toma in legatura cu poezia lui arghezi, unde il acuza pe acesta ca foloseste un vocabular "urat mirositor" si apoi il ameninta cu moartea.
Scopul in sine, acela de a transpune o situatie sau o atitudine cu cat mai multa acuratete, este mai presus de valoarea estetica a articolului prin care faci asta.
Cum spuneam in articolul precedent, exista o multime de stari si sentimente pe care nu le poti transmite intr-un mod delicat. Autori celebri precum Charles Bukowski sau Henry Miller (si imi vine in minte si romanul Bagau al Ioanei Bradea) au demonstrat cu prisosinta cum obscenitatea se transforma in arta.
Inca o data spun, o chestie este mesajul scris care poate transmite diverse in mai multe feluri si unde autorul poate juca rolul mai multor voci si alta chestie folosirea cuvintelor obscene fara rost in limbajul curent, de obicei acest lucru presupunand incultura, lipsa bunului simt si chiar prostie.
Desigur, mai exista si injuraturi "elegante" care de obicei il implica pe dumnezeu si pe frati-su de la subsol. Astea-s mai bune, neh?
Cu siguranta manelistii sar in sus de bucurie acum, ca le-am dat voie sa injure. (Sunteti prosti ma, n-ati inteles nimic.)
Iar celor care nu sunt de acord, va rog, nu sariti de cur in sus: nu pui temelia libertatii cand impusti pe cei ce gandesc altfel decat tine, spunea antoine de saint exupery.
Paicepuscacalului, ca sa zic asa!
somn
dormi, esti adormita cu capul in sus
spanzurata de fumul de la tigara.
esti adormita sau moarta cu capul in sus
cu ochii deschisi, cu gatul deschis, cu pieptul deschis,
cuprinsa de o stare astrala.
esti luminata de jos in sus,
inconjurata de oameni cu trupul vargat,
cu dumnezeu si iisus in priviri,
cu browser in loc de umeri
si maini pe tot corpul in loc de pat.
spanzurata de fumul de la tigara.
esti adormita sau moarta cu capul in sus
cu ochii deschisi, cu gatul deschis, cu pieptul deschis,
cuprinsa de o stare astrala.
esti luminata de jos in sus,
inconjurata de oameni cu trupul vargat,
cu dumnezeu si iisus in priviri,
cu browser in loc de umeri
si maini pe tot corpul in loc de pat.
marți, 7 octombrie 2008
interviu
Dupa ce am avut ocazia de a privi pret de cinci minute o usa metalica inchisa cu lacate, drugi de fier si cu cheia, mi-am dat seama ca sunt un om destul de naiv. Pai daca nici dupa cinci ani de Politehnica nu mi-am dat seama de cat de mantuiala se invata in Romania, atunci sunt irecuperabil. Foarte mare prostie din partea mea sa doresc sa ma duc la cursurile de la master in a doua saptamana de scoala (asa ca nu ma voi mai duce deloc urmatoarele 2 saptamani, sa recuperez timpul pierdut cu drumul pana acolo).
Oricum nu despre poli voi scrie, ci despre faptul ca voi intervieva pe cineva, pentru prima oara in viata. Iata-ma de partea cealalta, in sfarsit. Cu mutra inchizitoriala. Cu gesturi si atitudine rautacios de controlate. Cu intrebari de kkt, cum ar fi: "unde te vezi peste 5 ani de zile?/ce fel de persoana esti?/cum te comporti intr-o situatie limita?/ce defecte ai?/ce ai face dupa 1 an daca iti propune o alta firma sa pleci?" etc. Cu tricou metallica.
Glumesc, am tot atat chef sa-l nenorocesc pe individ tot atat cat am sa ma uit pe taraf tv.
[...]
Continui ce am scris ieri, acuma, dupa interviu. A decurs asa cum era de asteptat, adica fara un rezultat final. De asemenea mi-am dat seama ca nu-mi place sa fac pe intervievatorul. Partea de hr a rezolvat-o rapid colega mea, eu i-am explicat si mai rapid ce trebuie sa faca.
