joi, 26 decembrie 2013

Extraordinara mea întalnire de Craciun - 2013

În dimineața de crăciun ma trezesc mahmur, probabil de la cele 5 - 7 pahare de vin, cateva beri și niște shot-uri băute mai devreme, azi noapte. Inițial o durere de cap puternică mă împiedică să deschid ochii. Pur și simplu nu sunt pregătit pentru încă o zi, fie ea chiar și ziua de Crăciun. Încă cu ochii închiși, întind mâna în partea dreapta, dar nu dau peste soția mea acolo. Căcat, probabil e foarte tarziu.

Fac un efort și deschid ochii, primind lumina ca pe un pumn în față. Încerc să-mi aduc aminte ce am făcut aseară. Frânturi, doar frânturi: trei tipi pișîndu-se dintr-o sanie care merge pe praf de stele prin cer, un foc de tabără cu mii de jucării, înalt cât un bloc cu 3 etaje, o șosea de centura și doi bărbăși libidinosi. Ajunge!

Încep să-i pun întrebări prietenei mele imaginare: care-i sensul vieții fetițo? Suntem făcuți să bem, să procesăm alimente, să ne regulăm în neștire în fiecare seara (mai puțin când avem pe cineva în vizită), să turnăm n jeguri de copii? Întotdeauna devin introspectiv când sunt beat. Înainte să primesc vreun răspuns îmi dau o palmă și revin la realitate. Nu trebuie să mai deraiez în felul ăsta.

Echilibrul mintal e foarte fragil. Reușesc să mă ridic în pat, apoi încep să mă frec la ochi, nevenindu-mi să cred ce văd: fix lângă ușă, întins pe spate, cu gura deschisă și sforăind de mama focului, este moș Crăciun. Ce căcat? Are o sticlă de jack trei sferturi goală, un sfert vărsat pe covor în apropiere, un chiștoc de trabuc stins în mâna dreaptă și o expresie satisfăcută pe față. Legat de piciorul lui stâng, cu cătușe de pe care puful s-a dus demult, e un alt picior. Îl urmăresc cu privirea, uite un genunchi, abdomenul, clavicula, o față bărboasă, un dinte de aur, ochelari de soare și o șapcă NY. 
Da, după cum ați ghicit, e vechiul meu prieten, Iisus. Pe umărul mâinii stângi are un tatuaj pe care, nu glumesc, scrie Marinela într-o inimă trasată strâmb și cu săgeată, încât seamănă cu o frunză mâncată de omizi.

Mai încolo de Iisus este o fată, de vreo 30 de ani, dar care pare mai bătrână. Poartă o fustă foarte scurtă, din piele, un sutien animal print și un zâmbet condescendent pe față. Altfel, se ia la întrecere cu moș Crăciun la sforăit. Probabil că e chiar Marinela. Oricum, se pare că sunt singurul care a reușit să ajungă să doarmă în pat.
Mă ridic cu greu în capul oaselor și culeg o sticlă de whisky de pe jos. Dau pe gât ce a mai rămas în ea, oricum, suficient cât să-mi omoare erecția.  Mă îndrept șovăitor spre moș Crăciun și îi dau un șut în abdomen. Aș vrea să urlu la el, dar mi-e teamă că o să borăsc dacă deschid gura. Nu se trezește.

Îl iau de barbă și il trag într-o parte, provocând un mormăit supărat, apoi deschid ușa.  Fuck! Mi-a stat inima în loc. În fața ușii, cu ochii plini de speranță și cu lesa în dinți, e Kim. Așteaptă probabil să-l duc afară. Stai mă câine, îi zic, lasă-mă să-mi revin. Bagă coada între picioare și se duce pe balcon. Înțelege repede, săracul animal. Mă duc în bucătărie așteptându-mă la o privire mustrătoare. Nu, nici acolo nu-i nimeni. Doar sticle de vin goale, unele sparte, și mucuri de țigări peste tot.
Băga-mi-aș...în fiecare an e la fel. Petrec cu moș Crăciun și Iisus și alții de teapa lor și mă trezesc fără să-mi aduc aminte nimic.

Mă duc în sufragerie și deschid televizorul. Doar purici, niciun post nu funcționează. Mă reîntorc în dormitor și încep să-i trezesc pe ceilalți. Veți spune că sunt crud, lui moș Crăciun i-am aprins doua bețe de chibrit între degetele de la picioare, lui Iisus i-am prins nasul cu un cârlig de rufe, iar Marinelei (o să presupun că așa o cheamă) i-am dat un sărut pe frunte (ok, asta nu-i așa rău, dar la dracu, e potențiala prietenă a lui Iisus, orice altceva n-ar fi cool). 

Încep să se trezească toți. Întâi Iisus, cu mâna la frunte și cu un mormăit de bețiv. Îi dau un capac și-i spun să se trezească rapid, lucru care mă face pe mine însumi să mă simt mai bine. Stai dracu', îmi spune el, frecându-și fața cu mâinile. Moș Crăciun se ridică și el de la podea, reușind să-și bage trabucul în ochi când își duce mâna la față. Băi, ce kkt se întâmplă aici?
Se ridică amândoi în picioare, cu chiu cu vai, apoi încearcă să facă câțiva pași. Evident, pică amândoi în nas, datorită cătușelor care îi leagă, pe moș Crăciun de piciorul stâng și Iisus de piciorul de drept
Lui moș Crăciun îi dă puțin borșul pe nas, dar nimic grav. Se ridică amândoi din nou și se uită ca proștii la mine, așteptând o soluție.

Mă apucă râsul, dar apoi imediat mă bufnește un plâns de zile mari. O voi păți de data asta, n-am cum să scap cu basma curată. M-am mai îmbătat și în alte dăți, dar de data asta sigur l-am împiedicat pe moș Crăciun să distribuie cadourile la timp. Și știu ce se întâmplă dacă cadourile nu ajung la timp la cineva anume...
Dar, vă jur, intențiile mele la începutul serii a fost atât de curate. Trebuia să-l iau pe Iisus de la el de-acasa, apoi să mergem la Crăciun și să ducem cadourile. Trebuia cel mult să tragem pe nas niște prafuri, nimic grav. Nimic mai simplu, dacă nu ar fi fost vorba de acești doi idioți.

Nu reușesc încă să scot vreun cuvânt de la vreunul in ei așa că le fac semn să se îndrepte spre living. Caut eu cheia, le zic, apoi îi trag o palmă serioasă peste mâini lui Iisus, care tocmai culegea o cutie de bere de pe jos. Stai cuminte, ce naiba? mă răstesc la el, cam neconvingător. Iisus îmi trage și el un pumn în abdomen, dar în joacă, ușor. N-are tupeu să mă facă să dispar în al 9-lea cerc al Iadului, ca dante și vergiliu în divina comedie, pt că după aia ar trebui să caute singur cheia de la cătușe și Iisus e cam leneș. Oricum, e un prieten cam periculos, cu puterile astea supranaturale ale lui. Ii mai dau o palmă peste ceafă, să nu uite cine-i șeful și aștept să plece. În sfârșit singur.

Mă uit în jur după cheie dar, evident, cheia nu-i nicăieri. Ce s-a întâmplat azi noapte? Cheia nu-i nicăieri. Unde-i soția mea? Nici sub pat nu e. Unde-s cadourile? Nici după perdea nu se vede nimic. Câte băutură am băut? Ahhh, nimic nu mai e la locul lui! Dar proștii aia ce fac în sufragerie? Evident, au dispărut.

A rămas doar Marinela, în sutienul ei animal print, cu un trabuc în mână și o sticlă de whisky pe trei sferturi goală.

Si soția mea uitându-se dezaprobator din ușă. Tz, tz, tz! Iar am comis-o!

sâmbătă, 14 decembrie 2013

O cronica de petrecere - partea II - ghidul nesociabilului

Ca un tanar antisocial ce te afli, o petrecere de serviciu te va pune cu siguranta in niste situatii stanjenitoare.
De exemplu, ca atunci cand te duci la frizer si tu esti: "aceeasi forma, dar mai scurt (informatie arhisuficienta)" si el: "sa te iau pierdut la spate?" si tu "...da, da (whatever)"si el: "da perciunii sa-i subtiez sau sa-i scurtez?"  si tu "cum crezi ca arata bine (frate, ce nu e clar??) " si el: "da o sa-l dai cu gel sau cum o sa-l porti?" si tu: "meh (tunde-ma dracu chel si lasa-ma)", la fel si aici:

pe de-o parte vei avea macar trei discutii  nedorite cu colegi cu care n-ai nimic in comun (cel putin 250) dar in compania carora ramai in mod accidental. Sigur, aici vei argumenta ca ai experienta, de la nenumaratele dati cand ai facut small-conversation in lift, gen el: "ce greu se misca liftul asta",  tu: "da, incredibil", el: "a batut Steaua aseara" tu: "da, incredibil", "cica se anunta ninsoare", "da, incredibil".

Hmm, ma gandesc ca poate ca nu esti asa bun nici la conversatiile din lift. Deci, cu atat mai penibil. Pana la urma te va salva un eveniment, un alt coleg sau pur si simplu iti bagi picioarele si zici ca te duci sa mai dai o tura sa vezi ce mai e nou.

