La fel ca voi și eu mă mir de faptul că, deși a trecut un an de la marile proteste din Ianuarie 2017, deși opinia publică e din ce în ce mai inflamată pe tema modificărilor legilor justiției și a altor chestii, ei bine, în ciuda acestor lucruri, blogul meu preferat, adică ăsta de aici, a tăcut mâlc mâlcuț, n-a zis nimica nimicuța, o idee, un panseu, o mică bulă amuzantă. Nimic.
Ei bine, am fost ocupat. Dar până aici. Până azi. Acum nu mai sunt ocupat. Deci iată.
Dar n-o să încep cum începe toată lumea, cu ideea că la ce să te aștepți dacă pui justiția la mâna unui țărănete nespălat pe dinți și infractor, decât la faptul că o va modifica astfel încât să se transforme miraculos și irefutabil într-un țarănete nespălat pe dinți și curat ca lacrima la cazier. Ei bine, n-o să încep așa, că mie îmi plac lucrurile complicate și filozofia, nu chestiile evidente.
Așa că voi începe de la miezul problemei, care de fapt este rădăcina ei, a problemei, dar de fapt și de fapt doar are o mică legatură cu ea (cu problema, pentru ultima oară). Pentru că de când există filozofia de blog, ea n-a avut niciodată corespondență în viața reală, reprezentând doar încercări triste și puerile ale unor bărboși triști (blogeri) de a părea interesanți, relevanți și culți.
Rădăcina și, în același timp, miezul problemei, o reprezintă votul. Oricine se uită la televizor îi vede pe ăștia votați, parlamentari și alți politicieni: băi nene, nu pot să răspundă la întrebări simple, să lege două cuvinte între ele. Parcă ar fi toți fotbaliști de performanță, numai că nu au nici măcar scuza asta. Răspunsurile lor la întrebări sunt de fapt o serie de mârâituri, amenințări, ofuscări sau, dacă se simt bazați pe subiect, atunci se pornesc într-un discurs prolix cu argumente circulare sau pur și simplu puerile, totul condimentat cu fețe de copii prinși cu tema nefăcută.
Și astfel ajungem la întrebarea cheie: cine dracu îi votează pe ăștia? Cum ajung ei din țărăneți inculți care nu pot lega două vorbe, la cârma țării? Cum?
Pentru a putea răspunde la această întrebare, trebuie să apelez și la mâna stângă (până aici am tastat doar cu dreapta, că stânga era ocupată cu un pahar de vin. hâc man, hâc).
Bun, cu ambele mâini în acțiune, iată care e problema: există un deosebit de grav conflict între generații. Gata, am spus-o. Mâna stângă, înapoi la paharul cu vin. Așa.
Ce vreau să spun prin conflict de generații? Că asta e veche de când lumea: ăia mai tineri se cred mai șmecheri decât ăia mai bătrâni și vițăvercea. Și e adevarat, doar că de data asta e mai grav, ohoo, mult mai grav. În toată istoria omenirii, este pentru prima oară când generația aia de adulți mai noi (adică generația de dupa 85-90, ca să zic așa) se ocupă cu lucuri care depășesc puterea de înțelegere a generațiilor mai vechi. Ca să fiu mai exact, preocupările generației mai noi se învârt în jurul unor medii virtuale:
vrei să vorbesti cu cineva? virtual, de cele mai multe ori folosești IM în loc să suni sau să vorbești față în față.
vrei să vezi ce mai face un prieten? virtual, te duci pe facebook și te uiți la poze, în loc să-l chemi la o bere cinstită
vrei să îți iei o mașină nouă? pai are Android auto, system infotainment și 100 de tablete pt locurile din spate? nu are? cum adică doar merge de colo colo, man, in ce lume trăiești man?
Toate preocupările noii generații se învârt în jurul unor medii virtuale pe care generațiile de vârsta 3-a e imposibil să le înțeleagă. Cum poate explica un programator de treiș'de ani bunicilor cu ce se ocupă el la serviciu? Sau un Network Architect? Sau un DB Admin? Ce face ăsta, taie chitanțe sau ce?
Sau cum poate explica că dă echivalentul unei pensii foarte consistente pe o placă video pentru că nu merge nu știu ce joc 4K.
Sau că aleargă ca un nebun prin parc cu ochii beliți în telefon după pokemoni?
Sau ca banii acum se genereaza prin probleme matematice si se numesc cryptomonede.
Apoi este limba engleză. Bro, orice looser speakuieste acuma numa în romgleză. Like, cuvintele românești nu mai acoperă situațiile și emoțiile curente. Like, e greu să fii cool dacă zici e grozav în loc de cool. Like, fucking shit man, cred că-i enough.
Cred că progresul tehnologic face cumva imposibilă comunicarea între generații pe mai multe paliere, paliere care, în multe cazuri, reprezintă o bucată importantă din viața ăstora mai tineri.
Dar ce legătură are asta cu votul, aud o întrebare de acolo din spate? Good question, dar nu mai știu dacă are vreo legătură, când m-am gândit inițial la articol părea sa aibă sens. Că ăștia mai bătrâni se orienteaza către lucrurile cu care-s obișnuiți, că schimbarea de fapt nu aduce lucruri bune atunci când nu poți ține pasul cu lucrurile care se schimbă, că un prezent mizer dar controlabil pare de preferat unui viitor mai bun, dar complet incert și de necontrolat. Mă gândeam că ne separă obstacole care-s din ce în ce mai greu de trecut, că o să îmbătrânim, că la rândul nostru nu vom putea ține pasul cu felul de a fi al copiilor noștri și că, într-un final, vom muri tot mai singuri și neînțeleși.
Dar așa sunt eu, optimist.
În spatele meu la coadă la Poșta două babe vorbeau: "bine măcar că ne luăm banii în mână aici, nu ne dau pe carduri d-ălea cu cip șase șase șase, dă-mă dreacu..."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu