Yahoooo!!!
Aleluia!!!
Una din cele mai mari dorinte ale mele poate sa devina realitate!
As vrea sa-i multumesc lui dumnezeu, pentru ca a raspuns rugaciunilor mele, diavolului, pt ca e acolo, in coasta primului caruia i-am multumit si-l preseaza sa ne atraga de partea lui si, nu in ultimul rand, as vrea sa le multumesc americanilor, pt ca ei au infiintat institutia care imi va indeplini una din cele mai mari dorinte.
NASA, asa cum este mentionat in aceasta stire, planuieste sa trimita o misiune numai dus pe Marte. Adica vor trimite niste oameni sa colonizeze a patra planeta de la soare, fara a le da posibilitatea de a se intoarce.
Deci, iata o ocazie extraordinara pentru Smiley sa dovedeasca ca nu canta prostii, ca e gata sa se sacrifice pentru arta, sa plece pe Marte, sa ramana acolo si sa ne faca pe toti fericiti.
Drum bun! Fie ca in atmosfera saraca a planetei rosii (cu care te vei obisnui repede, sunt sigur), daca deschizi gura sa canti, sa faci implozie.
joi, 28 octombrie 2010
miercuri, 27 octombrie 2010
Discursul meu de la Parlament
M-am trezit de dimineata. Am imbracat costumul negru, de ninja, mulat pe corp. Mi-am asezat cu grija penisul pe partea dreapta apoi am tras pe mine o pereche de pantaloni si camasa. Mi-am luat legitimatia de pe imprimanta, mi-am pus ochelarii pe nas, m-am privit cu atentie in oglinda, apoi am plecat sa mananc multumit: aratam perfect, fix ca un reporter.
Am pornit spre casa poporului, cu metroul. Am rememorat planul, zambind usor in timp ce ma tineam de bara: n-aveam cum sa dau gres in ce mi-am propus.
Metroul m-a lasat la Izvor, unde am coborat aproape singur. Lumea deja incepuse sa se stranga in Piata Constitutiei atunci cand m-am apropiat de gardul palatului.
- Legitimatia dumneavoastra!, ma opreste autoritar un barbat cu sapca albastra si pistol.
- Je ne pas compris...., raspund eu cu un accent frantuzesc perfect.
Jandarmul se scarpina in cap, apoi isi cheama superiorul. Superiorul vine agale.
- Ce vreti?
- Je m'apelle...
- Sprechen deutsch?
- Non.
- English?
- Non, monsieur.
Dau sa intru. Imi pune mana in piept, oprindu-ma.
- N-aveti voie sa intrati, se rasteste. Ia uite-l pe asta ba, se crede la el acasa, continua el amuzat catre celalalt jandarm.
- Je travaille pour NBC.
Jandarmul ciuleste urechile.
- C'est que vous traitez un membre de la presse etrangere? Oho..ohoho..., imi joc eu cartea cu ultima fraza in franceza pe care o mai stiu.
Jandarmul isi ia mana din pieptul meu. Se uita incurcat la legitimatia mea pe care am printasem cu o seara inainte sigla NBC si un nume, apoi se da la o parte. A mers mai usor decat as fi banuit, fara sa fie nevoie sa apelez la bancnota de 100 de franci din buzunar.
M-am indreptat calm spre intrare. Nimeni nu m-a intrebat nimic. Cativa parlamentari se plimbau agitati de colo colo. Cu o zi inainte am memorat planul cladirii asa ca stiam exact unde merg. Stiam exact unde il gasesc pe primul ministru.
Intru intr-o toaleta si apoi intr-o cabina. Imi scot hainele, ramanand in costumul negru mulat.
Ma strecor in gurile de ventilatie, simtindu-ma precum un Bruce Willis mai tanar, mai pletos si fara catch phrase.
Labirintul de tuneluri argintii imi este cunoscut asa ca inaintez de-a busilea, fara zgomot.
Ajung deasupra biroului primului ministru si scot capacul de la gura de ventilatie.
Ma las nevazut in jos, in tacere, desi biroul pare gol. Ating pamantul, in aceeasi tacere. Mi se pare ca biroul e gol cu desavarsire, dar fac numai un pas in fata si impietresc intr-o fractiune de secunda.
