S. vs. P. vs V.

S nu vine de la sex.
Sau de la sani.
Sau de la...hm, am cam terminat lucrurile heterosexuale care incep cu "s".
De fapt, daca as fi vrut cu adevarat sa incurc pe cineva puneam in titlu un caracter ales random dintr-un alt alfabet:



Dar nu asta este scopul meu. De fapt, as vrea sa fiu cat mai concis cu putinta:
titlul se refera la Servicii vs Productie vs Vanzari sau "Cum sa-ti alegi cariera".

La un moment dat in viata esti, simultan, si tanar si prost. Asa ca in mod cert vei lua decizia gresita cu privire la viitorul tau. De exemplu, vei crede ca abilitatea de a juca Counterstrike te face candidatul perfect pentru Politehnica.
Si drace, ce greseala ai face!
Nimic, absolut nimic nu te poate face potrivit pentru Politehnica, o institutie inchisa, arhaica si politehnica.



In fine, lasam la o parte universitatea aleasa, pentru ca asta este o greseala reparabila inca.
Importanta este directia in care te orientezi dupa facultate: un job pe vanzari? oferire servicii? programator?
Nu e simplu de ales. Si vei vedea, pe masura ce trece timpul, ca ai facut alegerea gresita, indiferent care-i aia.

Sa le luam pe rand:

Oferire servicii

Fie ca lucrezi in IT, fie ca esti functionar la vreo banca, fie ca esti prostituata, principalul dezavantaj este clar: ai de-a face cu oameni dintr-o postura inferioara, pentru ca, in general, nu poti refuza "clientul".
Si nu ii inchiriezi doar un serviciu. Ghidandu-se dupa principiul cocalaresc: "eu am banul, eu sunt stapan", el va considera ca esti un fel de sluga gata sa-i servesti capriciile trup si suflet.
Deci uita cunostintele pe care le ai si de ura care ti se varsa in suflet. Taranul agramat din fata ta are banii care-ti vor multumi stapanul, fie ca-i vorba de o corporatie sau doar un peste cu parul slinos.
Esti acolo sa servesti, deci, presteaza, oricat ar fi de impotriva bunului simt.



Productie

Daca lucrezi in productie, atunci probabil te-ai resemnat si ai renuntat sa mai ai o viata normala. Familie, copii, vacante linistite.
In ziua de azi, lucrurile s-au schimbat foarte putin fata de inceputurile erei industriale. Corporatiile pentru care muncesti nu-s diferite cu mult fata de fabricile secolului 18. Intr-adevar, acuma nu mai tesi la razboi, acuma ai un computer pe care scrii linii de cod sau bagi date sau orice altceva. Si te poti lauda ca munca ta e predominant mentala.
Cu o varsta de pensionare impinsa pana la 70 de ani si cu un castig minuscul fata de profiturile pe care le aduci, regimul de exploatare este insa acelasi. Vei munci pana aproape de moarte pentru umflatii din varful piramidei si copiii lor.



Vanzari

Daca ai fost clovnul clasei, daca parintii tai spuneau despre tine: "bine macar ca nu-i si urat", daca iti place sa folosesti termeni ca "business", "marketing", "manager" si daca iti place sa nu stii sa faci nimic util, atunci cu siguranta lucrezi in vanzari.
Pentru vanzari iti trebuie:
- o pereche de dinti albi si un zambet pe masura
- un costum
- un creier imbibat de principii corporatiste si calitati ale produsului vandut
- un glas puternic si armonios + abilitatea de a repeta de 1000 de ori aceleasi lucruri
Vei vedea ca, lucrand in vanzari, astea sunt singurele lucruri care iti trebuie sa iti faci treaba.



Per total insa, ai toate sansele sa fii mai castigat decat daca lucrezi in celelalte doua categorii. Prinzi cateva contracte bune, pupi cateva cururi sus puse si poti ajunge destul de lejer Manager (nu-ti face griji, odata cu titlul, vei capata in mod magic si cunostinte vaste despre business).
Odata ajuns in aceasta pozitie, nu prea mai are importanta. De obicei ramai aici, dar e suficient pentru un vanzator ca tine. Ai scos maximum posibil, chiar daca nu stii sa faci nimic practic.
Sigur, respectul altora fata de tine (si de valoarea ta ca persoana) va fi mic, aproape inexistent, dar cred ca poti trai cu asta, nu-i asa?
Nu-i asa?

