Folosesti facebook, nu-i asa? Doar in timpul orelor de serviciu, zici tu. Nu conteaza, de fapt. Stim deja ca ai o viata personala.
In dreapta, exista o mica categorie numita People you may know. Click pe See All si hai sa vedem niste statistici facute rapid, in contul meu, pentru primele 50 de persoane:
45 persoane de sex feminin
1 de sex masculin
3 institutii
De fapt, statistica se extinde asemanator si pentru urmatoarele 50 de persoane, dar mi-e lene sa numar.
Partea interesanta insa, vine abia acum. Am intrat pe contul prietenei si, iata aceeasi statistica:
24 persoane de sex feminin
16 de sex masculin
10 institutii
Deci, ce concluzii imediate putem trage?
1. Algoritmul de sugerare a prietenilor este homofob, dar are o afinitate pentru lesbianism.
2. Totusi, il putem invinui? Tuturor ne plac lesbienele. Right guys? Guys? Already switched to youporn? Ok, let's move on.
Cu agresivitate si mult talent, hackerii [acneicii] din spatele blogului Random Evil Writings si-au ascutit stickurile usb [stickuri micro], si-au invelit cu panza de camuflaj laptopurile [unul singur], si-au manjit fetele ca pt razboi cu rimelul prietenelor [sa fim seriosi, si-au cumparat singuri rimel de la sephora ca sa para ca au prietene], au deschis niste porturi in firewall, au rostit un tatal nostru si au purces la treaba.
"Datele mele pe care le am pe tableta sunt date publice, asa ca nu prezinta pericol pentru siguranta nationala. Din acest punct de vedere, pot sa utilizez fara niciun fel de problema tableta[...]"
Pozitionati strategic, langa gardul Casei Poporului, am pornit laptopul nostru chinezesc cu Linux Ubuntu Lucyd Lynx [un Windows XP obosit de fapt] si ne-am strans toti ciorchine in jur, gata sa dam iama in datele publice ale premierului. Sa-l gasim a fost usor, ne-am conectat la reteaua nesecurizata a parlamentarilor si inceput scanarea dupa hostname-uri...hopaaa: iBoc. Bucurie maxima. L-am mapat rapid prin niste metode pe care nu le voi dezvalui aici [am ghicit parola: era numele unei blonde] si am inceput sa cautam.
Era putin trecut de ora 13 cand am facut descoperirea socanta. Ne uitam in paralel, pe internet, la discursul pe care premierul il tinea chiar in acel moment in fata senatorilor si deputatilor. Umblam prin niste fisiere denumite ciudat: "blink", "left foot", "right foot", "left hand", "right hand", "talk", "talk bulshit", "lie" etc. Apoi, unul din noi a constatat un lucru absolut incredibil. Cand dadeam dublu click pe blink, premierul clipea. Cand dadeam dublu click pe left hand si apasam sageata in sus, premierul ridica mana. Si tot asa. Am continuat sa sapam, cu rasuflarea taiata. Toate comenzile necesare coordonarii premierului erau la indemana, acolo. Puteam sa-i transmitem frazele pe care sa le rosteasca, sa il punem sa faca gesturi. Ne-a fost clar imediat ca ne conectaseram cumva, chiar la persoana prim ministrului. Ca acesta este un fel de Terminator, venit din viitor, dar pentru cine stie ce motiv? Pentru cine stie ce scop? Ne-am distrat cateva minute controlandu-l, am apucat chiar sa facem niste promisiuni: ca intr-o luna de zile se va termina autostrada pana la mare [stim ca, de fapt, lucrarile sunt abia la inceput] si ca vom creste salariile parlamentarilor [aici am primit urale din sala], apoi am continuat cercetarea. Eram cu totii extaziati, respiram accelerat si ne uitam din zece in zece secunde in jur sa nu vina vreun jandarm. Jandarmul a venit, dar numai ca sa ne ceara o tigara. I-am dat si a plecat fredonand manele, stiind ca o putere mai mare vechea asupra obiectivului. Tocmai accesam niste fisiere denumite ciudat: tb1, tb2 etc, cand ne-a lovit:
Am ramas inmarmuriti si am apasat imediat power off/power on dar nu s-a mai intamplat nimic. Intrasem pe un taram controlat de altcineva, iar acel cineva si-a dat seama. Laptopul nu a mai pornit niciodata.