Era un tip destul de ok asta, statea si la camin deci mi-a fost destul de simpatic, terminase automatica, nu lucrase cu baze de date (dar stia sql cumva), nu prea stia partea de retele, dar l-am linistit, i-am spus ca se descurca, nu prea mai lucrase nici cu access, dar ... toate se invata.
Experienta avea ceva dar fara legatura cu postul de aici, lucrase ca tester pe la niste firme. Salariul dorit era insa destul de mare, mi s-a parut mie, pentru cunostintele lui.
Nu prea a avut nici intrebari la sfarsit, chestie care m-a nemultumit, sau poate ca el se convinsese deja ca nu vrea sa lucreze aici.
Eu am incercat sa-l atrag, spunandu-i ca va avea doar colege, dar ce tzeapa si-ar lua cu colectivul asta unit.
Deci, in concluzie, marele lui avantaj este ca, momentan, e singurul candidat.
Marele dezavantaj e ca e nu stie prea multe si nici eu prea mult timp nu mai am sa-l invat.
In final, mi-am adus aminte de gluma aia cu un inginerul la interviu: il intreaba tipa de la hr cam ce salariu ar dori.
- Pai, in jur de 1000 EUR/luna, depinde si de ce beneficii oferiti.
- Ce-ati spune de 6 saptamani de concediu in fiecare an, masina de servici schimbata in fiecare an, zile libere si platite de sarbatori, asigurare medicala integrala pentru toti membrii familiei si program de 6 ore pe zi?
- Wow, e super. Glumiti?
- Dumneavoastra ati inceput.
Doamne ajuta!
Oricum nu despre poli voi scrie, ci despre faptul ca voi intervieva pe cineva, pentru prima oara in viata. Iata-ma de partea cealalta, in sfarsit. Cu mutra inchizitoriala. Cu gesturi si atitudine rautacios de controlate. Cu intrebari de kkt, cum ar fi: "unde te vezi peste 5 ani de zile?/ce fel de persoana esti?/cum te comporti intr-o situatie limita?/ce defecte ai?/ce ai face dupa 1 an daca iti propune o alta firma sa pleci?" etc. Cu tricou metallica.
Glumesc, am tot atat chef sa-l nenorocesc pe individ tot atat cat am sa ma uit pe taraf tv.
[...]
Continui ce am scris ieri, acuma, dupa interviu. A decurs asa cum era de asteptat, adica fara un rezultat final. De asemenea mi-am dat seama ca nu-mi place sa fac pe intervievatorul. Partea de hr a rezolvat-o rapid colega mea, eu i-am explicat si mai rapid ce trebuie sa faca.
Era un tip destul de ok asta, statea si la camin deci mi-a fost destul de simpatic, terminase automatica, nu lucrase cu baze de date (dar stia sql cumva), nu prea stia partea de retele, dar l-am linistit, i-am spus ca se descurca, nu prea mai lucrase nici cu access, dar ... toate se invata.
Experienta avea ceva dar fara legatura cu postul de aici, lucrase ca tester pe la niste firme. Salariul dorit era insa destul de mare, mi s-a parut mie, pentru cunostintele lui.
Nu prea a avut nici intrebari la sfarsit, chestie care m-a nemultumit, sau poate ca el se convinsese deja ca nu vrea sa lucreze aici.
Eu am incercat sa-l atrag, spunandu-i ca va avea doar colege, dar ce tzeapa si-ar lua cu colectivul asta unit.
Deci, in concluzie, marele lui avantaj este ca, momentan, e singurul candidat.
Marele dezavantaj e ca e nu stie prea multe si nici eu prea mult timp nu mai am sa-l invat.
In final, mi-am adus aminte de gluma aia cu un inginerul la interviu: il intreaba tipa de la hr cam ce salariu ar dori.
- Pai, in jur de 1000 EUR/luna, depinde si de ce beneficii oferiti.
- Ce-ati spune de 6 saptamani de concediu in fiecare an, masina de servici schimbata in fiecare an, zile libere si platite de sarbatori, asigurare medicala integrala pentru toti membrii familiei si program de 6 ore pe zi?
- Wow, e super. Glumiti?
- Dumneavoastra ati inceput.
