Schema NASA

Afară e soare, 25 de grade, copacii sunt înverziţi, fluturi zboară din floare în floare în timp ce tineri cu role şi cu biciclete trec pălăvrăgind veseli pe aleile parcurilor. Oameni bine dispuşi îşi satisfac setea şi nevoia de a socializa la terasele deschise până târziu în noapte.

Dar tu nu. Tu eşti acasă, psihopat şi singur, cu draperiile trase. Degetele ţi se mişcă febril pe tastatura. Pentru că tu, dat dracului cum eşti, te crezi HACKER. Scopul tău, oricine ai fi tu, e acelaşi:
să spargi serverele NASA


Se pare că ăsta e un fel de pas de iniţiere în lumea hacking-ului, adică na', mă gândesc că nu este suficient să hack-uieşti contul de yahoo messenger al prietenei tale şi să-i citeşti emailurile. Trebuie, dar trebuie să spargi nişte servere. Iar dacă tot spargi servere, de ce n-ar fi ale NASA, astfel încât să poţi le poţi spune apoi prietenilor, blazat şi casual, că te plictiseai  şi aveai chef să citeşti nişte documente secrete.

Scuze, am uitat că nu ai prieteni. Atunci, ai avut un alt motiv: mitul urban spune că dacă accesezi ilegal serverele NASA, te vei trezi că sună la uşă în miez de noapte (sau în miezul zilei, nu ştii, pentru că ai draperiile trase) şi că doi agenţi fbi cu costum şi ochelari negri îţi vor flutura nişte legitimaţii sub nas, te vor lua de subţiori şi te vor duce cu avionul la New York unde, într-o cameră obscură, îţi vor băga o lampă în ochi şi te vor pune să alegi: 10 ani puşcărie sau un contract de 1 milion de dolari pe an la departamentul lor IT.

Bun, ăsta e planul tău, pentru că nu eşti prea deştept şi nu te-ai întrebat de ce toată lumea poate să spargă serverele alea NASA aşa, după bunul lor plac. Dar, pentru că ai fost de treabă şi ţi-ai externalizat procesul de gândire către wikipedia şi internet, random evil writings îţi va prezenta cum stau, de fapt, lucrurile:

Nici o clipă nu te-ai gândit că americanii, idioţi cum sunt, ştiu totuşi să facă bani din orice. Şi de ce n-ar lua nişte bani de la tine, dacă tot eşti hacker? Aşa că şi-au creat un server-farm de toată frumuseţea, au pus nişte protocoale de securitate nici prea simple, nici foarte complexe, au stocat pe servere nişte documente lorem ipsum pe care le-au marcat ca secrete, au tras o conexiune zdravana la Internet şi acum aşteaptă să pice muştele (da, ca tine, tu eşti una din aceste muşte). Între timp, cercetările reale le fac într-un altă locaţie, evident, neconectată la internet.
Cu gândul la contractul de un milion, te grăbeşti să le spargi reţeaua şi, felicitări, tocmai ai fost dat în judecată pentru câteva sute de mii de dolari. Nu mult, cât să ia şi ei un bonus de crăciun. A meritat, nu?

Probabil că e una din cele mai profitabile instituţii din lume această NASA. Din când în când anunţă că au mai angajat câte un hacker, aşa, de încurajare. De fapt, cred că merge atât de bine o afacere d-asta, încât mă gândesc să-mi deschid şi eu una. Ca să atrag muşte grase, americane, le zic că pe servere am reţete de la McDonalds şi KFC. Strict secret.

O destainuire

Am lipsit o perioada, stiu ca stiti, chiar daca nu mi-ati dat niciun mail sa ma intrebati cum ma simt. In mod cert experienta traumatizanta prin care am trecut a lasat urme adanci in psihicul meu mai degraba fragil. Cu siguranta m-am schimbat mult in urma acestor zile de tortura.  Dar inainte sa va infierbantati imaginatia cu mine imbracat intr-un costum de piele fara fund, biciuit de o femeie sexy dar nemiloasa, sa stiti ca n-a fost nimic de genul asta. De data asta.

Deci iata-ma pe scaun, ingrozit. Cu cateva scule si degete in gura. Ah, iar aveti o imagine complet gresita in minte, obsedatilor: sunt la stomatolog. Imi scot o masea, desi nu ma doare si, la naiba, nici nu stiam ca o am in gura pana nu de mult timp.
Sa va explic cum sta treaba: acu ceva timp, undeva pe pamant, in punctul exact opus unui spital din constanta (adica punctul ala la care ajungi daca sapi si sapi si sapi si iesi pe partea cealalta si ignori ca esti pe fundul oceanului), un copil se nastea. Este complet opusul meu: blond, ochi albastri, span, vorbaret, dar cam debil si fara simtul umorului (pe bune, chiar ajuta sa te gratulezi singur, am citit intr-o carte d-aia motivationala). Acest antichrist  scrie in momentul de fata chestii anoste, de un succes rasunator insa, pe blogul sau: PredictibleGentleAudio (in limba chineza). Si tot acest individ, care mie personal imi displace profund, nu zambeste niciodata: pentru ca, vedeti dumneavoastra, lui ii lipsesc vreo 5 dinti din gura.

Revenind pe partea astalalta a pamantului, iata-ma pe mine: brunet, prezenta placuta, critic, inteligent (ah, ce bine e) si foarte foarte dotat de natura, iar va ganditi la prostii, adica cu cinci dinti in plus. Patru masele si un dinte, ca sa fiu exact, dar in total cinci, nici mai mult, nici mai putin. Si patru din ei trebuie scosi.

Domnul doctor imi explica procedura cu calm, ignorand ochii mei din ce in ce mai cascati.
"Trebuie taiata gingia, taiat osul mandibulei, sectionata maseaua si scoasa pe bucati, cusut rana si cam atat."
"Ok. Baga." (as vrea eu, eram cu ochii in lacrimi si fara cuvinte, evident)
"Bag."

Trebuie sa spun ca antestezicul ala a fost foarte performant. N-am simtit nimic atat de tare, incat putea sa-mi taie jumatate din falca si nu aveam nicio treaba. In fine, a terminat, m-a cusut si m-a trimis acasa, cu jumatate de gura inca sub efectul anesteziei. Cat de simplu, mi-am zis, zambind amuzat. Cat de usor se scoate o masea in ziua de azi, ma felicitam. Cat de banal. Cat de idiot sunt, urlam cateva ore mai tarziu, zvarcolindu-ma in pat, prada unei dureri agonizante. Dar ce durere! E oribil, e mercedes-benz-ul durerii.
Si apoi a fost sangele. In sfarsit, ii inteleg pe vampirii aia gay si efeminati din twilight, care nu beau sange. E oribil. Stiu, pt ca a trebuit sa inghit o gramada in cursul primei nopti. Apoi au urmat 4 zile de stat umflat si cu dureri.

Dar au trecut, aproape. Acum, ca mi-a mai ramas doar o usoara umflatura, cat sa ma pot lauda ca am fost usor lovit atunci cand am luat apararea unei tipe agresata de trei, ba nu, patru indivizi care, ulterior, au ajuns in spital, pot sa va fac si marea destainuire: ma casatoresc.

Frumos, nu? Fac tot ce pot sa fiu fericit, asa voi sti ca undeva, pe partea cealalta a pamantului, Gentle Audio e doar o laba trista. Trista de tot.