In portiera gasesc un mic pliant cu pisicute salbatice. Masaj erotic. 20 de minute mai tarziu, la unirii, la semafor, o tipa im intinde un pliant cu momente senzuale. Tot masaj erotic. 5 ore mai tarziu ma aflu intr-un salon alaturi de o tiganca batrana, o tipa blonda cu zambet rar si de imaginea mea privindu-ma stupefiata din oglinda. Salon de masaj erotic.
Stiu, nu-i asa? Coincidenta...
Dar de ce ar avea nevoie un june bine ca mine de asa ceva? Pentru ca mi-e rusine, d-aia. Este recensamant si, in curand, trebuie sa vina recenzorul sa ma chestioneze. Inevitabil, stiu ca vom ajunge la intrebarea:
"Care este natura si frecventa contactelor dvs sexuale?"
Shit. Nu vreau sa apar ca un labagiu dar, in acelasi timp, nici nu pot sa mint cu nerusinare. As primi amenda. Asa ca iata-ma in cautare de senzatii tari. Prostituate, masaje, articole din libertatea...
In acelasi timp, ma gandesc: pot cumpara cruci si coliva de pe net. Pot sa-mi fac un avatar si sa traiesc o viata virtuala pe net. Pot sa fac sex virtual, sa dau examene, sa comand mancare, curve, carti si tot ce vreau eu de pe net. Stiti insa ce nu pot face? Stiti?
Ei bine, predictibil, nu pot completa online rahatul ala de chestionar de la recensamant. Trebuie sa vina o persoana necunoscuta, cu semn distinctiv o mapa albastra, fara un contract permanent cu statul ci unul de colaborare in conditii necunoscute mie si sa-i dau aproape toate informatiile pe care toata viata am fost informat ca nu e bine sa le dau impreuna. Si informatiile se strang pe hartie ca sa mai cheltuiasca cateva milioane pe convertirea in format electronic? Le faceam eu un site cu doar cateva sute de mii de euro.
Dar transportul informatiilor? E cumva o mapa albastra cu lacatel din titan? Este cumva legata cu catuse de mana recenzorului, astfel incat hotii sa nu o poata fura decat dc au si un fierastrau in dotare? Este cumva individul supus unui tratament de stergere a memoriei ca in Men in Black sau de tampire ca la OTV? Nu stiu...
Stiu insa ce raspuns o sa dau statului la intrebarea cu preferintele sexuale. O sa-i dau multa, multa m...
vineri, 21 octombrie 2011
marți, 4 octombrie 2011
Muzica pop
We make money, money we're spendin' Ah, ce naiba!?? Too much money in the bank account WTF???
We make too much doe and we spend it all day, welcome to St. Tropez
Ce dracu fredonez? Suntem în mașină. Oh yeah! Oh nu! Ascultăm radio.
Băi, nu mai suport.
Într-o mașină paralelă, într-un timp și spațiu nedefinite, într-un univers aleator populat numai cu oameni cu acordeoane și voci superbe, trag brusc de volan în dreapta, cauzând o ieșire necontrolată în decor. Îmi șterg nasul de sânge la poarta raiului.
Dar nu aici. Nu în universul ăsta. Rulăm spre București cu 160 la oră, rulăm fin de tot. Ascultăm pe rând: kiss, pro, europa, toate fm, fără să constatăm nicio deosebire. Sunt aceleași melodii, hiturile verii, reluate iar și iar. Ne gândim toți că radiourile ar trebui să aloce un buget mai important achiziționării de muzică. Știți, pentru oamenii ăia de modă veche care deschid radioul ca să asculte melodii diverse și pe toate gusturile.
Dar ok, ascult o melodie de 10 ori într-o oră. O ascult și de 1000 de ori, dacă reușesc să dilat timpul astfel încât să-mi potolesc nevoia muzicală intrinsecă oricărui artist (da, da: și eu sunt un mic artist). Așadar, o ascult, nicio problemă, atâta timp cât reușesc să identific vreuna din preocupările mele non-sexuale, non-materiale în versurile melodiei.