Acesta este monstruosul secret al premierului. Am jurat sa ramanem tacuti si sa nu spunem nimanui, sa scriem doar pe acest blog pe care il citim doar noi.
Ridicaţi-vă puţin privirea. Nu mult, vreo 4, 5 centimetri. Mai jos un pic. Şi încă puţin la stânga, aşa, aproape, gata...gata....GATA!
Bon: ce scrie acolo?
Cu siguranţă zâmbiţi acum gândindu-vă la inocenţa mea. Până la urmă, ce novice în ale internetului şi-ar posta adresa de email aşa, la îndemâna oricărui prost sau web crawler?
Me. Just being myself .
Dar eu am un stil ciudat de a aborda lucrurile. Un pic anormal, să zic. Printre alte perversiuni, aflaţi că mă dau în vânt după spam. Da' ce zic eu...iubesc spamul atât de tare încât uneori am erecţie când îmi accesez emailul. Ochii îmi sclipesc şi pulsul îmi creşte.
Me again. Ecstatic.
Evident, există o explicaţie logică în spatele acestei pasiuni bizare: v-aţi dat deja seama de faptul că un sociopat autist ca mine nu primeşte niciodată emailuri. Că cei mai apropiaţi amici ai mei sunt băieţii care comentează videoclipuri pe youtube şi că pe prietena mea o cheamă vanessa4you (yes, i'm still horny, why don't you chat with me anymore?). În aceste condiţii, spam-ul devine un surogat care suplineşte nevoia de atenţie, intrinsecă oricărui internaut.Cândva sau altcândva, undeva sau altundeva, cineva s-a gândit sau nu s-a gândit că mailul ăla poate va sau poate nu va ajunge la mine. Îmi este suficient...
Aşa că deschid mailurile, avid:
I am waiting to hear from you urgently please
Dearest one
I am writing this mail to you with tears and sorrow from my heart. Iwill really like to have a good relationship with you, and i have aspecial reason why i decided to contact you. I decided to contact youbecause of the urgency of my situation here, I am Princess AnitaKigiase 21years old girl from Liberia, the only daughter of Lateprince Harry Johnson kigiase the deputy minister of national securityunder the leadership of president Charles Taylor who is now in exileafter many innocent souls were killed, My father was killed bygovernment of Charles Taylor, he accuse my father of coup attempt.I am constrained to contact you because of the abuse I am receivingfrom my step mother. She planned to take away all my late father'streasury and properties from me since the unexpected death of mybeloved Father.
Opresc citatul aici, pentru că mai încolo devine prea personal. Tare vă mai grăbiţi să vă bagaţi nasul în relaţia mea cu prinţesa Anita. Poate că vreţi şi voi să vă bagaţi pe fir. Poate că nu vă impresionează faptul că tatăl ei a fost omorât şi că mama vitregă plănuieşte să-i fure averea şi vreţi doar s-o f#teţi. Nu, n-aţi citit cu atenţie: prinţesa asta vrea sa aibă o relaţie de durată.Cu mine.
I luv u 2 babe!
Vă mai spun doar atât: mă roagă în genunchi (sau echivalentul electronic al rugatului în genunchi) să îi dau un email sau un telefon (dar nu pe telefonul ei, ci pe al unui preot, unu' Father Moses, pentru că ei nu i se permite să vorbească la telefon şi l-am putea folosi ca intermediar că pentru dragostea adevărata nu există obstacole şi oricum avem nevoie de binecuvântarea divină). Să vă mai zic şi de 30% din averea ei care-mi va reveni mie, după ce o iau de nevastă? Acum chiar o să visez frumos la noapte. Dar până atunci...
YOU HAVE WON $1,950,000.00 AMERICAN ONLINE LOTTERY
Congratulations as we happily announce to you today the draw of the AMERICAN ONLINE LOTTERY, Sweepstakes International program held in New York. 2011 promo Sponsored by UNITED NATION for the Privilege once, Your e-mail address was selected as one of the lucky winners to receive $1,950,000.00. You are to Contact Mr. Gorge J. Yamin for more details.
American Online
Customer Care unit
New York.
Câte veşti bune azi. Tocmai mă întrebam dacă voi reuşi să am o prezenţă onorabilă la nunta cu prinţesa Anita. Sincer, îmi spuneam că poate vechiul meu tricou cu Metallica nu e chiar potrivit pentru o ceremonie fastuoasă.
