Cum arata el? Pe cine voi intalni acolo? Vor fi femei cu tate mari?
Oare numai eu consider ca astea sunt intrebari importante?
Practic, raiul este rasplata care te asteapta dupa o viata de renuntare. Dar ofera el o gama variata de activitati pentru turistul etern, incat sa merite?
Serafimii canta si manele si black metal, pentru toate urechile? Si daca da, atunci cum suna melodia The Maelstrom Mephisto in gura unui inger?
Ma gandesc ca dupa o viata de abstinenta in eforturi inimaginabile, odata ajuns acolo, te astepti sa f#ti tot ce prinzi in cale pe o arie de sute de km patrati. Iar lucrurile sa fie toate primitoare si cu cel putin o fanta deschisa pe corp. Este asta un lucru adevarat? Si daca da, de ce nu este pomenit la slujbe astfel incat sa atraga cat mai multi adepti? Iar daca nu, atunci cine-si mai doreste sa mearga acolo?
O problema pe care ar trebui sa si-o puna cei care cred ca vor calatori pe acest taram mirific, plin cu lapte si miere, o reprezinta diversitatea oamenilor ce-l populeaza. Cum fiecare individ este unic, presupun ca prin translatarea sufletului in rai nu se pierd caracteristicile personale. Ce rost ar mai avea viata dupa moarte daca ti-ai pierde amintirile? La fel de bine ai fi putut sa fii o balena sau un gandac de balegar.
Dar cum impaci insa un om ajuns acolo, cu toate amintirile si cunostintele limitate despre lume si fizica din anul 100 i.Ch cu unul proaspat, din 2009 d.Ch?
Sau, un caz concret, sa-l luam pe Michael Jackson. Cum va explica el unui taran roman din 1848 ca a ajuns un fel de Iisus dansand toata viata?
Raspunsul la toate astea?
Il afli simplu: ia telefonul, suna la cea mai apropiata biserica si tocmeste o slujba pe cinste, apoi la morga si angajeaza cel mai rafinat gropar.
Ah si nu uita: taie-ti venele inainte de toate.
