Stiu ca e 3 noaptea dar trebuie sa postez pentru istorie: ce ridicoooooli sunt americanii!!! Ma uit pe eurosport, unde e o etapa de nascar sau nu stiu cum se numeste. Sunt niste masini care se invart in cerc! Incredibil! Deci d-aia isi iau ei permisul de conducere de cand incep sa ajunga la pedale. Nu trebuie sa ai niciun skill, tii acceleratia apasata la maxim si te rogi sa nu intre nimeni in tine.
Sincer sa fiu, nu credeam ca pot fi mai penibili decat cu simulacrul lor de rugby, fotbalul american, unde au luat un joc 100% barbatesc si au umplut jucatorii de bureti si casti, sa nu cumva sa se loveasca.
Dar nascar asta chiar intrece orice masura. D-aia nu sunt piloti americani in formula 1, pe langa faptul ca nu stiu sa schimbe vitezele.
duminică, 29 ianuarie 2012
Nas(pa)car
joi, 26 ianuarie 2012
Iarna nu-i ca vara
Predictibil: cum a dat prima zăpadă, cum s-au blocat toate drumurile extraurbane. Şi mai predictibil: cum s-au blocat toate drumurile din cauza zăpezii, cum se caută vinovaţi pentru aceasta situaţie.
Deoarece mă simt de treabă astăzi, vă dau un indiciu pentru situaţie: VISCOLUL ŞI NINSOAREA ABUNDENTĂ SUNT DE VINĂ!
Mă enervează cum toţi bucureştenii pe care i-a prins zăpada pe drum, in afara orasului, se grăbesc să dea vina pe autorităţi. Nu mă refer la oamenii care au plecat cu serviciul sau care pur şi simplu aveau treabă în afara oraşului. Mă refer strict la ăia care simt nevoia să arunce pisica moartă spre cineva. Nicidecum n-ar fi mai degrabă vina lor că nu-s suficient de civilizaţi sau că nu-i duce mintea îndeajuns încât să se intereseze de starea vremii înainte de a pleca la drum şi să se echipeze corespunzător sau să nu mai plece. Nu, ei n-au nicio responsabilitate. Şi-au plătit rovigneta, pai atunci să vină jandarmii să le împinga maşina.
La naiba, mă simt de treabă în seara asta, aşa că vă lămuresc: nu-i nimeni vinovat pentru ignoranţa voastră. Asta înseamnă să fii adult - să iei decizii în funcţie de împrejurări, nu să te arunci cu capul înainte şi apoi să plângi după mama să te scoată din rahat. Mai ales că e aceeaşi mamă care ţi-a dat bastoane pe spinare în piaţa unirii.
Deoarece mă simt de treabă astăzi, vă dau un indiciu pentru situaţie: VISCOLUL ŞI NINSOAREA ABUNDENTĂ SUNT DE VINĂ!
Mă enervează cum toţi bucureştenii pe care i-a prins zăpada pe drum, in afara orasului, se grăbesc să dea vina pe autorităţi. Nu mă refer la oamenii care au plecat cu serviciul sau care pur şi simplu aveau treabă în afara oraşului. Mă refer strict la ăia care simt nevoia să arunce pisica moartă spre cineva. Nicidecum n-ar fi mai degrabă vina lor că nu-s suficient de civilizaţi sau că nu-i duce mintea îndeajuns încât să se intereseze de starea vremii înainte de a pleca la drum şi să se echipeze corespunzător sau să nu mai plece. Nu, ei n-au nicio responsabilitate. Şi-au plătit rovigneta, pai atunci să vină jandarmii să le împinga maşina.
La naiba, mă simt de treabă în seara asta, aşa că vă lămuresc: nu-i nimeni vinovat pentru ignoranţa voastră. Asta înseamnă să fii adult - să iei decizii în funcţie de împrejurări, nu să te arunci cu capul înainte şi apoi să plângi după mama să te scoată din rahat. Mai ales că e aceeaşi mamă care ţi-a dat bastoane pe spinare în piaţa unirii.
marți, 17 ianuarie 2012
Despre presa
De câteva zile de când mă uit la Realitatea si Antena 3, seara, la diverse emisiuni politice, nu am putut să nu remarc cât de proşti şi pupincurişti sunt ăştia de sunt gazde la talk show-uri. Sigur, toata lumea ştie orientarea anti-pdl şi anti băsescu a posturilor mai sus menţionate, dar întrebările pe care le pun şi atitudinea lor denotă un servilism atât de puternic (faţă de orientarea politică a patronului) încât mă întreb dacă nu cumva, la redacţii, poza angajatului lunii este tipărită direct pe hârtia igienică din baia stăpânului. Cea mai mare onoare, echivalentul unui Pulitzer.
Nu că n-ar fi OK să fii anti-putere în ziua de azi, cine a mai citit blogul îmi ştie părerea faţă de Băsescu şi clica lui. Dar ar putea totuşi să mascheze puţin, pentru că nimic pe lumea asta nu-i doar alb sau doar negru, mai ales în politică.
De exemplu: transmisiune live din piaţa universităţii. Camera arată un jandarm cum calcă în picioare o pancartă pe care scrie "Drop acid not bombs". Gazda emisiunii, la telefon cu purtatorul de cuvânt al Jandarmeriei, întreabă imediat incisiv (crede el) ceva de genul: "Reprezintă gestul acestui jandarm părerea generală a Jandarmeriei? Sunteţi împotriva exprimării libere?"
Mai lăsaţi-ne băi...
Nu că n-ar fi OK să fii anti-putere în ziua de azi, cine a mai citit blogul îmi ştie părerea faţă de Băsescu şi clica lui. Dar ar putea totuşi să mascheze puţin, pentru că nimic pe lumea asta nu-i doar alb sau doar negru, mai ales în politică.
De exemplu: transmisiune live din piaţa universităţii. Camera arată un jandarm cum calcă în picioare o pancartă pe care scrie "Drop acid not bombs". Gazda emisiunii, la telefon cu purtatorul de cuvânt al Jandarmeriei, întreabă imediat incisiv (crede el) ceva de genul: "Reprezintă gestul acestui jandarm părerea generală a Jandarmeriei? Sunteţi împotriva exprimării libere?"
Mai lăsaţi-ne băi...
duminică, 15 ianuarie 2012
La km 0
Cum ar fi dacă m-aş duce la serviciu şi ar merge totul strună zi de zi? Backup-urile s-au făcut, bazele de date n-au crăpat, softurile n-au dat erori, serverele au numai leduri verzi aprinse. Ar fi destul de plictisitor.
Ei bine, cam aşa cred că gândeşte şi Băsescu care, fiind un mare amator de adrenalină (de obicei sub formă de whisky, dar nu numai), şi-a dat seama care era singurul lucru care-i lipsea în 7 ani de preşedinţie: un miting adevărat, domnule! Din ăla cu bastoane, bătăi, strigăte şi violenţe. Ei, iata că acuma a reuşit să-l provoace, aşa că, în sfârşit, poate să adauge puţină intrigă pe pagina sa de Wikipedia (pe lângă dosarul flotei, nepotismul vădit şi suspendarea din 2007).
Ciudată mi se pare tăcerea lui însă, mă gândesc ca bunul simţ presupune măcar o mică declaraţie din partea unui preşedinte, într-o asemenea situaţie. Emil Boc, aceeaşi problemă.
Şi, ca să termin în aceeaşi bătaie de joc cu care abordează şi ăştia de la putere situaţia, daţi-mi voie să-mi exprim îngrijorarea faţă de hipsterii şi emo ăia pe care îi vedeam mereu că stau pe treptele de la TNB. Unde îşi mai fac veacul săracii, acum că locul de joacă le-a fost ocupat? Sunt ok? Au unde să o ardă artistic şi high?
B'bye.
Ei bine, cam aşa cred că gândeşte şi Băsescu care, fiind un mare amator de adrenalină (de obicei sub formă de whisky, dar nu numai), şi-a dat seama care era singurul lucru care-i lipsea în 7 ani de preşedinţie: un miting adevărat, domnule! Din ăla cu bastoane, bătăi, strigăte şi violenţe. Ei, iata că acuma a reuşit să-l provoace, aşa că, în sfârşit, poate să adauge puţină intrigă pe pagina sa de Wikipedia (pe lângă dosarul flotei, nepotismul vădit şi suspendarea din 2007).
Ciudată mi se pare tăcerea lui însă, mă gândesc ca bunul simţ presupune măcar o mică declaraţie din partea unui preşedinte, într-o asemenea situaţie. Emil Boc, aceeaşi problemă.
Şi, ca să termin în aceeaşi bătaie de joc cu care abordează şi ăştia de la putere situaţia, daţi-mi voie să-mi exprim îngrijorarea faţă de hipsterii şi emo ăia pe care îi vedeam mereu că stau pe treptele de la TNB. Unde îşi mai fac veacul săracii, acum că locul de joacă le-a fost ocupat? Sunt ok? Au unde să o ardă artistic şi high?
B'bye.
joi, 12 ianuarie 2012
I put you on my blawg, dawg!
Hai să zicem că eşti directorul unei bănci şi că, la un moment dat, te gândeşti, sau cineva gândeşte pentru tine şi îţi deschide ochii asupra potenţialului impact al internetului asupra business-ului tău. Cum ar fi dacă clienţii tăi ar putea face transferuri, plăţi, whatever, online? Ar fi cel puţin interesant, te gândeşti. Ar fi chiar grozav.
Aşa că faci nişte şedinţe până seara târziu, pui în alertă câteva persoane de la HR şi împrospătezi un pic echipa IT, cu task-ul bine definit de a-ţi face un sistem de home banking competitiv, ergonomic, scalabil şi cu multe, multe alte calităţi care dau bine într-un pptx. Bun.
Acum hai să presupunem că eşti clientul unei bănci, scuzaţi truismul. Ca orice client vrei şi tu să stii ce bani ai în cont, să îţi plăteşti facturile de acasă sau, de exemplu, să trimiţi bani oricând în conturile tale secrete din Elveţia. Cei de la bancă, pe de altă parte, îţi cer o taxă lunară pentru toate aceste beneficii.
Şi aşa ajungem la Alpha Bank şi la pateticul lor sistem de homebanking. La ei, sistemul funcţionează cam aşa:
nu ai niciun fel de token ci accesarea contului se face printr-un certificat digital, user si parola. Nu vreau să mă leg de riscurile de securitate ataşate unui astfel de sistem de autentificare (mai mari decât dacă s-ar folosi un token) ci exclusiv la operaţiunile pe care utilizatorul obişnuit de Windows 7 trebuie să le facă ca să intre în cont.
Pasul 1. trebuie sa adaugi site-ul lor la lista de trusted sites
Pasul 2 trebuie sa ceri certificatul de pe site
Pasul 3 după ce reuşeşti să downloadezi certificatul trebuie sa il instalezi prin niste proceduri complicate pe care mi-e lene sa le detaliez (le găsiţi pe site-ul alpha dacă vă roade curiozitatea).
.
.
.
Pasul 14
Un mic extras din tutorialul lor de instalare:
Să vă mai spun că sistemul merge doar dacă ai Windows instalat pe calculator?
Dar de faptul că singurul browser suportat este Internet Explorer, ce parere aveţi? Sau de faptul că poţi instala certificatul pe un număr limitat de computere?
Aşadar, un utilizator cinstit de Linux (cum e subsemnatul) nu va putea să se folosească de cont decât cu bătăi de cap, emulând un Internet Explorer cumva. Iar dacă eşti hipster şi ai Mac, atunci chiar n-ai nici măcar o şansă.
Şi să zicem că aş fi putut să trec peste toate astea, desi dat fiind că suntem în 2012 şi în era lui HTML5, mi se pare ceva de domeniul fantasticului ca o bancă să îşi bată joc în halul ăsta de propria imagine. Dar să zicem că, teoretic, aş putea avea bunăvoinţă faţă de angajaţii atehnici care au ales o firma de dezvoltare care, ulterior, le-a tras o ţeapă monumentală. Dar fiţi atenţi ce parolă iniţială mi-au pus şi spuneţi-mi dacă pot să iert aşa ceva?
P.S.: la logare, ca să-ţi bagi userul şi parola, poţi să foloseşti o tastatura virtuală. Adică să-ţi scrii parola apăsând cu mouse-ul pe ecran pe literele corespunzătoare. HAAHAHAHHA!!! Incredibil!
Aşa că faci nişte şedinţe până seara târziu, pui în alertă câteva persoane de la HR şi împrospătezi un pic echipa IT, cu task-ul bine definit de a-ţi face un sistem de home banking competitiv, ergonomic, scalabil şi cu multe, multe alte calităţi care dau bine într-un pptx. Bun.
Acum hai să presupunem că eşti clientul unei bănci, scuzaţi truismul. Ca orice client vrei şi tu să stii ce bani ai în cont, să îţi plăteşti facturile de acasă sau, de exemplu, să trimiţi bani oricând în conturile tale secrete din Elveţia. Cei de la bancă, pe de altă parte, îţi cer o taxă lunară pentru toate aceste beneficii.
Şi aşa ajungem la Alpha Bank şi la pateticul lor sistem de homebanking. La ei, sistemul funcţionează cam aşa:
nu ai niciun fel de token ci accesarea contului se face printr-un certificat digital, user si parola. Nu vreau să mă leg de riscurile de securitate ataşate unui astfel de sistem de autentificare (mai mari decât dacă s-ar folosi un token) ci exclusiv la operaţiunile pe care utilizatorul obişnuit de Windows 7 trebuie să le facă ca să intre în cont.
Pasul 1. trebuie sa adaugi site-ul lor la lista de trusted sites
Pasul 2 trebuie sa ceri certificatul de pe site
Pasul 3 după ce reuşeşti să downloadezi certificatul trebuie sa il instalezi prin niste proceduri complicate pe care mi-e lene sa le detaliez (le găsiţi pe site-ul alpha dacă vă roade curiozitatea).
.
.
.
Pasul 14
Un mic extras din tutorialul lor de instalare:
 |
Dar de faptul că singurul browser suportat este Internet Explorer, ce parere aveţi? Sau de faptul că poţi instala certificatul pe un număr limitat de computere?
Aşadar, un utilizator cinstit de Linux (cum e subsemnatul) nu va putea să se folosească de cont decât cu bătăi de cap, emulând un Internet Explorer cumva. Iar dacă eşti hipster şi ai Mac, atunci chiar n-ai nici măcar o şansă.
Şi să zicem că aş fi putut să trec peste toate astea, desi dat fiind că suntem în 2012 şi în era lui HTML5, mi se pare ceva de domeniul fantasticului ca o bancă să îşi bată joc în halul ăsta de propria imagine. Dar să zicem că, teoretic, aş putea avea bunăvoinţă faţă de angajaţii atehnici care au ales o firma de dezvoltare care, ulterior, le-a tras o ţeapă monumentală. Dar fiţi atenţi ce parolă iniţială mi-au pus şi spuneţi-mi dacă pot să iert aşa ceva?
P.S.: la logare, ca să-ţi bagi userul şi parola, poţi să foloseşti o tastatura virtuală. Adică să-ţi scrii parola apăsând cu mouse-ul pe ecran pe literele corespunzătoare. HAAHAHAHHA!!! Incredibil!
miercuri, 4 ianuarie 2012
Grand Cinema Baneasa sunt varza
Hai să zicem că eşti miop, că vezi totul blurat la o distanţă mai mare de 2 metri, că poate, printr-o nefericită neşansă, suferi şi de astigmatism şi de lipsa completă a unui ochi. Să mai zicem, de dragul exagerării, că deasupra televizorului la care incerci să te uiţi se află o lampă cu leduri, aprinsă şi că partenerul dă cu aspiratorul şi se fâţâie de colo colo prin faţa lui. Şi am menţionat cumva ca televizorul este un Diamant vechi, alb negru?
Ei bine, luând în considerare toate aceste dezavantaje şi tot te vei bucura de o experienţă cinematografică superioară celei din sala Grand Ultra a Grand Cinema Baneasa.
Conform comunicatului lor de presă "Sala Grand ULTRA cu o capacitate de 500 de locuri este destinată celor care caută cea mai impresionantă, captivantă şi copleşitoare experienţă cinematografică. ", dar asta doar în teorie, cea mai frumoasă şi nedemonstrată teorie.
Realitatea este cu totul şi cu totul alta: ieri am văzut filmul Girl with the dragon tattoo în locaţia amintită.
Experienţa s-a desfăşurat aşa:
Ne ducem să cumpărăm bilete. La telefon (am sunat înainte, să ne interesăm) doamna de acolo ne-a spus că preţul este de 23 de Ron pt sala Grand Ultra. Pe panouri scrie că preţul e de 26 de Ron pt sala respectiva. La casă aflăm că dacă vrem să stăm pe scaune centrale, atunci trebuie să plătim un mic supliment de 4 Ron. Total cost bilet: 30,5 Ron.
Apoi experienţa cinematografică propriu zisă: scaunele sunt confortabile, poate mai bune ca la alte cinematografe iar ecranul este un pic mai lat decat cel al altora şi aici se termină singurele lucruri bune.