Dar acum, graţie Loteriei Americane, îmi voi permite un nou tricou cu Metallica şi prinţesei Anita nu îi va fi ruşine alături de mine. Poate că domnul George J. Yamin va avea bunăvoinţa să scadă contravaloarea unui tricou Metallica din cei 1 milion 950 de mii de dolari şi să îmi dea restul de bani şi tricoul. Nu cred că ar avea ceva împotrivă. Pare un om de treabă.
CONFIDENTIAL………….
From the desk of Mr. Ibrahim Aboubakar,
The senior auditor in charge of foreign remittance unit,
Bank of Africa (boa).
Ouagadougou, Burkina Faso.
Dear friend,
Ah. Se pare că e rost de o afacere şi în Africa. E vorba de vreo 8 milioane de dolari pe care vor să îi livreze în contul meu: 40% pt mine, 55% pt bancher şi 5% pt caritate.
Nu ştiu alţii cum sunt, dar pe mine mă sensibilizează puternic acţiunile astea umanitare. Unii oameni sunt atât de generoşi. Fie, o s-o accept cei 3 milioane de euro chiar dacă numai pentru cei cinci la sută destinaţi carităţii.
În fine, suficient pentru seara asta. Am trimis deja datele contului meu bancar şi am plătit câteva mici comisioane ca să pot primi milioanele de dolari. Acum aştept.
Mâine voi verifica mailurile cu Viagra şi Cialis. Îi arăt eu prinţesei Anita.
Hei, tu! Tu, de colo! O să arzi în iad, cunoşti acest mic amănunt? N-o zic io (ba da, eu o zic), dar chiar faptele tale te condamnă. Te-am văzut cum ai mers la biserică de paşte, cu faţa pocăită. Eram acolo, da, da, eram chiar aproape de tine. Te-am văzut făcându-ţi cruce şi intrând, de parcă erai acasă la tine. Dar nu erai acasă şi nu, chiar nu se cuvenea să te comporţi aşa. Ai intrat, ocolind babele, după ce ţi-ai făcut, scurt, de trei ori cruce. Ai mers în faţă, până în dreptul scaunelor alea de pe margine şi ai aşteptat, cuminte, lumina.
Dar ce-i asta? Ai venit cu lumânări de acasă, nu le-ai cumpărat de-acolo? Arză-te-ar ... ceee? Eşti femeie? Porţi pantaloni la biserică? Băi pulică, ai intrat cu pălăria pe cap? Şi tu, proasta lumii, eşti cu capul descoperit? Unde, Doamne Dumnezeule, unde va este respectul faţă de tradiţii? Unde?
Te-am văzut cum aruncai priviri în dreapta şi stânga, fără să fii pătruns de cântarea popii. Eram aproape de tine doar, ţi-aduci aminte? Dar te-ai întrebat vreodată de ce ai intrat printre primii? De ce ai prins locul ala bun, în faţă, cu vedere la odăjdiile popii? Ştii măcar unde ai greşit? Nu ştii.
To the creştinortodox.ro mobile:
"In Sfanta Biserica toata partea barbateasca intra cu capul decoperit, iar partea femeieasca cu capul acoperit (Corinteni 11, 4-6) rostind rugaciunea: „Intra-voi in Casa Ta, inchina-ma-voi in biserica Ta cea Sfanta intru frica Ta, Doamne, povatuieste-ma intr-u dreptatea Ta, iar fata de vrasmasii mei indrepteaza inaintea Ta calea mea”."
Parcă nu mai eşti aşa sigur pe tine acuma nu? Parcă simţi o mică căldură la picioare, unde, brusc, a apărut o groapă. Parcă flacările lumânărilor devin din ce în ce mai vii, pentru că, nu-i aşa, erai prea ocupat cu imaginea uberală a tipei din dreapta ta ca să mai fii atent când intră popa:
"Cand iese preotul cu Cinstitele Daruri la Axion rosteste rugaciunea: „Doamne Iisus Hristoase,Fiul lui Dumnezeu, mantuieste, miluieste si daruieste tot ceea ce ...”."
Iar acum te gândeşti la detergenţi de vase...
Îţi plănuieşti retragerea. Da, ai scos-o la capăt şi pe anul ăsta. Ai luat lumină direct de la popă, fentând babele din jur (gata să-ţi dea cu lumânărilea alea groase, de asalt, peste faţă) iar acu împarţi şi tu lumină în dreapta şi stânga de parcă ai fi măcar diacon sau alergător la olimpiadă. Gândurile îţi zboară la ouă şi la friptura de miel de-acasă, deşi n-ai ţinut post decât vineri dimineaţa între 9 şi 10. Te observ, îţi întind chiar şi eu lumânarea şi mi-o aprinzi fudul dar ştim amândoi, cat de bine ştim, că ai uitat ce trebuie să faci la ieşirea din biserică.
