Totul despre manelism

Un singur lucru e mai rau decat sa fii profesor in politehnica si acel lucru este sa fii manelist.
Sa fii manelist inseamna mai mult decat sa asculti un gen de muzica. In 90% din cazuri inseamna sa te incadrezi in niste tipare anume, intr-un anumit profil psihologic.

Metroul din Bucuresti este un ecosistem aparte. Paradoxal poate, el este cumva locuit de oameni care nu locuiesc acolo, dar intotdeauna aceiasi zi de zi.
Asemanarea cu o casa normala e aproape perfecta:
- canapele este? este
- internet este? 3g mobile internet este
- muzica este? mobile-phone manele hits sânt.
- sex este? este, cu parteneri diferiti, carora trebuie sa le simti respiratia, corpul si transpiratia aproape de tine. (si nici nu mai fac analogia cu trenul care intra in tunel)

Deci metroul este o casa, un loc intim in care te relaxezi zi de zi. Un loc in care te incarci cu energie ascultand banala, repetitiva dar deloc deranjanta discutie a colegilor de camera ("Ba, ce somn imi e. N-am nici un chef de munca" "Da..si e abia marti" "Ce-as mai fi dormit.." "Si eu" )pana cand aceasta este intrerupta de glasul cristalin al unui LG prada auriu care-ti umple urechile cu glasul de porc castrat al lui florin peste.

Ah? Apropo de asta...nu stiu daca ati observat diferenta intre un manelist wannabe si unul de clasa, de vita nobila. E simplu, testat si garantat: dupa maneaua de la telefon! Daca aceasta este un hit arhicunoscut, o melodie a unui artist consacrat in domeniu, atunci e clar: manelistul este unul fake. Un semi-idiot probabil care isi doreste sa se integreze in grupul majoritar. El este, daca vreti, privit ca un cocalar de catre un manelist stilat, unicat, a carui manea de pe telefonul mobil este una mai necunoscuta si foarte de suflet, ca sa zic asa.

Manelistul de metrou, spre deosebire de ala de masina personala, are o singura boxa, destul de mica. Ranit in orgoliu, el incearca sa o dea cat mai tare in timp ce afiseaza un zambet superior de la ureche la alta si trepideaza usor in ritmul vocii porcului in curs de castrare. El, undeva in interior, simte complexul si furia cauzata de saracie ca pe o furtuna. Isi scoate asadar lantul de tinichea aurita peste tricou, isi pune ceasul peste bluza de trening. Se jura pe dumnezeu ca el o arde prin cazinouri cu femei si mafioti.
Manelistul de masina personala, stand la semafor (rareori), se uita ostentativ in dreapta la masina de langa si creste volumul sonor pana cand se asigura ca soferul vecin a auzit si i-a inteles gradul de coolness. Pentru el complexul de inferioritate a fost uitat cu desavarsire, indiferent de masina in care se afla. Acele patru roti, acel motor legat cu ciorapii rupti luati din piata de ma-sa, acel schimbator pe care nu l-ar da pentru nimic in lume pentru o cutie de viteza automata (e la moda sa zica asta oamenii aia cu ajutorul carora evolutia s-ar fi oprit probabil undeva pe cracile unor copaci), acele huse cu dungi de tigru si, in final, acel volan ingrosat cu burete si vinilin de care se tine multumit manelistul. Ah, si acei prieteni ai lui, sase la numar, indesati pe bancheta din spate. All these are priceless!

Atat manelistul de metrou cat si cel de masina au aceeasi destinatie: MALL-ul! Mall-ul este teritoriul lor, este locul in care se duc la munca (ca-s vanzatori totii), este locul in care isi petrec perioada de rut, in cautare de pitzipoance. Odata intrati in mall nu mai exista diferente. Cocalarul de masina poate e un pic mai gras fata de celalalt, care-i un pic mai slab si mai obosit. Dar lanturile sunt lustruite si scoase afara la ambele categorii, tricourile sunt mulate bine pe straturile de grasime si privirea e fericita, cum e a oricarui om prost. De-acuma tine doar de calitatile pitipoancei, daca reuseste sa-i deosebeasca, sa-i sorteze si, in final, sa-i accepte ca parteneri, pentru ca un manelist n-o sa declare niciodata ca a venit cu metroul. Masina lui are "o problema" si i-a murit motorul la iesire din garaj (tot asa ii doresc sa ii moara la intrare, altceva si in alta parte).

Activitatile in mall sunt destule, mai ales pentru maneliste. Manelistii se plimba ostentativ si incearca sa le agate pe ELE. "Ele" se plimba cu posetuta pe mana indoita gratios prin magazine si probeaza haine cu un zambet superior pe buze de "ia uite fa ce modele naspa, nu se compara cu alea de la milano de mi le-a adus fratimiu'cand a venit de la munca din italia" "Da fa, chiar ca!". Si trec mai departe, nemultumite de calitatea modelelor si materialelor, imbracate cu hainele lor din plastic lucios de la Kenvelo, cu cizmulite din vinilin si fard gros de un deget pe ochi. Si lor li se citeste in priviri saracia si dorinta dupa lucrurile alea prea scumpe si goana nebuna dupa bani si chestii lucioase.

Macar o data pe luna manelistii de orice tip se duc in grup la cinematograful din mall. Se aseaza cu acea scuzabila aiureala poetica pe locurile altora si, cand incepe filmul, se muta cu urlete si injuraturi cand vin posesorii de drept ai scaunelor.
Apoi incepe filmul, distractia. Imaginile miscatoare ii fascineaza, pret de cateva minute, asa ca raman muti. Apoi incep sa-si exaclame uimirea exclamand: "sa-mi bag p.a!" "ce-ai fa? te-ai speriat" "nu intra acolo bah p#la, ca ti-o iei!", ba chiar suna si alti prieteni care, mai putin norocosi, n-au avut bani sa vina si ei: "ba, esti prost?sunt la film. da, pot sa vorbesc. Nu ma auzi? CEEEEE? NU TE_AUD BA PROSTULE, VORBESTE MAI TARE!"
La 15 minute de cand a inceput filmul trebuie sa se mute iar, pentru ca s-au asezat tot pe locurile altora. Varsa cateva pahare, se impiedica de cateva ori si isi gasesc in sfarsit locurile, pe care se aseaza cu geamate si ragaituri de placere. Domnisoarele care sunt cu ei chicotesc excitate. Ce masculi! Ei isi afiseaza dominatia un aer atotstiutor: "ti-am zis fa ca asa se intampla? ti-am zis?".
Filmul se termina in uralele entuziasmate ale grupului. Masculul alfa exclama: "ba, ce film p#zda, sa moara mama". Ailalti aproba lingusitori dar nu nesinceri. Sufletele lor au fost miscate pana la lacrimi de finalul fericit. "Da ba, pizdos rau, sa moara familia mea".

In fine, manelistii isi petrec concediul de iarna la munte, la schi si vacanta de vara la mare, la mare. Ei, insa, nu stiu nici sa schieze, nici sa inoate. Vacanta de iarna la Sinaia/Predeal, vacanta de vara la Mamaia, exclusiv.

Comportamentul pe plaja este unul normal. Ca pe orice teritoriu strain, isi aseza prosoapele, isi intind femeile pe ele, apoi isi marcheaza teritoriul facand galagie mare, ca sa se sperie dusmanii. Dusmanii se sperie, pe o distanta de 10 m in jur cel putin. Apoi masculii se duc in apa: alearga sportiv de la cearcaf, improscand nisip in toate partile si se arunca in mare intr-un entuziasm general. Exclama ca ce rece e, ca "ba, esti prost, sa nu inghiti apa ca faci raie la plamani", apoi se catara unul pe umerii celuilalt si se arunca in apa de jumatate de metru. Nici unul, dar absolut NICI UNUL nu da cu capul de vreo piatra si nu moare.
Cand ies din apa, masculii sunt mai temperati si-si aprind o tigara dupa ce-si pleznesc gagicile peste cur sa le faca loc pe prosop.
"Lasa-ma draga sa ma bronzez", se imbufneaza ele.
"Da-te din soarele meu", se alinta ele mai departe.
Apoi apare nelipsitul vanzator de seminte si porumb. Mucurile sunt aruncate grabnic in nisip, portofelele ies la la iveala si, in curand, grupul de masculi si femele sparg seminte si joaca table.
Seara, rosii ca focul, pleaca satisfacuti catre camere unde, baietii isi iau pantalonii albi, pantofii albi fara partea din spate, sosetele negre si tricoul mulat, iar fetele fustita, sutienul, posetuta si pastilele de gat. Apoi pleaca in club.