Începe filmul: jumătatea dreaptă a ecranului şi subtitrarea se văd ca prin ceaţă, nefocusate deloc. Exact ca televizorul meu vechi înainte să-l arunc. Apoi, după vreo 20 de minute, problema se rezolvă, dar numai pentru câteva minute pentru că, brusc, li se arde un bec de la proiector sau naiba ştie ce, aşa încât scade contrastul imaginii pe ecran de parcă tot filmul fusese filmat numai seara, fără lumini adiţionale, cu o cameră cu filtru gri de culoare pus peste lentilă. În acest moment, poate că un cinematograf care se respectă ar fi întrerupt filmul şi ar fi zis "băieţi, ne pare rău, duceţi-vă acasă şi reveniţi mâine. poftiţi banii înapoi." dar nu şi grand aştia. Au continuat şi singurul lucru care ne mai distrăgea atenţia de la imaginea neclară era sunetul, care se dădea ori prea încet, încât auzeam toate gurile mestecătoare de floricele din sală, ori prea tare (prin contrast).
Filmul în sine e bun, abia aştept să-l văd (era să zic revăd) pe dvd, acasă. Oricum, concluzia rămâne: nu vă duceţi la Grand Cinema dacă nu vreţi o ţeapă cât voi de mare. Mă rog, cât "cel mai larg ecran din ţară [...] oferă o experienţă cinematografică incredibilă, care pur şi simplu nu este disponibilă în altă parte." de mare.
Ei bine, luând în considerare toate aceste dezavantaje şi tot te vei bucura de o experienţă cinematografică superioară celei din sala Grand Ultra a Grand Cinema Baneasa.
Conform comunicatului lor de presă "Sala Grand ULTRA cu o capacitate de 500 de locuri este destinată celor care caută cea mai impresionantă, captivantă şi copleşitoare experienţă cinematografică. ", dar asta doar în teorie, cea mai frumoasă şi nedemonstrată teorie.
Realitatea este cu totul şi cu totul alta: ieri am văzut filmul Girl with the dragon tattoo în locaţia amintită.
Experienţa s-a desfăşurat aşa:
Ne ducem să cumpărăm bilete. La telefon (am sunat înainte, să ne interesăm) doamna de acolo ne-a spus că preţul este de 23 de Ron pt sala Grand Ultra. Pe panouri scrie că preţul e de 26 de Ron pt sala respectiva. La casă aflăm că dacă vrem să stăm pe scaune centrale, atunci trebuie să plătim un mic supliment de 4 Ron. Total cost bilet: 30,5 Ron.
Apoi experienţa cinematografică propriu zisă: scaunele sunt confortabile, poate mai bune ca la alte cinematografe iar ecranul este un pic mai lat decat cel al altora şi aici se termină singurele lucruri bune.
Începe filmul: jumătatea dreaptă a ecranului şi subtitrarea se văd ca prin ceaţă, nefocusate deloc. Exact ca televizorul meu vechi înainte să-l arunc. Apoi, după vreo 20 de minute, problema se rezolvă, dar numai pentru câteva minute pentru că, brusc, li se arde un bec de la proiector sau naiba ştie ce, aşa încât scade contrastul imaginii pe ecran de parcă tot filmul fusese filmat numai seara, fără lumini adiţionale, cu o cameră cu filtru gri de culoare pus peste lentilă. În acest moment, poate că un cinematograf care se respectă ar fi întrerupt filmul şi ar fi zis "băieţi, ne pare rău, duceţi-vă acasă şi reveniţi mâine. poftiţi banii înapoi." dar nu şi grand aştia. Au continuat şi singurul lucru care ne mai distrăgea atenţia de la imaginea neclară era sunetul, care se dădea ori prea încet, încât auzeam toate gurile mestecătoare de floricele din sală, ori prea tare (prin contrast).
Filmul în sine e bun, abia aştept să-l văd (era să zic revăd) pe dvd, acasă. Oricum, concluzia rămâne: nu vă duceţi la Grand Cinema dacă nu vreţi o ţeapă cât voi de mare. Mă rog, cât "cel mai larg ecran din ţară [...] oferă o experienţă cinematografică incredibilă, care pur şi simplu nu este disponibilă în altă parte." de mare.
duminică, 1 ianuarie 2012
Abonați-vă la:
Postări (Atom)