Doamne ajuta!
luni, 6 octombrie 2008
argou
Am stat eu si-am gandit si m-am minunat de cata prostie e in stare fiinta umana. Ma refer la specie in sine, nu la exemplarele particulare si evidente de genul stilu' oprisan si rechinu omu' zapezilor.
Dar ce m-a facut sa gandesc asa, ce anume a patruns in creierul meu precum o raza de lumina, ce sinapse au transmis informatia revelatoare?
Evident, au fost 50 cent si melodia lui, PIMP, al carei videoclip am avut ocazia sa-l vad pe MTV acum 2 zile. Trecand peste dezgustul provocat de smecheria hip-hoperilor (mari artisti internationali, vorba lui cheloo) si peste vorbele molfaite jumate si expresiile ridicole putzind a prostie, kno' wha' 'm sayin'?, am auzit niste cuvinte oarecum licentioase cenzurate corespunzator de MTV, care nu vrea sa dea asemenea lucruri la tv. Nuuuu, nu vrea.
Si aici m-a lovit ideea: omul preistoric, saturandu-se sa-si ia singur berea din frigider ca nu stia ce sa-i spuna nevestei sa-i aduca, a inventat limbajul. Si incet, incet, cuvinte peste cuvinte, asta-i tigaie, ala-i cal, asta-i pumn, asta-i fatza, asta-i mort, s-a format un intreg vocabular.
Si toti erau fericiti, si se intelegeau.
Dar, ei bine, dupa o betie cu rachiu de cocos si carne cruda, ce se gandeste manelistul tribului in timp ce se pisha pe copac: "bah fratzie, de ce sa-i zic eu astuia penis ma...nu mai bine ii zic p..a, asa, de smecher, sa moara astilalti de invidie?"
Si, deoarece manelistii erau la fel de prost vazuti si atunci ca si acum, un fel de lepre ale tribului, cuvantul respectiv a inceput sa fie asociat cu ei, adica sa fie vazut ca o chestie foarte de cacat sa o spui. Foarte de cacat, exact ca un manelist. (si asa si cu restul cuvintelor murdare, ca si manelistii e multi.)
Trecand peste gluma, ideea principala a acestor randuri este ca toate cuvintele sunt folosite pentru a transmite un anumit mesaj si, deoarece exista violenta si ura si mizerie, atunci trebuie sa existe cuvinte care sa transmita aceste stari sau sentimente.
Ca nu poti spune indivizilor din parlament: "sunteti niste oameni rai ma!" le spui: "Duce-ti-va ba in p..a mea de hoti!", ca sa le fie clar. Si, in acest fel, tu asociezi o imagine murdara (sursa fiind chiar imaginea manelistului primordial) acelui grup de oameni.
Evident, de aici pana la folosirea in mod curent a unor astfel de cuvinte, fara nici un scop decat acela de a fi "cool", este o cale lunga, marcata in general de iq-uri subunitare si versuri de florin salam.
___
Nota: stiu ca nu sunt toti manelistii oameni rai si inculti si nesimtiti. Dar majoritatea sunt. Asa ca daca asculti manele si te lauzi cu asta, trebuie sa iti asumi riscul de a fi incadrat in categorie. Manca-ti-ash!.
Dar ce m-a facut sa gandesc asa, ce anume a patruns in creierul meu precum o raza de lumina, ce sinapse au transmis informatia revelatoare?
Evident, au fost 50 cent si melodia lui, PIMP, al carei videoclip am avut ocazia sa-l vad pe MTV acum 2 zile. Trecand peste dezgustul provocat de smecheria hip-hoperilor (mari artisti internationali, vorba lui cheloo) si peste vorbele molfaite jumate si expresiile ridicole putzind a prostie, kno' wha' 'm sayin'?, am auzit niste cuvinte oarecum licentioase cenzurate corespunzator de MTV, care nu vrea sa dea asemenea lucruri la tv. Nuuuu, nu vrea.
Si aici m-a lovit ideea: omul preistoric, saturandu-se sa-si ia singur berea din frigider ca nu stia ce sa-i spuna nevestei sa-i aduca, a inventat limbajul. Si incet, incet, cuvinte peste cuvinte, asta-i tigaie, ala-i cal, asta-i pumn, asta-i fatza, asta-i mort, s-a format un intreg vocabular.