In acest moment vei regreta ca nu fumezi. Fumatul e un pretext bun. Nu mai esti tipul ala ciudat care sta pe canapea sau rezemat de perete si se holbeaza la oamenii care danseaza.
Esti tipul rezemat de perete, care se holbeaza la oameni care danseaza si fumeaza, ceea ce-i cu totul si cu totul altceva. Combinat cu un usor zambet misterios s-ar putea chiar sa pari normal. Da, asa functioneaza societatea. Daca fumezi, ai o activitate, e cool. Sunt atat de ciudati oamenii care stau degeaba printre altii ocupati intr-un fel sau altul. Din acest motiv de-acum incolo iti vei lua un pachet de tigari inainte de orice petrecere.

In fine, conversatiile nedorite reprezinta prima problema, aia usoara, nu sunt atat de greu de evitat sau de trecut peste ele.

Urmeaza colegii care te invita insistent sa dansezi. Evident, tu stii ca dansezi la fel de bine ca Stephen Hawking la o receptie despre fizica cuantica, asa ca refuzi. Pana la urma insa vei ceda si te bagi si tu sa dai din maini si picioare. Acum, iarasi atitudinea e totul. Dansul este efectuat lent, fara figuri, cu un zambet un pic superior pe fata. Gen, dansez asa, ca am eu chef, dar nu inseamna ca nu consider actiunea o  pierdere de vreme, cand am atatea lucruri importante de facut (n-ai absolut nimic important de facut).

Intre timp petrecerea deja a ajuns aproape de final, la fel ca si cheful meu pentru articolul asta, asa ca e momentul sa te gandesti  bai frate, ce m-am distrat, abia astept sa pun pozele pe facebook, poate imi da like unul din cei trei prieteni.

O cronica de petrecere - partea I

Plec de la serviciu mai devreme, cu scopul de a rata traficul piperean. Evident, nu-l ratez și merg bară la bară până acasă. Un drum luuung, de o ora si-un sfert, moment ideal pt introspectie, analizat viitorul + soarta omenirii si impactul muzicii lui florin salam asupra calatorului singur dintr-o masina. E un experiment de-al meu...
Dar divaghez. Ajung acasa si il scot pe Kim afara, ocazie cu care aflu, de la persoanele cu care ma intalnesc, ca seamana cu un ursulet. Si cu un leu. Intotdeauna am sustinut ca romanilor nu le lipseste spiritul de observatie.

Revin acasă si incep sa ma pregatesc de petrecere, completand pe un checklist pe masura ce ma imbrac:
- camasa check
- pantaloni check
- sacou check
- pantofi check
- zambet tamp pe fata check
- glume plicticoase check
- boxeri rosii, ca, daca se ajunge la striptease, sa fiu primul care are un pachet cadou de scos din sac de mos craciun, check

Astfel pregatit, plec de acasa cu certitudinea ca traficul ar trebui sa fie mai lejer la o ora atat de inaintata. Dar mic copil sunt. Si acum deschid o scurta paranteza, lipsita de eufemisme. Ma pis pe becurile de pe magheru. Cu grija si cu bolta, cat sa nu ma electrocutez. Imi imaginez discutiile pline de substanta din masinile care se plimba pe bulevard, admirand beculetele: "Coaie, uite coaie ce lumini!", zice el. "Da frate", zice ea. Inchid paranteza.

In fine, ocolesc magheru, blocat, si o iau pe alte cai ocolite, pana la serviciu.
Aici, petrecerea a inceput si, cu ocazia asta, ajungem la punctul de maxim interes al articolului de fata.

Imi fac intrarea in forta, dand un cap in usa de sticla, apoi imi fac o a doua intrare mult mai relaxata. "Play it cool", imi zic in sinea mea, dar ma bufneste si pe mine rasul, cum le-a bufnit si pe domnisoarele de la intrare.
Exista ceva in intrarile astea. E un moment cheie. Oricat de insipid ai fi, oricat de lipsiti de interes sunt colegii fata de tine, atunci cand intri in incapere tot se va gasi cineva care sa te analizeze din cap pana in picioare in timp ce susoteste cu colegii de masa. Si aici intervine atitudinea ta.
Evident, vei incerca sa pari cool. Nu zic ca ti-ar pasa de parerea indivizilor de la petrecere, doar zic ca invariabil vei incerca sa pari mai cool decat esti. La fel de invariabil, te vei impiedica de covor, vei calca stramb, vei avea fermoarul la pantaloni desfacut sau un sfarc la vedere. Nu vei fi cool.

Dar, dupa ce te amesteci cu restul, e ok. Nimanui de fapt nu-i mai pasa, pentru ca toata lumea este prea concentrata pe propria persoana. Poti incepe sa te distrezi.

Anticipez intrebarea ta, tinere: cum te poti distra? Evident, o petrecere la serviciu nu e ca una cu amicii din cercul tau restrans de prieteni (actualmente format din mana ta dreapta si intreaga colectie playboy dvd. ). Este ceva cu totul diferit .....dar, din pacate, fiind ora 5 dimineata, va trebui sa continui articolul maine. Fiti pe faza.