Pe scaunul din fata biroului domnul ministru sta asezat, acoperit cu totul de spatar. Se uita concentrat la monitorul pe care este afisata o poza cu el si cu o blonda care are geanta si pantofi louis vuitton. Ofteaza.
Imi recapat calmul si ma reped spre iesire. Premierul ramane ca trasnit in scaun, vazandu-ma cum alerg pe langa el. Cand trec pe langa birou apuc in graba un costum care sta asezat pe un fotoliu, apoi ma indrept spre usa, scot cheia rapid, ies si incui biroul pe dinafara.
Dinauntru se aud niste lovituri usoare in usa. Neglijabil, abia se aude.
Din fericire pe hol nu este nimeni. Ma indrept spre o toaleta si imbrac costumul premierului. Ma strange si mi se vad sosetele pana deasupra gleznelor. Scot dintr-un buzunar cele doua masti: mi-o asez pe prima, apoi pe cea cu trasaturile primului ministru. Mi-o potrivesc satisfacut.
Ies afara si ma indrept spre sala in care are loc adunarea. Cand intru, mai multe persoane se uita curioase la mine, uimite de cei 20 centimetri suplimentari. Nu spun nimic insa.
Ma indrept spre tribuna, unde primul ministru tocmai este invitat sa vorbeasca. Ignor cutiutele asezate acolo special pentru el si imi dreg usor glasul.
Deghizarea functioneaza perfect pana acum.
Vorbesc:
- Dragi romani. Stimati domni si doamne. Ne gasim intr-o perioada dificila. Cand eram mic (rumoare in sala) eram al dracu de patriot. Lectura atator carti de istorie pline de vitejia strabunilor imi umpleau sufletul de mandrie nationala. Dar asta se intampla cu ceva ani in urma.
Acuma procesul de maturizare e sfarsit: nu ma joc pe calculator, citesc stirile zilnic si mi se pare penibil sa fiu suporterul vreunei echipe romane de fotbal.
Totusi, am o marturisire de facut...
- Esti un vampir!
- Ai supt sangele poporului!
- Esti gay!, se aud niste glasuri furioase din primele randuri.
Lumea incepe sa vocifereze. Ridic glasul:
- Am o marturisire..
- Daca ai o marturisire, de ce nu iesi pe balcon s-o spui celor o suta de mii de oameni?, se aude vocea stridenta a unei doamne in varsta. Cu cianura ai incercat?
Cateva pixuri, insigne si telefoane mobile sunt aruncate spre mine, dar le ignor. Totul decurge conform planului.
- Ok, voi iesi pe balcon.
Se face liniste.
Cobor de la tribuna si ma duc spre balconul care da spre Piata Constitutiei. Cei de jos incep sa vocifereze la adresa mea. Le fac cu mana si urlu:
- Am o marturisire...
De jos se aud injuraturi si o furie groaznica ii este adresata primului ministru.
Imi dau seama ca nu ma pot face inteles, asa ca duc mana la fata si inlatur prima masca, ramanand cu cea de-a doua. Jos si in spatele meu se face liniste. Totul incremeneste.
- Dragi tovarasi si prieteni, cetateni ai Romaniei. Pentru asta ati murit la Revolutie?
Dar restul discursului meu se pierde in urletul bucuros de jos. Lumea aclama incantata. Masca cu trasaturile lui Ceausescu este preferata celei cu trasaturile lui Boc.
Am pornit spre casa poporului, cu metroul. Am rememorat planul, zambind usor in timp ce ma tineam de bara: n-aveam cum sa dau gres in ce mi-am propus.
Metroul m-a lasat la Izvor, unde am coborat aproape singur. Lumea deja incepuse sa se stranga in Piata Constitutiei atunci cand m-am apropiat de gardul palatului.
- Legitimatia dumneavoastra!, ma opreste autoritar un barbat cu sapca albastra si pistol.
- Je ne pas compris...., raspund eu cu un accent frantuzesc perfect.
Jandarmul se scarpina in cap, apoi isi cheama superiorul. Superiorul vine agale.
- Ce vreti?
- Je m'apelle...
- Sprechen deutsch?
- Non.
- English?
- Non, monsieur.
Dau sa intru. Imi pune mana in piept, oprindu-ma.
- N-aveti voie sa intrati, se rasteste. Ia uite-l pe asta ba, se crede la el acasa, continua el amuzat catre celalalt jandarm.
- Je travaille pour NBC.
Jandarmul ciuleste urechile.
- C'est que vous traitez un membre de la presse etrangere? Oho..ohoho..., imi joc eu cartea cu ultima fraza in franceza pe care o mai stiu.
Jandarmul isi ia mana din pieptul meu. Se uita incurcat la legitimatia mea pe care am printasem cu o seara inainte sigla NBC si un nume, apoi se da la o parte. A mers mai usor decat as fi banuit, fara sa fie nevoie sa apelez la bancnota de 100 de franci din buzunar.
M-am indreptat calm spre intrare. Nimeni nu m-a intrebat nimic. Cativa parlamentari se plimbau agitati de colo colo. Cu o zi inainte am memorat planul cladirii asa ca stiam exact unde merg. Stiam exact unde il gasesc pe primul ministru.
Intru intr-o toaleta si apoi intr-o cabina. Imi scot hainele, ramanand in costumul negru mulat.
Ma strecor in gurile de ventilatie, simtindu-ma precum un Bruce Willis mai tanar, mai pletos si fara catch phrase.
Labirintul de tuneluri argintii imi este cunoscut asa ca inaintez de-a busilea, fara zgomot.
Ajung deasupra biroului primului ministru si scot capacul de la gura de ventilatie.
Ma las nevazut in jos, in tacere, desi biroul pare gol. Ating pamantul, in aceeasi tacere. Mi se pare ca biroul e gol cu desavarsire, dar fac numai un pas in fata si impietresc intr-o fractiune de secunda.
Pe scaunul din fata biroului domnul ministru sta asezat, acoperit cu totul de spatar. Se uita concentrat la monitorul pe care este afisata o poza cu el si cu o blonda care are geanta si pantofi louis vuitton. Ofteaza.
Imi recapat calmul si ma reped spre iesire. Premierul ramane ca trasnit in scaun, vazandu-ma cum alerg pe langa el. Cand trec pe langa birou apuc in graba un costum care sta asezat pe un fotoliu, apoi ma indrept spre usa, scot cheia rapid, ies si incui biroul pe dinafara.
Dinauntru se aud niste lovituri usoare in usa. Neglijabil, abia se aude.
Din fericire pe hol nu este nimeni. Ma indrept spre o toaleta si imbrac costumul premierului. Ma strange si mi se vad sosetele pana deasupra gleznelor. Scot dintr-un buzunar cele doua masti: mi-o asez pe prima, apoi pe cea cu trasaturile primului ministru. Mi-o potrivesc satisfacut.
Ies afara si ma indrept spre sala in care are loc adunarea. Cand intru, mai multe persoane se uita curioase la mine, uimite de cei 20 centimetri suplimentari. Nu spun nimic insa.
Ma indrept spre tribuna, unde primul ministru tocmai este invitat sa vorbeasca. Ignor cutiutele asezate acolo special pentru el si imi dreg usor glasul.
Deghizarea functioneaza perfect pana acum.
Vorbesc:
- Dragi romani. Stimati domni si doamne. Ne gasim intr-o perioada dificila. Cand eram mic (rumoare in sala) eram al dracu de patriot. Lectura atator carti de istorie pline de vitejia strabunilor imi umpleau sufletul de mandrie nationala. Dar asta se intampla cu ceva ani in urma.
Acuma procesul de maturizare e sfarsit: nu ma joc pe calculator, citesc stirile zilnic si mi se pare penibil sa fiu suporterul vreunei echipe romane de fotbal.
Totusi, am o marturisire de facut...
- Esti un vampir!
- Ai supt sangele poporului!
- Esti gay!, se aud niste glasuri furioase din primele randuri.
Lumea incepe sa vocifereze. Ridic glasul:
- Am o marturisire..
- Daca ai o marturisire, de ce nu iesi pe balcon s-o spui celor o suta de mii de oameni?, se aude vocea stridenta a unei doamne in varsta. Cu cianura ai incercat?
Cateva pixuri, insigne si telefoane mobile sunt aruncate spre mine, dar le ignor. Totul decurge conform planului.
- Ok, voi iesi pe balcon.
Se face liniste.
Cobor de la tribuna si ma duc spre balconul care da spre Piata Constitutiei. Cei de jos incep sa vocifereze la adresa mea. Le fac cu mana si urlu:
- Am o marturisire...
De jos se aud injuraturi si o furie groaznica ii este adresata primului ministru.
Imi dau seama ca nu ma pot face inteles, asa ca duc mana la fata si inlatur prima masca, ramanand cu cea de-a doua. Jos si in spatele meu se face liniste. Totul incremeneste.
- Dragi tovarasi si prieteni, cetateni ai Romaniei. Pentru asta ati murit la Revolutie?
Dar restul discursului meu se pierde in urletul bucuros de jos. Lumea aclama incantata. Masca cu trasaturile lui Ceausescu este preferata celei cu trasaturile lui Boc.
miercuri, 20 octombrie 2010
Satanic Vals
Din spatele tastaturii wireless sunt gata de ofensiva. Scriu cu dragoste, dar si cu ura (cu nepasare, daca facem media). Scriu cu inversunarea programatorului care tasteaza 10 randuri pentru a afisa pe ecran "Hello World!". Afisajul e trivial. Totusi, metoda prin care se ajunge la el este de importanta maxima. Scriu cu pixeli si fara penita, un cosmar al artistilor de moda veche. Scriu si in engleza si fara diacritice, sa moara de ciuda fanii cu ochelari de cal ai limbii romane.
Povestesc despre religie: religia este primul lucru care ar trebui sa-ti vina in minte daca ai ce manca, ai ce bea si niciun razboi sau grupare terorista nu da semne ca-ti va sufla salteaua de sub cur, cu tot cu bloc, la noapte. Sa incepem, dara.
Ca de obicei inainte de a da startul unui nou articol, am pornit cu faza de documentare. In ultimul timp n-am prea avut idei, asa ca azi servesc un subiect recurent: Rael.
Sursa de informare: siteul miscarii raeliene - rael.org
De data asta, fiind deja un individ informat (da, datorita curiozitatii mele extreme, chiar am stat si am citit cartile), m-am oprit in pagina de FAQ. Iata cateva lucruri amuzante:
Intrebare: Daca elohimii ne-au creat pe noi, atunci cine i-a creat pe elohimi?
Raspunsul lor este unul foarte prost ales. Surprinzator, este unul chiar mai neinspirat decat cel al religiilor teiste. Eu unul, mai degraba, daca tot ar fi sa cred in ceva, as crede intr-o fiinta supranaturala, omniprezenta, omniscienta (si alte epitete din referatele literare din clasa 8-a), decat in raspunsul raelistilor: pe noi ne-au creat elohimii, pe elohimi i-au creat alti elohimi, de pe alta planeta, pe aia altii si et caetera. Ei nu rezolva deloc problema genezei. Doar intind problema la infinit, sperand sa o faca uitata. Si, in entuziasmul lor general, se mai exprima si gresit: "it's an infinite cycle of life", zic ei, pentru ca suna bine, omitand faptul ca cycle inseamna ciclu, iar la un ciclu inceputul si sfarsitul sunt doua capete unite.
Intrebare: Cum pot raelienii sa creada in ceea ce spune un singur om?
Ei zic ca tot ceea ce sustine raelismul corespunde tuturor religiilor, legendelor, traditiilor si chiar stiintei moderne. Eu zic ca e normal acest lucru, pentru ca toate religiile, legendele, traditiile si chiar stiinta moderna, au stat la baza dezvoltarii ideilor din miscarea raeliana.
E ca si cum as lua eu o carte, as studia-o, as ajunge la un anumit nivel de intrepretare al ei, as scrie o a doua carte pe baza interpretarilor mele apoi mi-as sustine teoriile din aceasta a doua carte cu asemanarile gasite in cea initiala. Ar fi un infinite cycle of misinterpretation. Si tot s-ar gasi idioti care sa ma creada.
Intrebare (si cu asta inchei): Care-i parerea raelistilor despre pedofilie?
Un singur lucru mi-a placut la miscarea asta raeliana. E vorba, bineinteles, de libertatea sexuala pe care o promoveaza. Astia nu-s ca religiile alelalte care-ti permit sa futi doar cand nu e sarbatoare (parca asa e, nu?). Nu dom'le, ei incurajeaza sexul cu insistenta unei patroane de bordel din anii '30. Bineinteles, condamna pedofilia din toate puterile, ceea ce le confera o bila alba.
Un lucru insa mi-a displacut la raspunsul lor la intrebare: prea si-au dat silinta sa arunce cu cacat in catolici si in preotii lor pedofili.
Citez:
"When individuals have a fulfilled sexual life, they don't even think of imposing their sexuality on children, unlike Catholic Priests unfortunately do, due to their lack of sexuality. "
"Not only because our position is very clear condemning it as a mental disease, but also because, contrary to the politics of the Catholic church which has been hiding pedophile priests (see nopedo.org) and moving them from parish to parish so they can make more victims of their disgusting behavior, the Raelian movement has a ..." bla bla
Eu zic ca e gresit sa invinovatesti o religie pentru ceea ce fac niste slujitori ai ei: sa fii preot e o meserie, asta e clar. Si daca avem zidari pedofili, ingineri pedofili, criminali in serie pedofili, atunci de ce n-ar exista si preoti catolici pedofili? (daca mai scriu o data cuvantul pedofil, site-ul meu o sa intre in atentia fbi probabil).
Urasc ipocritii si raelienii astia par a fi printre ei. Pe de o parte, promoveaza dragostea intre oameni, ordinea sociala, aducerea la conducere a geniilor lumii (!) pentru a rezolva toate problemele ei (ale lumii), pe de alta parte vin cu un mambo jambo atat de greu de crezut incat aproape ca insulta inteligenta oricarui cititor.
Dar prea mult spatiu alocat unui nimic. Conform site-ului lor, miscarea numara ~65000 de membri in 90 de tari. Cam tot atatia oameni au fost aseara sa sustina pe Bayern Munchen la meciul cu CFR Cluj.
Povestesc despre religie: religia este primul lucru care ar trebui sa-ti vina in minte daca ai ce manca, ai ce bea si niciun razboi sau grupare terorista nu da semne ca-ti va sufla salteaua de sub cur, cu tot cu bloc, la noapte. Sa incepem, dara.
Ca de obicei inainte de a da startul unui nou articol, am pornit cu faza de documentare. In ultimul timp n-am prea avut idei, asa ca azi servesc un subiect recurent: Rael.
Sursa de informare: siteul miscarii raeliene - rael.org
De data asta, fiind deja un individ informat (da, datorita curiozitatii mele extreme, chiar am stat si am citit cartile), m-am oprit in pagina de FAQ. Iata cateva lucruri amuzante:
Intrebare: Daca elohimii ne-au creat pe noi, atunci cine i-a creat pe elohimi?
Raspunsul lor este unul foarte prost ales. Surprinzator, este unul chiar mai neinspirat decat cel al religiilor teiste. Eu unul, mai degraba, daca tot ar fi sa cred in ceva, as crede intr-o fiinta supranaturala, omniprezenta, omniscienta (si alte epitete din referatele literare din clasa 8-a), decat in raspunsul raelistilor: pe noi ne-au creat elohimii, pe elohimi i-au creat alti elohimi, de pe alta planeta, pe aia altii si et caetera. Ei nu rezolva deloc problema genezei. Doar intind problema la infinit, sperand sa o faca uitata. Si, in entuziasmul lor general, se mai exprima si gresit: "it's an infinite cycle of life", zic ei, pentru ca suna bine, omitand faptul ca cycle inseamna ciclu, iar la un ciclu inceputul si sfarsitul sunt doua capete unite.
Intrebare: Cum pot raelienii sa creada in ceea ce spune un singur om?
Ei zic ca tot ceea ce sustine raelismul corespunde tuturor religiilor, legendelor, traditiilor si chiar stiintei moderne. Eu zic ca e normal acest lucru, pentru ca toate religiile, legendele, traditiile si chiar stiinta moderna, au stat la baza dezvoltarii ideilor din miscarea raeliana.
E ca si cum as lua eu o carte, as studia-o, as ajunge la un anumit nivel de intrepretare al ei, as scrie o a doua carte pe baza interpretarilor mele apoi mi-as sustine teoriile din aceasta a doua carte cu asemanarile gasite in cea initiala. Ar fi un infinite cycle of misinterpretation. Si tot s-ar gasi idioti care sa ma creada.
Intrebare (si cu asta inchei): Care-i parerea raelistilor despre pedofilie?
Un singur lucru mi-a placut la miscarea asta raeliana. E vorba, bineinteles, de libertatea sexuala pe care o promoveaza. Astia nu-s ca religiile alelalte care-ti permit sa futi doar cand nu e sarbatoare (parca asa e, nu?). Nu dom'le, ei incurajeaza sexul cu insistenta unei patroane de bordel din anii '30. Bineinteles, condamna pedofilia din toate puterile, ceea ce le confera o bila alba.
Un lucru insa mi-a displacut la raspunsul lor la intrebare: prea si-au dat silinta sa arunce cu cacat in catolici si in preotii lor pedofili.
Citez:
"When individuals have a fulfilled sexual life, they don't even think of imposing their sexuality on children, unlike Catholic Priests unfortunately do, due to their lack of sexuality. "
"Not only because our position is very clear condemning it as a mental disease, but also because, contrary to the politics of the Catholic church which has been hiding pedophile priests (see nopedo.org) and moving them from parish to parish so they can make more victims of their disgusting behavior, the Raelian movement has a ..." bla bla
Eu zic ca e gresit sa invinovatesti o religie pentru ceea ce fac niste slujitori ai ei: sa fii preot e o meserie, asta e clar. Si daca avem zidari pedofili, ingineri pedofili, criminali in serie pedofili, atunci de ce n-ar exista si preoti catolici pedofili? (daca mai scriu o data cuvantul pedofil, site-ul meu o sa intre in atentia fbi probabil).
Urasc ipocritii si raelienii astia par a fi printre ei. Pe de o parte, promoveaza dragostea intre oameni, ordinea sociala, aducerea la conducere a geniilor lumii (!) pentru a rezolva toate problemele ei (ale lumii), pe de alta parte vin cu un mambo jambo atat de greu de crezut incat aproape ca insulta inteligenta oricarui cititor.
Dar prea mult spatiu alocat unui nimic. Conform site-ului lor, miscarea numara ~65000 de membri in 90 de tari. Cam tot atatia oameni au fost aseara sa sustina pe Bayern Munchen la meciul cu CFR Cluj.
Fuck you, world
Ce de cacat: am scris ceva, apoi mi-am dat seama ca nu pot da publish pentru ca destui cunoscuti vor interpreta spusele mele.
Incepe asa: "Oamenii si gandacii sunt singurele fiinte scarboase atunci cand ...".
O las pe altadata, cenzurandu-ma mai ceva decat presa atunci cand se incrunta mogulii.
Incepe asa: "Oamenii si gandacii sunt singurele fiinte scarboase atunci cand ...".
O las pe altadata, cenzurandu-ma mai ceva decat presa atunci cand se incrunta mogulii.
sâmbătă, 16 octombrie 2010
Semivocalicul
A mai constatat cineva ca e imposibil de citit pe internet, in limba romana, de Jack London, altceva decat Colt Alb?
Eu unul am cautat prin toate metodele povestile alea ale lui despre supravietuire si nu le-am gasit.
Am gasit in schimb altceva foarte interesant.
Enjoy:
Eu unul am cautat prin toate metodele povestile alea ale lui despre supravietuire si nu le-am gasit.
Am gasit in schimb altceva foarte interesant.
Enjoy:
joi, 14 octombrie 2010
Lectia de mate
Atunci cand doamna invatatoare a scos-o pe colega mea de banca la tabla, aceasta tocmai ma ruga sa transmit un biletel in stanga amfiteatrului.
Ana Stase s-a ridicat sovaind de langa mine si s-a indreptat spre catedra. Stiam ca nu si-a facut temele, nu si-a invatat si ca, din pacate, iq-ul ei este prea mic pentru a putea gasi o solutie pe loc. Deci, eram convins ca va lua un mare patru.
Singura ei sansa ramasese Emil Coc, piticul si bufonul clasei, care obisnuia sa sufle din prima banca, cateodata doar in schimbul unei palme prietenoase peste ceafa, insotita de prenumele Emil in loc de obisnuitele Muc, Bila, Shaq sau alte porecle rautacioase.
Invatatoarea: Ti-ai invatat?
A.S.: Doamna, la mine acasa pune mama termopane...
Am ramas impresionat de inventivitatea Anei (Stase)
I.: Da? Si a fost galagie? Nu ti-ai putut face tema?
A.S: Da
I: Atunci iti voi da o problema simpla, pe care o poti rezolva aici
Ana Stase a dat din colt in colt, uitandu-se pierduta spre clasa. Din banca am dojenit-o cu degetul mijlociu: Nu-i frumos sa minti Ana (Stase)!
I: Hai ca va fi ceva usor, vreau sa-ti dau o nota mare. Uite, sa presupunem ca in mana stanga ai 80 de per..parlamentari si in mana dreapta ai, sa zicem, legea pensiilor. Cati parlamentari ai in mana stanga daca ai declarat legea promulgata?
Fruntea Anei (Stase) s-a lasat usor spre podea. Pe ea au aparut niste dungi orizontale care indicau intensa activitate cerebrala. Profesoara se uita la ea nerabdatoare. Initial, am crezut ca Ana s-a pierdut cu totul.
Abia apoi i-am vazut ochii atintiti pe sub sprancene spre prima banca si pe Coc agitandu-se.
Il stiam pe Bila in stare sa sufle raspunsuri gresite. O mai facuse si cu alte ocazii.
I: Ei bine?
A.S.: Aaa...pai, cred ca, daca nu ma insel, am impresia ca (Emil se zbatea in prima banca) ca...170 de parlamentari in mana stanga si 5 magistrati de la Curtea Constitutionala atarnand sub forma de ghiul de degetul aratator.
Am ramas cu gura cascata. Emil incremenise si el asteptand reactia profesoarei care si ea ramasese cu gura deschisa si ochii incremeniti catre Ana (Stase).
I: Extraordinar. Treci in banca!
A.S: Dar...
I: Ai nota 10 pentru ziua de azi. Raspuns perfect. Bravo, esti cea mai buna eleva pe care o am. Te propun pentru olimpiada.
Ana Stase fugi in banca cu un zambet latit pe toata fata. Clopotelul se auzi chiar in momentul in care s-a asezat.
- La revedere copii, ne ura domana Invatatoare Selena Undrea. Ne vedem legea urmatoare. Si cine mai vine cu tricou cu trandafiri il dau iar afara din clasa. Dar nu-i pun absenta.
miercuri, 13 octombrie 2010
Credite si noile manele
Sansele sa scap viata asta fara sa ma imprumut de la vreo banca sunt cu atat mai mici cu cat am de gand sa traiesc destul de mult. Daca pana acum 2 ore credeam ca bancile sunt niste institutii diavolesti, in momentul in care, deschizand cutia postala, am vazut un plic alb fara niciun fel de insemne pe el, am zambit, stiind ca ma va astepta o surpriza placuta.
Era o scrisoare de la Provident. Da, degeaba incearca sa impersoneze pe cineva. Este de la ei. Eu stiu ca-i de la ei si ei stiu ca-i de la ei (dar nu stiau ca-i pentru mine). Provident este o institutie de creditare, la care suni si ei iti aduc banii acasa (trebuie doar sa ai un buletin pe acea adresa si sa fii suficient de prost sau disperat incat sa semnezi contractul). Iata ce am inteles din scrisoarea lor pt. mine (cu rosu):
"Draga vecina (Salut, vrem sa te asiguram ca stim ca ai o nevasta)
Am plecat sa-l iau pe Bogdanel de la scoala. (Si daca vrei sa-l revezi pe Bogdanel cu bine)
Azi nu mai vin la tine sa-mi ghicesti in cafea. (Azi nu trimitem portareii la tine sa iti ceara banii, dar maine...)
Nu mai am de ce! (Stim ca ai ramas fara bani (si in viitor fara nevasta si copil). Nu mai avem de ce sa venim la tine. Vei primi instiintarea ca trebuie sa evacuezi apartamentul)
Am gasit un imprumut fara surprize. E simplu, e rapid si am ratele fixe. (Adica noi, Provident, am gasit pentru tine un imprumut fara surprize, simplu si rapid de la, ai ghicit, Provident).
Ce mai?! Stiu toate detaliile! (Mai putin cele scrise din greseala cu un font prea mic)
Iti las si tie cartea lor de vizita (Iti lasam cu nesimtire in posta o scrisoare nesolicitata, intr-un plic alb poate, poate ne dai si noua din banii tai aia multi)
Suni, vin ei la tine acasa si-ti explica tot. (Remarcati expresia: "vin EI". Baetii. Pregateste-te pentru explicatii).
Suna-i cu incredere (Te vom suna noi apoi, cu incredere, de 3 ori pe saptamana, sa-ti cerem suma imprumutata inapoi + dobanda noastra micuta)."