Si toti erau fericiti, si se intelegeau.
Dar, ei bine, dupa o betie cu rachiu de cocos si carne cruda, ce se gandeste manelistul tribului in timp ce se pisha pe copac: "bah fratzie, de ce sa-i zic eu astuia penis ma...nu mai bine ii zic p..a, asa, de smecher, sa moara astilalti de invidie?"
Si, deoarece manelistii erau la fel de prost vazuti si atunci ca si acum, un fel de lepre ale tribului, cuvantul respectiv a inceput sa fie asociat cu ei, adica sa fie vazut ca o chestie foarte de cacat sa o spui. Foarte de cacat, exact ca un manelist. (si asa si cu restul cuvintelor murdare, ca si manelistii e multi.)
Trecand peste gluma, ideea principala a acestor randuri este ca toate cuvintele sunt folosite pentru a transmite un anumit mesaj si, deoarece exista violenta si ura si mizerie, atunci trebuie sa existe cuvinte care sa transmita aceste stari sau sentimente.
Ca nu poti spune indivizilor din parlament: "sunteti niste oameni rai ma!" le spui: "Duce-ti-va ba in p..a mea de hoti!", ca sa le fie clar. Si, in acest fel, tu asociezi o imagine murdara (sursa fiind chiar imaginea manelistului primordial) acelui grup de oameni.
Evident, de aici pana la folosirea in mod curent a unor astfel de cuvinte, fara nici un scop decat acela de a fi "cool", este o cale lunga, marcata in general de iq-uri subunitare si versuri de florin salam.
___
Nota: stiu ca nu sunt toti manelistii oameni rai si inculti si nesimtiti. Dar majoritatea sunt. Asa ca daca asculti manele si te lauzi cu asta, trebuie sa iti asumi riscul de a fi incadrat in categorie. Manca-ti-ash!.
impozit pe tipete daca ai stat capra
Se apropie iarasi niste alegeri (nu stiu exact care) si iarasi tot romanul se pregateste sa puna botu' pentru alte zeci de promisiuni. Cum oare se face, dar toate chestiile se pot face numai dupa alegeri. Eu cred ca-i un individ tare destept ala de programeaza alegerile astea asa, fix inaintea unor vremuri mai bune.
E jale mare in tara, pentru ca s-au marit salariile la profesori si toata suflarea non-cadru didactic se simte nedreptatita si vor si ei un banut in plus. Politicienii sunt la randul lor din ce in ce mai ofuscati ca trebuie sa mareasca salariile si altora si asta "ar duce la o inflatie fara precedent, la abandonarea investitiilor din sanatate si educatie si la cresterea deficitului public la 7% din PIB, ceea ce ar impiedica tara sa respecte criteriile pentru adoptarea euro in 2014". Si sa nu uitam ca nu ar mai avea ce sa fure, ca-i doare pe ei in cot de tara si de investitii. Oricum sunt sigur ca se vor descurca ei, saracii. Uite, le pot da idei.
De exemplu, pot aproba si institui urmatoarele taxe:
1. taxa de trotuar pentru pietoni (ca politistii iau doar la curve momentan), diferita in functie de numarul de la pantofi si tipul incaltarii folosite.
2. impozit pentru privitul monumentelor din aer liber, ca si alea costa bani
2.1 infiintarea de noi monumente in aer liber, in orice loc in care exista verdeata, parcare si, in general, loc liber: zeci de statui liviu gutza din plastic in herastrau , Monumentul Politicianului Roman din haur masiv gol pe dinauntru in fata spitalului Balaceanca etc
3. impozit pe lumina soarelui (ca o folosesti fara sa o reciclezi nepasatorule)
4. o noua aplicatie pentru telefoane mobile: iTaxa, sa-ti aduca aminte ca esti sarac si furat tot timpul. Dai 1000 Euro pe ea, o instalezi, te uiti la ea si, daca nu iti vine sa te sinucizi, vezi luna viitoare ca iti incarca factura la lumina cu cateva sute de ron. Taxa frate, ce mama naibii.
Le mai propun de asemenea marirea salariilor prin revenirea la ROL, ca parca pareau mai multi cand erau milioane.