Dupa un timp de ascultat radio însă, șoferul nostru (Candy), deschide problema cu o întrebare retorică de o finețe rară:
"Bă, de ce dracu l-a împușcat Rhianna pe ăla ?" (n.a. Man Down)
Nu, n-o să fac mișto acum printr-o analiză pe text. Adevărul e că să asculți/citești versurile melodiilor pop de azi (cu putine exceptii, evident) e ca și cum ai citi scriptul unui film porno, cu tot cu onomatopee. Nu e nimic de înțeles și nimic de neînțeles. Sunt realist: nu mă aștept la altercații filozofice între cântăreața albă și negrul care se sparge în figuri alături de ea și nici să asculte toată lumea muzică rock sau, mai rău, clasică. Dar puțină variație de la eternul subiect, sunt super-mega-sexy și există cumva, undeva, o circumstanță deosebită în care poate ar fi posibil să practic sexul oral împreună cu counter-part-ul masculin and then not shot you down because you left me, asshole (asta ea) și sunt super-mega-cool and you're gonna suck my dick bitch and maybe some vaginal intercourse (and afterwards leave you, god damn it) (asta el), ar fi binevenită. Sincer, dacă n-ar fi vedetele care scuipă (eufemistic, n-as vrea să spun că borăsc) versuri, uneori, partea instrumentală e foarte digerabilă.
Până atunci:
We make too much doe and we spend it all day, welcome to St. Tropez
Ce dracu fredonez? Suntem în mașină. Oh yeah! Oh nu! Ascultăm radio.
Băi, nu mai suport.
Într-o mașină paralelă, într-un timp și spațiu nedefinite, într-un univers aleator populat numai cu oameni cu acordeoane și voci superbe, trag brusc de volan în dreapta, cauzând o ieșire necontrolată în decor. Îmi șterg nasul de sânge la poarta raiului.
Dar nu aici. Nu în universul ăsta. Rulăm spre București cu 160 la oră, rulăm fin de tot. Ascultăm pe rând: kiss, pro, europa, toate fm, fără să constatăm nicio deosebire. Sunt aceleași melodii, hiturile verii, reluate iar și iar. Ne gândim toți că radiourile ar trebui să aloce un buget mai important achiziționării de muzică. Știți, pentru oamenii ăia de modă veche care deschid radioul ca să asculte melodii diverse și pe toate gusturile.
Dar ok, ascult o melodie de 10 ori într-o oră. O ascult și de 1000 de ori, dacă reușesc să dilat timpul astfel încât să-mi potolesc nevoia muzicală intrinsecă oricărui artist (da, da: și eu sunt un mic artist). Așadar, o ascult, nicio problemă, atâta timp cât reușesc să identific vreuna din preocupările mele non-sexuale, non-materiale în versurile melodiei.
Dupa un timp de ascultat radio însă, șoferul nostru (Candy), deschide problema cu o întrebare retorică de o finețe rară:
"Bă, de ce dracu l-a împușcat Rhianna pe ăla ?" (n.a. Man Down)
Nu, n-o să fac mișto acum printr-o analiză pe text. Adevărul e că să asculți/citești versurile melodiilor pop de azi (cu putine exceptii, evident) e ca și cum ai citi scriptul unui film porno, cu tot cu onomatopee. Nu e nimic de înțeles și nimic de neînțeles. Sunt realist: nu mă aștept la altercații filozofice între cântăreața albă și negrul care se sparge în figuri alături de ea și nici să asculte toată lumea muzică rock sau, mai rău, clasică. Dar puțină variație de la eternul subiect, sunt super-mega-sexy și există cumva, undeva, o circumstanță deosebită în care poate ar fi posibil să practic sexul oral împreună cu counter-part-ul masculin and then not shot you down because you left me, asshole (asta ea) și sunt super-mega-cool and you're gonna suck my dick bitch and maybe some vaginal intercourse (and afterwards leave you, god damn it) (asta el), ar fi binevenită. Sincer, dacă n-ar fi vedetele care scuipă (eufemistic, n-as vrea să spun că borăsc) versuri, uneori, partea instrumentală e foarte digerabilă.
Până atunci:
Abonați-vă la:
Postări (Atom)