Razboinicul de aur

Sa mergi cu tramvaiul este o experienta placuta si mi se pare lipsit de imaginatie sa sustii altceva. E adevarat insa ca eu in alta viata am fost fie Harun al Rasid, fie Vlad Tepes. Atat de tare imi place sa ma amestec cu vulgul si sa le aflu povestile.
Asa ca saptamana asta mergeam cu tramvaiul si, deoarece sub masca de seriozitate si nepasare sunt mai atent in jurul meu decat un cocalar in preajma unei femei cu tatele mari, am observat ca tipa care statea jos, pe scaun, langa mine, citea cartea "Razboinicul de Aur", de Judy Gill.

Roman de dragoste.
Roman siropos de dragoste. (Intrati pe link, descrierea incepe asa: "Un pilot de vanatoare, periculos de viril....").
Dar eu, in tramvai, nu stiam detaliile astea.

Tipa era la prima pagina si am apucat sa citesc, ca un taran, primele 2 franturi de dialog:
Pilotul viril: Intotdeaua poate exista un...maine!
[...]
EA: Dar intotdeauna poate insemna si...poimaine!

Si de atunci, profund marcat, stau si ma intreb: oare poate exista vreun context in care un asemenea dialog sa nu fie penibil?
Poate exista o succesiune de intamplari, de actiuni, de dialoguri care sa admita la un moment dat asemenea expresii? CU TOT CU PUNCTE PUNCTE PUNCTELE DE RIGOARE?
Si cum poate exista o persoana care sa citeasca asa ceva si sa nu i se para patetic ca sta si citeste asemenea porcarii?

Admitem ca da, exista cazuri in care propozitiile sa nu fie ridicole. Si m-am hotarat sa-mi imaginez 3 astfel de situatii, spre desfatarea marelui public.
Asadar:

1. Presedintele, catelul si apa

Banii nu fusesera niciodata o problema pentru tara pana la anul fatidic 2010. Statul avea bani pentru masuri populiste, cum ar fi, de exemplu, reconstruirea caselor inundate. De fapt, statul se bucura cand avea ocazia sa ia astfel de masuri. Insa, in acea zi de iulie, presedintele se trezise prost dispus:
Dimineata, constatase ca noul sau catelus, boc, defecase in mijlocul palatului cotroceni. Neatent ca de obicei, in drumul sau spre barul cu bauturi fine, calca fix in mijloc cu papucii sai de casa tiviti cu blana de functionarus publicus*.

Il lua pe boc si il baga usor cu nasul in mizeria facuta, dar catelusul il privi cu ochi atat de mari si rugatori incat nu putu sa-l pedepseasca.
Apoi a fost chestia asta cu inundatiile. Toti sfetnicii il bateau la cap ca trebuie sa faca vizite peste vizite. Dar el n-avea chef. Ar fi stat acasa, l-ar fi chemat pe ministrul turismului si s-ar fi jucat de-a doctorul. Dar nu, trebuiau sa fie inundatiile astea si sa-i dea planurile peste cap.
Se duse usor scarbit spre elicopter si, cand deschise usa, boc tzushti si el inauntru, dand din coada vesel nevoie mare, sarind de colo colo din spate in poalele pilotului si din poalele pilotului in spate.
- F@t#ti gura ma-tii de javra! tipa presedintele, pronuntand cu voce tare si cratima dintre "ma" si "tii".
Dar iarasi, nu avu inima sa-l dea jos de-acolo, asa ca se urca in elicopter si, impreuna, plecara spre zonele indundate.

[..]

Presedintele stramba din nas cand se dadu jos din elicopter si vazu cantiatea de apa stransa pe ulitele satului. Injura in surdina si se indrepta, neprietenos, spre cea mai apropiata casa. Boc zburda in jurul lui, tavalindu-se de fericire prin noroiul mocirlos.
Presedintele STIU atunci ca va trebui sa-i faca baie seara. Si ziua lui deveni si mai proasta.

- Domnu' presedinte, ne-au nenorocit apele astea? Ce ne facem, domnu' presedinte?
Dar domnului presedinte nu-i placu aluzia la diaconescu. Incrunta din sprancene:
- Ce vrei ba?
- Pai, domnu' presedinte, am fost inundati...
- Da? Bai nesimtitilor, de ce nu va cumparati ma pompe de apa? De ce nu va cumparati case in alta parte? Ce stati aici si va plangeti, cand in grecia cu cateva zeci de mii de euro iti cumperi o vila pe malul marii?
- Dar, domnu' presedinte, noi n-avem nici unde sa dormim, nu stim daca o sa mai traim maine...
- Maine? Intotdeauna poate exista un...maine.
In pauza data de cele trei puncte, presedintele isi mangaie pe cap catelusul cu un zambet sardonic pe fata. Boc dadu din coada vesel apoi, auzind indemnul ascuns al presedintelui, sari la picioarele sateanului si musca cu incredere.

*functionarus publicus - animal care traieste si se hraneste pe seama altui organism, caruia ii provoaca adesea daune, boli sau chiar moartea

..........................

In viitor, urmatoarele 2 povesti.