Si, in final, politicienilor romani le doresc un craciun fericit alaturi de familii, legati fedeles cu curul in sus pe podeaua clubului Purple.
E jale mare in tara, pentru ca s-au marit salariile la profesori si toata suflarea non-cadru didactic se simte nedreptatita si vor si ei un banut in plus. Politicienii sunt la randul lor din ce in ce mai ofuscati ca trebuie sa mareasca salariile si altora si asta "ar duce la o inflatie fara precedent, la abandonarea investitiilor din sanatate si educatie si la cresterea deficitului public la 7% din PIB, ceea ce ar impiedica tara sa respecte criteriile pentru adoptarea euro in 2014". Si sa nu uitam ca nu ar mai avea ce sa fure, ca-i doare pe ei in cot de tara si de investitii. Oricum sunt sigur ca se vor descurca ei, saracii. Uite, le pot da idei.
De exemplu, pot aproba si institui urmatoarele taxe:
1. taxa de trotuar pentru pietoni (ca politistii iau doar la curve momentan), diferita in functie de numarul de la pantofi si tipul incaltarii folosite.
2. impozit pentru privitul monumentelor din aer liber, ca si alea costa bani
2.1 infiintarea de noi monumente in aer liber, in orice loc in care exista verdeata, parcare si, in general, loc liber: zeci de statui liviu gutza din plastic in herastrau , Monumentul Politicianului Roman din haur masiv gol pe dinauntru in fata spitalului Balaceanca etc
3. impozit pe lumina soarelui (ca o folosesti fara sa o reciclezi nepasatorule)
4. o noua aplicatie pentru telefoane mobile: iTaxa, sa-ti aduca aminte ca esti sarac si furat tot timpul. Dai 1000 Euro pe ea, o instalezi, te uiti la ea si, daca nu iti vine sa te sinucizi, vezi luna viitoare ca iti incarca factura la lumina cu cateva sute de ron. Taxa frate, ce mama naibii.
Le mai propun de asemenea marirea salariilor prin revenirea la ROL, ca parca pareau mai multi cand erau milioane.
Si, in final, politicienilor romani le doresc un craciun fericit alaturi de familii, legati fedeles cu curul in sus pe podeaua clubului Purple.
duminică, 5 octombrie 2008
cu cel mai al dreacu respect!
bAhoy tuturor, iata-ma entuziasmat precum o scolarita inaintea plecarii la mare, precum octav inaintea examenului de producerea energiei electrice si termice. Deci iata-ma fericit nevoie mare ca parasesc compania, pregatit sa intru in lumea corporatistilor cu cravata si cartela de acces spanzurate de gat, cu parul dat cu gel si zambet superior, cu casti pe urechi si discutii geeky in metrou.
Compania nu este nici fericita, nici nefericita. O suspectez ca nu are sentimente si, deci, banuiesc ca durerea in p.a vis-a-vis de plecarea mea este reciproca.
Dar iata-ma pus in situatia scarboasa de a trebui sa imi petrec timpul de la birou in urmatoarele saptamani cu un oarecare individ care-i posibil sa fie mai mic sau mai mare ca mine, mai fata sau mai baiat, mai bine pregatit sau mai putin, mai negru sau mai alb. Iata-ma pus in situatia de a profita la maxim de certificatul de pedagog obtinut magna cum laude la politehnica (deci retineti, dragii mei, sunt intelectual cu diploma si pot baga oricui pe gat cunostinte de prima clasa despre cazane si turbine. Feriti-va).
Spre "surprinderea" mea, compania este dispusa sa investeasca destul de putin intr-un om cu o pregatire multumitoare, ceea ce, in prima faza, ma va pune pe mine intr-o situatie dificila. Pai este demonstrat ca un om cu cat e mai prost, cu atat are mai multe intrebari. Si, cum spune Scott Adams: "daca nu exista intrebari stupide, atunci ce gen de intrebari pun prostii? devin brusc destepti in timp ce pun intrebarile?".
In concluzie, asa cum impingea Sisif bolovanul in sus pe munte, asa voi impinge eu cunostintele in capul invatacelului, pana cand acesta va fi toba de carte si, destept fiind acuma, isi va lua picioarele la spinare din firma, cam asa cum fac si eu.