La munte, grupul de manelisti se duce pe partie. Nu se fac comozi de la inceput. Intai se aseaza in mijlocul partiei si scot telefoanele. "Bah, ce #la mea sa fac ma, am venit si noi cateva zile la munte, la schi" (este vital faptul ca au venit la schi si manelistii precizeaza asta de fiecare data). "Da ba, sunt pe partie, esti prost? Nu, am adidasii aia nike, aia de pe net". In fine, dupa 20 de minute de stat in mijlocul partiei si vorbit la telefon se apuca de schi.
Scot sacul din buzunar, se aseaza calare pe el si-si dau drumul la vale. Nebunie. Chiote. Veselie. 2, 3 persoane straine maturate. La nesfarsit.
Seara, cand sa plece de pe partie, iar suna telefonul: "Bah, sa moara familia mea, iti spun, e super. Nu, trebuie sa vii si tu, sa moara familia mea ca-i asa misto".

Manelistii, indiferent de sex, au 2 maini, 2 picioare, 2 ochi etc.
Experimental, s-a constatat insa ca manelistilor le lipseste mare parte din creier.
Nu credeti?
Luati unul si dati-l usor cu capul de-o bordura.
Mai tare!
Mai tare!

random evil stuff

Sa taci fara sa zici nimic este scuzabil, atata timp cat nu ai nimic de spus. Insa sa fie agresat Basescu de o doamna speriata de vrajitori si golani, sa depuna de doua ori juramantul Obama pentru ca prima oara s-a inversat un cuvant, sa asist la o discutie intre indragostiti seara asta: "Bah, ce dracu ai fa?" "Uite, mi-am bulit o unghie" , ei bine, toate aceste momente este nescuzabil sa nu le impart cu altii.

Intr-adevar, Hussein a repetat juramantul pentru ca prima oara judecatorul a inversat ordinea unui cuvant (mda, asa au scris ziarele, ca a inversat ordinea unui singur cuvant. ca in bancul ala cu doi copii care numarau o bila) . Te pomenesti ca daca nu-l zicea "corect" a doua oara atunci nu se tinea de promisiuni. S-ar fi gandit Obama, in momentul critic, in care trebuia sa le taie pensia batraneilor americani ca sa plateasca benzina la limuzina: "AH...juramantul? Imi bag picioarele in el ca nu l-am zis cum trebuie".
Acum ce sa zic? Traditia e traditie, nu poti sa-ti bati joc de ea. Probabil s-a considerat ca americanul de rand tine la obiceiurile populare: isi cumpara casa cu ipoteca, neaparat bantuita, stie sa calareasca, la un moment dat in cariera e detectiv si doarme nebarbierit in masina, devine super-erou cu costum de super-erou si MAI ALES, se tine de juramintele facute. Din surse neoficiale am aflat ca americanul sfinteste juramantul abia facut facand un alt juramant in care se jura sa se tina de juramant. Apoi se pisa de trei ori crucis, de trei ori perpendicular si de trei ori orizontal si se mai jura o data. Apoi se spala pe picioare (for some reason :P).

Pauza, ma duc sa mananc. (Vecina de jos, manelista, tace malc de ceva zile. Ma astept din ora in ora sa inceapa sa miroasa a cadavru, altfel nu-mi explic linistea).
[.]
Somnul tine si de foame, zicea un intelept. Si, intr-adevar, somnul este un peste foarte bun, mai ales daca-l ai gatit in frigider. Neavandu-l, caut niste poze cu mancare pe net, sa ma uit la ele. Oricum, mi-e lene sa ies la cumparaturi la ora asta.
[...]
Incredibil, cautand poze cu mancare, am dat peste Alexandra Adam, supranumita eleva porno, si impresarul ei, Sharky din Giurgiu. Manele cat cuprinde. Ma refer la ziarele romane, care toate tind catre standardul impus de LIBERTATEA, (aceasta hartie igienica folosita s-a autoproclamat cel mai citit ziar din Bucuresti).
Ce altceva am mai gasit, de mancare: asta , asta si asta .

Pana una alta ma mananc singur, ca ursii la hibernare, un strat de grasime dupa altul.
Parca a inceput nitel sa miroasa, de la vecina. Doamne'ajuta!
Pofta!