Fac un efort și deschid ochii, primind lumina ca pe un pumn în față. Încerc să-mi aduc aminte ce am făcut aseară. Frânturi, doar frânturi: trei tipi pișîndu-se dintr-o sanie care merge pe praf de stele prin cer, un foc de tabără cu mii de jucării, înalt cât un bloc cu 3 etaje, o șosea de centura și doi bărbăși libidinosi. Ajunge!
Încep să-i pun întrebări prietenei mele imaginare: care-i sensul vieții fetițo? Suntem făcuți să bem, să procesăm alimente, să ne regulăm în neștire în fiecare seara (mai puțin când avem pe cineva în vizită), să turnăm n jeguri de copii? Întotdeauna devin introspectiv când sunt beat. Înainte să primesc vreun răspuns îmi dau o palmă și revin la realitate. Nu trebuie să mai deraiez în felul ăsta.
Echilibrul mintal e foarte fragil. Reușesc să mă ridic în pat, apoi încep să mă frec la ochi, nevenindu-mi să cred ce văd: fix lângă ușă, întins pe spate, cu gura deschisă și sforăind de mama focului, este moș Crăciun. Ce căcat? Are o sticlă de jack trei sferturi goală, un sfert vărsat pe covor în apropiere, un chiștoc de trabuc stins în mâna dreaptă și o expresie satisfăcută pe față. Legat de piciorul lui stâng, cu cătușe de pe care puful s-a dus demult, e un alt picior. Îl urmăresc cu privirea, uite un genunchi, abdomenul, clavicula, o față bărboasă, un dinte de aur, ochelari de soare și o șapcă NY.
Da, după cum ați ghicit, e vechiul meu prieten, Iisus. Pe umărul mâinii stângi are un tatuaj pe care, nu glumesc, scrie Marinela într-o inimă trasată strâmb și cu săgeată, încât seamănă cu o frunză mâncată de omizi.
Mai încolo de Iisus este o fată, de vreo 30 de ani, dar care pare mai bătrână. Poartă o fustă foarte scurtă, din piele, un sutien animal print și un zâmbet condescendent pe față. Altfel, se ia la întrecere cu moș Crăciun la sforăit. Probabil că e chiar Marinela. Oricum, se pare că sunt singurul care a reușit să ajungă să doarmă în pat.
Mă ridic cu greu în capul oaselor și culeg o sticlă de whisky de pe jos. Dau pe gât ce a mai rămas în ea, oricum, suficient cât să-mi omoare erecția. Mă îndrept șovăitor spre moș Crăciun și îi dau un șut în abdomen. Aș vrea să urlu la el, dar mi-e teamă că o să borăsc dacă deschid gura. Nu se trezește.
Îl iau de barbă și il trag într-o parte, provocând un mormăit supărat, apoi deschid ușa. Fuck! Mi-a stat inima în loc. În fața ușii, cu ochii plini de speranță și cu lesa în dinți, e Kim. Așteaptă probabil să-l duc afară. Stai mă câine, îi zic, lasă-mă să-mi revin. Bagă coada între picioare și se duce pe balcon. Înțelege repede, săracul animal. Mă duc în bucătărie așteptându-mă la o privire mustrătoare. Nu, nici acolo nu-i nimeni. Doar sticle de vin goale, unele sparte, și mucuri de țigări peste tot.
Băga-mi-aș...în fiecare an e la fel. Petrec cu moș Crăciun și Iisus și alții de teapa lor și mă trezesc fără să-mi aduc aminte nimic.
Mă duc în sufragerie și deschid televizorul. Doar purici, niciun post nu funcționează. Mă reîntorc în dormitor și încep să-i trezesc pe ceilalți. Veți spune că sunt crud, lui moș Crăciun i-am aprins doua bețe de chibrit între degetele de la picioare, lui Iisus i-am prins nasul cu un cârlig de rufe, iar Marinelei (o să presupun că așa o cheamă) i-am dat un sărut pe frunte (ok, asta nu-i așa rău, dar la dracu, e potențiala prietenă a lui Iisus, orice altceva n-ar fi cool).
Încep să se trezească toți. Întâi Iisus, cu mâna la frunte și cu un mormăit de bețiv. Îi dau un capac și-i spun să se trezească rapid, lucru care mă face pe mine însumi să mă simt mai bine. Stai dracu', îmi spune el, frecându-și fața cu mâinile. Moș Crăciun se ridică și el de la podea, reușind să-și bage trabucul în ochi când își duce mâna la față. Băi, ce kkt se întâmplă aici?
Se ridică amândoi în picioare, cu chiu cu vai, apoi încearcă să facă câțiva pași. Evident, pică amândoi în nas, datorită cătușelor care îi leagă, pe moș Crăciun de piciorul stâng și Iisus de piciorul de drept
Lui moș Crăciun îi dă puțin borșul pe nas, dar nimic grav. Se ridică amândoi din nou și se uită ca proștii la mine, așteptând o soluție.
Mă apucă râsul, dar apoi imediat mă bufnește un plâns de zile mari. O voi păți de data asta, n-am cum să scap cu basma curată. M-am mai îmbătat și în alte dăți, dar de data asta sigur l-am împiedicat pe moș Crăciun să distribuie cadourile la timp. Și știu ce se întâmplă dacă cadourile nu ajung la timp la cineva anume...
Dar, vă jur, intențiile mele la începutul serii a fost atât de curate. Trebuia să-l iau pe Iisus de la el de-acasa, apoi să mergem la Crăciun și să ducem cadourile. Trebuia cel mult să tragem pe nas niște prafuri, nimic grav. Nimic mai simplu, dacă nu ar fi fost vorba de acești doi idioți.
Nu reușesc încă să scot vreun cuvânt de la vreunul in ei așa că le fac semn să se îndrepte spre living. Caut eu cheia, le zic, apoi îi trag o palmă serioasă peste mâini lui Iisus, care tocmai culegea o cutie de bere de pe jos. Stai cuminte, ce naiba? mă răstesc la el, cam neconvingător. Iisus îmi trage și el un pumn în abdomen, dar în joacă, ușor. N-are tupeu să mă facă să dispar în al 9-lea cerc al Iadului, ca dante și vergiliu în divina comedie, pt că după aia ar trebui să caute singur cheia de la cătușe și Iisus e cam leneș. Oricum, e un prieten cam periculos, cu puterile astea supranaturale ale lui. Ii mai dau o palmă peste ceafă, să nu uite cine-i șeful și aștept să plece. În sfârșit singur.
Mă uit în jur după cheie dar, evident, cheia nu-i nicăieri. Ce s-a întâmplat azi noapte? Cheia nu-i nicăieri. Unde-i soția mea? Nici sub pat nu e. Unde-s cadourile? Nici după perdea nu se vede nimic. Câte băutură am băut? Ahhh, nimic nu mai e la locul lui! Dar proștii aia ce fac în sufragerie? Evident, au dispărut.
A rămas doar Marinela, în sutienul ei animal print, cu un trabuc în mână și o sticlă de whisky pe trei sferturi goală.
Si soția mea uitându-se dezaprobator din ușă. Tz, tz, tz! Iar am comis-o!