Lesne de ghicit respectul meu plin de fantezii urologice fata de tactica companiei, care abordeaza o combinatie minunata de salarii mici, lipsa de prime sau orice fel de recunostinta si divide et impera printre angajati.
In final, le urez colegilor mei de suferinta multa bafta la interviuri!
Compania nu este nici fericita, nici nefericita. O suspectez ca nu are sentimente si, deci, banuiesc ca durerea in p.a vis-a-vis de plecarea mea este reciproca.
Dar iata-ma pus in situatia scarboasa de a trebui sa imi petrec timpul de la birou in urmatoarele saptamani cu un oarecare individ care-i posibil sa fie mai mic sau mai mare ca mine, mai fata sau mai baiat, mai bine pregatit sau mai putin, mai negru sau mai alb. Iata-ma pus in situatia de a profita la maxim de certificatul de pedagog obtinut magna cum laude la politehnica (deci retineti, dragii mei, sunt intelectual cu diploma si pot baga oricui pe gat cunostinte de prima clasa despre cazane si turbine. Feriti-va).
Spre "surprinderea" mea, compania este dispusa sa investeasca destul de putin intr-un om cu o pregatire multumitoare, ceea ce, in prima faza, ma va pune pe mine intr-o situatie dificila. Pai este demonstrat ca un om cu cat e mai prost, cu atat are mai multe intrebari. Si, cum spune Scott Adams: "daca nu exista intrebari stupide, atunci ce gen de intrebari pun prostii? devin brusc destepti in timp ce pun intrebarile?".
In concluzie, asa cum impingea Sisif bolovanul in sus pe munte, asa voi impinge eu cunostintele in capul invatacelului, pana cand acesta va fi toba de carte si, destept fiind acuma, isi va lua picioarele la spinare din firma, cam asa cum fac si eu.
Lesne de ghicit respectul meu plin de fantezii urologice fata de tactica companiei, care abordeaza o combinatie minunata de salarii mici, lipsa de prime sau orice fel de recunostinta si divide et impera printre angajati.
In final, le urez colegilor mei de suferinta multa bafta la interviuri!
vineri, 3 octombrie 2008
in bloggo veritas
Pentru ca domnii de la LX.ro nu prea mai sunt dispusi sa ofere servicii de calitate in mod gratuit, apelez iar la saracu google, care se vede nevoit sa mai indexeze niste ineptii scrise la miez de noapte. Meseria lui, el si-a ales-o.
N-am mai scris de mult timp, dar asta e bine, pentru ca umorul mi-a revenit cu aceeasi rapiditate cu care parul din cap a decis sa ma paraseasca.
Ma gandeam asa, la fenomenul de blogging, asa cum trebuie sa o faca orice blogger respectabil pe blogul sau. Sa zica lumea: uite dom'le, asta pe langa faptul ca scrie chestii foarte cool pe blog mai are timp si sa analizeze impactul pe care acesta il are in societate, felul in care au scazut dramatic vanzarile la cartile lui Henry Miller si rezonanta poeziei lui Eminescu care se resimte pana in domeniul energetic.
Deci, cum spuneam, ma gandeam la blogging si cum fiecare spune ce-l taie capul si posteaza online si, pe cand ma gandeam eu asa, scarpinandu-ma in cap, brusc imi vine o idee. Deschid notepad si scriu:
"Daca degetele sunt facute sa tastezi ce vrei sa scrii, iar ochii sunt facuti sa vezi ce scrii, atunci p@@a cu siguranta trebuie sa sprijine laptopul in tot timpul asta"
Dau capul usor pe spate, entuziasmat. Inspir, Expir. E super.
Generatia asta a calculatorului, cu cosuri pe fatza si maini de labari cu degete foarte mobile, nu cred ca mai stie ce-i aia intimitatea. Bloggingul este exacerbarea extravertismului. Pai, daca ai suficient timp, poti sa stii cu cine s-a futut aia, cu cine s-a batut alalalat pentru curva ailalta etc. Orice cocalar, rocker se apuca sa povesteasca si sa filozofeze si apoi, imediat, apare statusul la messenger: new blog entry, cititi sa vedeti cat de adanc gandesc si ce cool sunt si cum caut aprecierea voastra.