Beth

Este o zi ploioasa cand, pentru prima oara de cateva luni, decide sa inchida computerul. Ventilatoarele isi opresc rotatia, harddiskurile inceteaza sa mai bazaie iar monitorul devine o fereastra opaca, rece (si alte consecinte pline de adjective).
Cand se ridica in picioare, genunchii se aud paraind puternic.
Ii este sete.
"Imi aduci o cutie cu lapte?", zice cu voce ragusita, neantrenata.
"Beth?"

Beth este prietena lui. Draguta. Blonda. Imaginara. Cumva, inconstient (subliminal chiar, ca sa se dea cult povestitorul omniscient), isi da seama ca e un nume american, ridicol. Dar nu-i pasa. Doar nu el si-a batut joc de ea in felul asta.



De fapt, nu i-a cunoscut niciodata pe parintii lui Beth, noua lui prietena imaginara. Nici nu si-a dorit vreodata, pentru ca stie ca-i lipseste carisma.
Inainte era cu Daisy, dar a parasit-o cu 2 luni in urma, cand a refuzat sa-i aduca o cutie de lapte.

"Beth?"

Glasul rasuna in incapere limpede, insa Beth nu da semne ca ar auzi.
"Unde o fi nenorocita aia de Beth?", se intreaba in timp ce isi tarsaie pasii spre frigider.

"Era mai buna Daisy", murmura inversunat si complet inconstient de cliseul numelui.

Frigiderul este aproape gol. Pe unul din rafturi este o cutie veche de lapte, de asemenea goala. O ia si incearca sa bea o ultima picatura, dar nu curge nimic. Oricum, nu mai e mult pana la recolta.
Tranteste usa frigiderului si se uita furios prin camera:
in colt este biroul cu computerul, scaunul din piele, cosul plin de Pringles si servetele, o saltea pe jos chiar langa fereastra si o gramada de cutii de lapte pe toata podeaua.

"Beth?"

Peretii parca ii sorb cuvintele, nu se aude nici cel mai marunt ecou.
Sta langa frigider, un pic nehotarat, apoi se apropie de fereastra.
Fereastra lui are ghinionul de a da in spatele blocului vecin, cu 10 etaje. Daca se lasa in genunchi poate sa vada cerul fara o deschida.
Decide sa o lase inchisa. Curentul cu siguranta i-ar face rau, cel putin asa i-au zis doctorii. Pe plamani are o floare cu petale mari, rosii aprins.
De ceva timp a atins culmea perfectiunii in alimentatie. Nu a mai defecat nimic de cateva luni. Tot ce mananca se consuma.
"Sunt ca un sac fara fund", glumeste cu sine.

Dar adevarul e ca nu are simtul umorului deloc.

Isi mananca unghiile de la maini si, o data la cateva luni, isi face un ceai din propriul par. Dupa ce bea zeama, inghite firele, strambandu-se, ca pe un medicament.

"Beeth?"

Haine? A purtat mai demult, cand trebuia sa se duca la magazin sa cumpere lapte. Dar acuma a invatat sa cultive laptele, ca pe o planta. Recoltele sunt dese si indestulatoare. Pentru a-l face sa creasca trebuie doar sa tuseasca puternic, cu expectoratii, peste o balta mica de lapte. Floarea crescuta in plamanii lui face restul. Laptele creste in ciorchini, cu tot cu cutie si indulcitori.

Acuma ocoleste lent camera, derutat. Mintea lui concepe incet o explicatie a faptului ca este singur.
Sigur, isi aduce aminte. Intr-un acces de furie a lovit-o cu o seara inainte pe Beth. Cu pumnul in piept, facand-o sa tuseasca. Peste gura, lasand-o stirba. In nas, dandu-i sangele. In stomac, omorand un eventual fetus. Si in ureche, surzind-o.
D-aia a plecat, parasindu-l.

"BEEEEEETH!!!!"
Este o ultima incercare, dar stie acuma si el ca Beth nu-i va raspunde vreodata.

Se apropie cu pasi sovaielnici de calculator. Apasa power.
Ventilatoarele incep sa se roteasca din ce in ce mai repede.
Monitorul prinde viata.
Se aseaza cu genunchii paraind, si tasteaza rapid un url arhicunoscut.
Pe ecran cineva geme.
O Beth este acolo, langa el si are sanii mari si fundul rotund.
Din cortexul lui se sterg amintiri neplacute.
Ciorchinii de lapte sunt aproape gata.
Din falusul lui izvoraste fericirea.