Scrisoarea este redactata cu un font cursiv (Monotype Corsiva, poate), pe un ton atat de extatic incat orgasmul literar al celui care a conceput-o este usor de ghicit. E ca o gluma proasta, un sut in curul bunului simt: adica, ei considera ca cineva se va imprumuta de la ei pt ca nu este in stare sa se prinda de faptul ca singurul lor scop este de a aduna bani. Dar se inseala. Singurul motiv pentru care o persoana ar accepta sa plateasca dobanda lor exorbitanta, ar fi disperarea si lipsa oricarei alte posibilitati de a face rost de bani. Dar lipsa de bani de acum va deveni lipsa de bani de saptamana viitoare la care se va adauga fatza portarelului.
Pe de alta parte, trebuie sa le fim recunoscatori celor de la Provident, companie al carei patron este inebunit dupa Dostoievski. Ei vor sa creeze un univers asemanator celui din Crima si Pedeapsa.
Dar Raskolnikov va umba degeaba cu toporul in mana: Boc a lasat toate babele fara pensie si bani.
Asta-i prima parte.
In a doua voi vorbi despre ceva social.
In a doua voi vorbi despre ceva social.
Cand eram eu mic, manelistii erau hip-hoperii. Adica, hip-hopul era muzica pe care o ascultau cei din clasa de jos (baietii aia mari de la bloc), abia ulterior aparand manelele.
Acum, in ulimii 2 ani, cum era de asteptat, o noua moda muzicala a aparut pentru a inlocui manelele. In mod ciudat, muzica nu este de un prost gust evident: de fapt, cei care o asculta sunt complet impotriva manelelor si asta-i principala lor mandrie. Este vorba, bineinteles, de hipsteri.
De fapt, atentia asupra acestui lucru mi-a atras-o mai demult blogul piticigratis, pentru ca eu nu stiam ca asa se numesc indivizii aia cu fular peste tricou, palarie in casa si pantaloni stramti cu tenisi. Le ziceam emo, generic, starnindu-le probabil furia, asa cum o starneste un rocker ce confunda black cu death-metalul.
SI daca blogul mai sus mentionat surpinde farte bine si violent ce reprezinta kulturhaus si clientii sai in romania, eu cu greu imi revin din soc: cum pot exista oameni atat de lipsiti de personalitate incat sa mearga intr-un club care are dress-code? Cum pot exista oameni pentru care imbracamintea reflecta personalitatea?
SI daca blogul mai sus mentionat surpinde farte bine si violent ce reprezinta kulturhaus si clientii sai in romania, eu cu greu imi revin din soc: cum pot exista oameni atat de lipsiti de personalitate incat sa mearga intr-un club care are dress-code? Cum pot exista oameni pentru care imbracamintea reflecta personalitatea?
miercuri, 6 octombrie 2010
Kiss kiss
În metrou, unde circul împreună cu atât de mulţi oameni, nu mă aştept să găsesc numai gentlemani şi gentlemane. Situaţia e chiar mai bună decât aş putea spera. De exemplu, prefer să merg cu metroul in zi de serviciu pe la 8 am decât să mă plimb prin parcul Tineretului sâmbăta după-amiaza. Calitatea oamenilor e net superioară.
Dar nimic nu mi se pare mai greţos şi nepotrivit decât o pereche de îndrăgostiţi care se manfiestă zgomotos în metrou. Adică la fel ca ăia de-au stat lângă mine azi dimineaţă: au apelat la toată gama de gesturi deranjante aşa încât am reuşit cu greu să nu vomit peste ei biscuiţii cu lăptic pe care i-am mâncat cu câteva zeci de minute înainte pe acorduri melodioase dimmu borgir.
TOATĂ GAMA: s-au pupat zgomots, plescăindu-şi saliva, s-au alintat cu tot felul de porecle, s-au înghiontit, s-au ciorovăit un pic (cu glas tare şi afectuos, să vadă cei din jur iubirea şi armonia deplină dintre ei), el i-a căutat în geantă provocând reacţia ei (moale, dulce) de protest ("Pot să ţin ceva în geantă şi să nu ştii tu?" "Nu!" (hotărât)). Explozii de tandreţe şi supărări bruşte. Zâmbete. Ameninţări. Diabet.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)