Si imediat iti vine in minte profilul bloggerului impatimit: are 15=25 de ani, dar o vasta experienta. O atitudine usor superioara, doar atat cat sa se vada cat de destept e el si ce prosti sunt altii. O nemultumire crasa fata de Romania (intr-adevar, Romania e o tara care suge grav, vorba lui Tudor). O frustrare sexuala si un misoginism incredibil, atat in randul baietilor cat si al fetelor. Prostie.
Si sunt atatea teme, widget-uri, modalitati de prezentare, arhivare incat iti dai seama ca cel mai putin important e ce scrii. Nu nene, important e modul in care prezinti. "Pai cum vii tu ma saracule, fara poze pe blog si fara widget si vrei sa te citeasca lumea. Hai c-am vazut-o si pe asta. Ha, ha".
E tarziu, adevarul e ca e tarziu. Maine imi dau demisia, asa ca ma culc fericit cu zambetul pe buze.
Un zambet tamp, de blogger care atinge orgasmul literar.
N-am mai scris de mult timp, dar asta e bine, pentru ca umorul mi-a revenit cu aceeasi rapiditate cu care parul din cap a decis sa ma paraseasca.
Ma gandeam asa, la fenomenul de blogging, asa cum trebuie sa o faca orice blogger respectabil pe blogul sau. Sa zica lumea: uite dom'le, asta pe langa faptul ca scrie chestii foarte cool pe blog mai are timp si sa analizeze impactul pe care acesta il are in societate, felul in care au scazut dramatic vanzarile la cartile lui Henry Miller si rezonanta poeziei lui Eminescu care se resimte pana in domeniul energetic.
Deci, cum spuneam, ma gandeam la blogging si cum fiecare spune ce-l taie capul si posteaza online si, pe cand ma gandeam eu asa, scarpinandu-ma in cap, brusc imi vine o idee. Deschid notepad si scriu:
"Daca degetele sunt facute sa tastezi ce vrei sa scrii, iar ochii sunt facuti sa vezi ce scrii, atunci p@@a cu siguranta trebuie sa sprijine laptopul in tot timpul asta"
Dau capul usor pe spate, entuziasmat. Inspir, Expir. E super.
Generatia asta a calculatorului, cu cosuri pe fatza si maini de labari cu degete foarte mobile, nu cred ca mai stie ce-i aia intimitatea. Bloggingul este exacerbarea extravertismului. Pai, daca ai suficient timp, poti sa stii cu cine s-a futut aia, cu cine s-a batut alalalat pentru curva ailalta etc. Orice cocalar, rocker se apuca sa povesteasca si sa filozofeze si apoi, imediat, apare statusul la messenger: new blog entry, cititi sa vedeti cat de adanc gandesc si ce cool sunt si cum caut aprecierea voastra.
Si imediat iti vine in minte profilul bloggerului impatimit: are 15=25 de ani, dar o vasta experienta. O atitudine usor superioara, doar atat cat sa se vada cat de destept e el si ce prosti sunt altii. O nemultumire crasa fata de Romania (intr-adevar, Romania e o tara care suge grav, vorba lui Tudor). O frustrare sexuala si un misoginism incredibil, atat in randul baietilor cat si al fetelor. Prostie.
Si sunt atatea teme, widget-uri, modalitati de prezentare, arhivare incat iti dai seama ca cel mai putin important e ce scrii. Nu nene, important e modul in care prezinti. "Pai cum vii tu ma saracule, fara poze pe blog si fara widget si vrei sa te citeasca lumea. Hai c-am vazut-o si pe asta. Ha, ha".
E tarziu, adevarul e ca e tarziu. Maine imi dau demisia, asa ca ma culc fericit cu zambetul pe buze.
Un zambet tamp, de blogger care atinge orgasmul literar.
marți, 15 iulie 2008
Shut the fuck up, fata!
Mi-am dat seama azi ca traiesc intr-un loc fantastic. Stiti cum, genul ala de fantastic de-l vedem la Alice in tara minunilor, cu puternice trimiteri catre realitate, dar parand prea incredibil ca sa fie realitate. Cum spuneam, traiesc intr-un loc fabulos, in ROMANIA.