Nu, închisul uşii nu e pe nicio listă:
"La iesirea din Sfanta Biserica rosteste rugaciunea: „Doamne Dumnezeul meu, tie iti incredintez ..." etc, etc, etc.
Ah şi bă, vorbeşti prea urât în pula mea. O să arzi ipocritule, du-te dracu.
Aveam în minte ceva amuzant dar iată, sunt două lucruri pe care nu le fac împreună: să am coşuri pe faţă şi să scriu pe blog. Vă daţi seama cum aş arăta?
Când mă gândesc la ţărişoara noastră, la cât de mult suferă datorită vampirilor care scumpesc benzina, o lacrimă, ba chiar două încep să-mi alunece pe obraji.
Bă, de fapt mă pufneşte râsul. Boc, acest Oliver Twist al românilor, a declarat, conform Realitatea.net:
Necazul este că nu ai, nu ai pârghii prin care să intervii în acest domeniu, asta este marea problemă a statului. De stat de vorba, stăm, dar poţi să-i rogi, ei pot să spuna nu.
Eu zic că guvernul este pe drumul cel bun şi se pare că premierul a descoperit cum să abordeze cu succes problema. De inspirat milă, inspiră şi sunt convins că se poate şi ruga cu un ton foarte frumos. Este un fin politician acest Boc şi îşi joacă atuurile cu multă dibăcie: şi-a dat seama că avantajul lui este statura - nici măcar nu trebuie să se aşeze în genunchi când îi roagă, poate presta cu capul sus şi mândrie.
Priviţi, o mică reprezentare a "discuţiei" dintre premier şi companiile care vând benzină:
Avem competiţia în sânge. Da, cu toţii am visat să-l vedem pe van damme caftindu-l pe chuck norris, hakkinen furându-i campionatul lui shumi, captain planet ăla bun bătându-l pe captain planet ăla rău, peter north trăgându-i-o jennei jameson (şi rocco siffredi să se uite haha).
Dar să trec peste acest început trivial. Am citit mult în ultimul an: nu-mi aduc aminte să mai fi citit atât de mult de când eram clasa 9-a sau a 10-a. Miller, rushdie, fowles, pamuk, llosa, marquez, waltari, asimov, clarke, scrisoarea lui tudor chirilă pentru adolescenţi şi alţii mai mult sau mai puţin cunoscuţi au contribuit la ameliorarea culturii mele generale, aia lobotomizată de politehnică. Dar atenţia mea e concentrată în momentul de faţă pe literatura japoneză, mai exact pe doi reprezentanţi ai acesteia: Haruki Murakami şi Ryu Murakami. Nu mă obosesc să fac recenzii la cărţi aici, că sunt alte bloguri de specialitate care au făcut deja asta. Tot ce vreau să fac e să-i pun faţă în faţă. Haruki cu imaginaţia lui debordantă, cu lumea incredibilă în care nu ştii ce e realitate şi ce-i doar un vis, cu pisicile lui vorbitoare şi pete ciudate pe obraz care trebuie linse, cu acordurile lui fine de jazz şi referirile la duke ellington. Ryu, diametral opus, descriind amănunţit degradarea societăţii şi a valorilor morale japoneze, de un realism şocant, cu scene obscene de sex, gâturi tăiate, copii abandonaţi suferind de autism şi tot ceea ce ochii noştri atât de sensibili se prefac că nu observă.
Deci Murakami vs Murakami. Ryu versus Haruki. Cine câştigă?
Ok, atât cu beletristica. Revin la începutul articolului şi la prima propoziţie. Absolut toate vietăţile din jurul nostru se dezvoltă, supravieţuiesc şi progresează datorită competiţiei. Toată istoria omenirii se confundă cu comportamentul agresiv şi competitiv.
Şi vin băieţii ăştia şi ne învaţă altceva:
Parkour este o disciplină atipică: pregătirea fizică joacă rolul cel mai important, dar corpul este doar o unealtă, este complet subordonat psihicului. Şi nu există competiţie, pentru că nu există reguli. Este singurul sport care oferă practicantului un lucru care cu greu se mai găseşte în viaţa noastră: libertate.
