Ipocritii

Acum, dupa ce am citit pe toate blogurile care ma intereseaza clasicul blog-entry de final de an, imi pun intrebarea:

Cine ar putea crede ceva de genul:
cand cele 365 de zile au trecut, cand miscarea de revolutie mai incheie un tur, cand vasele de sange ale milioanelor de chinezi transporta atata lichid incat ar putea astampara setea tuturor africanilor, cand soarele rasare doar pentru a imi pigmenta pleoapa ochiului drept suferind de vitiligo,
cine ar putea crede ca toate blog-entry-urile de final de an au vreo importanta?

Adevarul este ca fix in clipa asta cateva case sunt inundate, cativa oameni mor de foame, alti cativa sunt pe cale de a ejacula precoce si chiar si mai multi sunt in transa transcendentala si se cred personaje divine.
Asta e clipa deci, mult mai importanta in ansamblul ei decat tot ce am facut eu anul asta si decat orice review i-as putea face.
Gandeste-te: in clipa asta o femeie este tarata intr-un gang intunecat, lovita cu pumnul in fata si violata cu incrancenare de o bruta cu numele Earl. Si in mintea ei este un singur gand, un mare strigat de ajutor.
Tu stai in pat, in p#la goala insa si nu te gandesti la astfel de lucruri pentru ca ti-ai pierde buna dispozitie.

Te gandesti mai degraba la crocodilul imaginar care planeaza deasupra ta cu gura deschisa. Te gandesti la el ca la o problema departata, ca la un animal exotic din pielea caruia, desigur, n-ar trebui sa se faca curele si genti. Si tipi in gura mare acest lucru, cu mandrie de ecologist si apoi esti mandru de tine ca esti mai bun decat ceilalti.
Nu esti mai bun si toti care isi scriu revoltati blog-entry-urile de sfarsit de an sunt niste ipocriti grozavi.
Pentru ca aproape toti stau cu laptopurile in poala si scriu despre un nou an de parca venirea lui ar avea vreo importanta. Mai scriu despre ce li s-a intamplat anul asta, adresandu-se acelorasi prieteni, dorind poate sa-i impresioneze prin manifestul artistic. Eu unul nu vad scopul.
Earl munceste dragii mei.
In coaiele lui se strange sperma ce va umple corpul tinerei exact cand tastati voi multumiti Sarbatori fericite si dati Publish Post.

Numai bine in 2010.

fucking antichrist

Antichristul dintr-o relatie va fi unul din voi.
Cel care va resimti primul plictiseala, rutina, repulsia.
Este inevitabil.

Intr-o zi voi doi o sa stati impreuna si o sa va intindeti in pat cu ochii deschisi, sufland greu, post coitum, si va veti gandi la relatia voastra, la trecut, la corpurile voastre.
Veti vrea atunci ca, impreuna cu transpiratia, sa se scurga si rauri de grasime din pat pe podea, veti vrea ca lumina sa stea stinsa si sa fiti inconjurati de bezna cea mai neagra.
Si chelia lucioasa va fi oglinda in care ea va intreba cu gura plina de riduri si gusa: sunt frumoasa?
Iar chelia ta va da singurul raspuns acceptabil, raspuns care va spori distanta dintre voi.
Apoi veti incepe sa va acuzati unul pe altul de egoism si lipsa de respect fata de propriul corp. Veti simti amandoi cum limba care traverseaza gatul intalneste doar pliuri si locuri moi, gretoase.
O sa stati intinsi in pat si, desi unul langa altul, veti fi separati de o furie surda continua.
Ochii larg deschisi vor arunca fulgere.
Gurile putind groaznic vor improsca in dreapta si stanga invective.
Asta se va intampla cand unul din voi se va fute cu antichristul.

P.P. (politicienii p#lii)

In seara in care mircea geoana visa sub plapuma la sceptru si coroana, in timp ce basescu remonta o mica diferenta, cand elohimii ne analizau cu p#lile in erectie si banii curgeau valuri spre Rael, un copil de clasa 1-a o intreba pe bunica sa:
"Bunico, de ce copiii de la scoala nu imi spun pofta buna cand mananc?"

Iar eu treceam complet intamplator pe langa ei, intreg universul conspirand spre aceasta intalnire din apropierea craciunului. Si visele mele negre sunt realitate: Bucurestiul e gri si naspa. La fiecare colt de strada sunt oameni dezbracati care sar sa spele geamurile masinilor conduse de corporatiste inflexibile si scarbos de pline de ele. Si oricat de nepasator incerc sa fiu nu pot reprima tristetea ce ma invaluie.
Indiferent daca sustii sau nu mafia cersetorilor, situatia ramane: in momentul asta un copil sta descult pe ciment, la 3 grade si sterge farurile unor oameni care cel mai probabil nu au nici o valoare.

Iar eu merg spre casa, cu mainile in buzunare si stiu ca si pentru mine craciunul inseamna doar sa-mi fac cadouri singur. Si stiu ca nimeni nu o sa-mi umple gura de sange cand ajung acasa ci ca voi face un dus, voi lua o carte sau voi deschide televizorul la o dezbatere politica si ma voi chinui sa imi dau impresia ca sunt civilizat.
Dar un om obisnuit poate avea puterea sa se schimbe si sa-si dea seama de ridicolul si discrepantele dintre atitudine si realitate.

Ati vazut insa persoanele din spatele lui basescu si al lui geoana in timpul ultimei dispute? In toata clica aia de hoti se vedeau doar fetze de sociopati cu nasul pe sus datorita banilor pe care i-au acumulat prin simpla hotie. Aia sunt michael jacksonii nesimtirii. Si trupurile lor pline de viata, grasime si infatuare imi put la fel ca hoitul lui michael.
Cine p#la mea a putut sa mearga la vot? Si, mai ales, de ce? Ce poti spera de la Romania?