Romania este o tara foarte frumoasa, are toate formele de relief, alea de le-am invatat la scoala + Bucuresti cu muntii sai de gunoaie.
Mai are niste locuitori faimosi, renumiti prin solidaritatea si cocalarismul lor. Ei sunt de fapt romani de treaba care iubesc natura si contribuie din plin la formarea muntilor mai sus amintiti.
Acest atribut, de tara fantastica, nu l-am dat la intamplare. Fiind vineri seara am iesit in “oras” (voi numi Bucurestiul oras desi, hai sa fim seriosi, e doar un simulacru, o gluma proasta si un sut in curul omenirii). Iesind eu astfel in zona buna a Bucurestiului, la piata Romana, am avut ghinionul sa mi se faca sete.
Ma uit in stanga, in dreapta, un singur bar deschis (ala din coltul opus ASE-ului). Intru, ma duc la bar, cer o sticla de apa. Usor scarbit, barmanul se duce la frigider si-mi aduce o Dorna de 0,5 l:
- 65 de mii!
Casc usor ochii a uimire. Cred ca am auzit prost dar, in fine, mi-er sete, platesc (nu auzisem gresit) si ies afara blestemand, convins ca gradul de nesimtire din Romania a atins o culme mai mare decat Mont Blanc, Everest etc. De fapt, atat de mare, incat sunt sigur ca majoritatea hotilor de “conduc tara” sunt undeva deasupra lui Dumnezeu scuipandu-i seminte in cap si dandu-i bastoane peste spate ca sa le aduca totul pe tava.
Am fost apoi in Tineretului la Cafeneaua actorilor. Aici, pe langa alte chestii, am baut alta sticla de apa de 0,5 l. Vreti sa stiti pretul? 65,000 lei vechi. Servire de rahat, cu mari intarzieri, cu chelneri tipand unul la altul, cu clienti constransi sa plateasca, echivalandu-si munca din timpul zilei in pahare de apa si inghetata.
Salariul mediu net in Romania este de aprox 1200 RON. Asta inseamna ca, daca ai ghinionul sa ti se faca sete cand esti la Piata Romana sau la cafeneaua actorilor in tineretului si bei 1 l de apa in aceste doua locuri, te costa 13 RON. 13*30=390 RON/luna. Deci un om “normal” in romania, daca vrea sa bea in fiecare zi apa la romana si la tineretului, scoate din buzunar o treime din salariul sau pe o luna.
Apropos, norma de apa recomandata, mai ales pe timp de vara, este de 3 l/zi.
Ah sigur, veti spune, nu te obliga nimeni sa-ti iei de la barul sau localul ala apa. Te poti duce la un chiosc sau o alimentara si sa dai mult mai putin. Asa este, dar nu asta era ideea, ci faptul ca sunt oameni care sunt dispusi sa plateasca de 10 ori mai mult decat valoreaza un lucru, pentru a fi la moda, pentru a se considera o elita. Practic, platesc nesimtirea patronilor unor astfel de localuri, care, la randul lor platesc nesimtirea celor care inchiriaza astfel de locuri.
Precum lui Tudor si mie imi este sila de Romania.
Mi-e atat de sila incat cu siguranta nu voi mai merge sa votez niciodata aici si cu siguranta voi pleca cu prima ocazie care mi se ofera.
Ca sa mai imi treaca enervarea, tocmai ma intorceam acasa si ma opresc sa cumpar o sticla de apa (la un pret mai normal de data asta) si in spatele meu erau doua studente care discutau:
- Ce vrei sa iei?
- O sticla de Cappy si OB-uri
- OB-uri am eu fata, nu-ti mai lua
- Ai d-alea mici?
- Din alea normale fata…
- Aaaa sunt prea mari alea, n-am cum…
-(ton afectat, care se vrea al cuiva cu multa experienta): Oh, c’mon, it’s like you’re a virgin or something…
-(ton usor amuzat,superior dar care se vrea si putin rusinat, putin, putin de tot): Shut the fuck up fata!
Deci….cum spunea cineva pe un forum…. LOL
Abonați-vă la:
Postări (Atom)