Carnea este un indicator exceptional al ipocriziei femeilor. Carnea gatita si pestii vii. La asta ma gandesc eu cand primesc mailuri din alea cu linkuri catre site-ul PETA, cu petitii online si bestiality(!). Nu, n-am nimic impotriva campaniilor de awareness, tin sa precizez intr-o exprimare corporatista exclusivista (pt ca ipocritele brainless carora le este adresat articolul stiu ce-i ala awareness, brainless sau ics-el-es), dar am un dinte impotriva amatoarelor de KFC care se simt induiosate pana la lacrimi de durerea porcului si claustrofobia gainii si care simt nevoia sa arate tuturor acest lucru.
Da, recunosc: si pe mine ma impresioneaza neplacut toate filmele cu animale omorate in fel si chip, pt ca sunt milos din fire, dar asta nu ma face sa renunt sa mai mananc carne chinuita. Si, observand (cu un mimin efort) diferenta dintre ceea ce simt si modul in care actionez, nu fac parada umanitarista in fata altora.
Iti trebuie, banuiesc, o doza de ipocrizie foarte mare ca sa reusesti sa te minti pe tine insuti ca oamenii sunt niste diavoli care tortureaza niste animale nevinovate si ca i-ai tortura la randul tau pe toti aia de fac asta. Si, apoi, sa cumperi si sa mananci exact carnea animalelor cu pricina (fie ca-i de la fast-food, carrefour sau whatever).
In momentul in care ai trimis emailul ala, ai facut un statement (da, si cuvantul asta il stiu ipocritele corporatiste ale caror 95% din emailuri au la subiect FWD) impotriva intregului proces de transformare a animalului in hrana. Faptul ca tu te afli in capul cel mai indepartat al lantului nu te face mai putin responsabil.
Singura solutie daca vrei sa trimiti mailul ala? Evident, sa devii vegetariana.
Si aici ajung la urmatorul punct: tipele alea care devin vegetariene pentru ca nu suporta chinul animalelor sunt niste ipocrite si mai mari. De ce? Pentru ca aproape toate mananca peste.
Ori pestele, un animal foarte bine adaptat la ceea ce face in apa acolo, are un mare flaw de design (orgasm literar corporatist): nu poate sa vorbeasca/tipe/produca zgomot.
Asa ca, bineinteles, iti e mai usor sa-i infigi un cutit in burta, sa-i cureti solzii de viu, sa-i scoti matele si icrele si sa mananci ceva light aproape vegetarian. Si a doua zi sa dai fwd la emailuri, sincer revoltata.
In concluzie, sa nu va mai prind in inboxul meu cu emailuri d-astea lacrimogene. Actiune bai, asta vreau. ACTIUNE, nu vorbe!
PS: observati, va rog, ca n-am facut celebra legatura intre vegetariene si organul sexual masculin. Uite asa baiat de treaba sunt eu.
marți, 31 august 2010
joi, 26 august 2010
Scurta mea prezenta la nunta
"I play only by my own rules", ii spun femeii in varsta (o baba), care se uita la mine cu o expresie ciudata pe chip, desi nu m-a intrebat nimic. Sigur, sunt obisnuit cu astfel de priviri: maioul negru cu gaurele, ochelarii de soare, pantalonii albi si pantofii negri, ce constituie imbracamintea mea, intotdeauna mi-au asigurat atentia celorlalti.
Imi trag nasul zgomotos, din cauza racelii, si intru in biserica. Dintr-o privire, cu dexteritate, analizez toate tipele din incapere si clatin din cap dezaprobator: fustele scurte din ziua de azi nu mai sunt ce-au fost. Ma asez undeva in lateral si incep sa ascult slujba. Nici acum nu inteleg de ce s-a intors toata lumea la mine cand am inceput sa aplaud la sfarsit. Nici macar asa, ca le-am dat startul, n-au aplaudat, needucatii.
Mirii stau amandoi in fata acum si vad cum transpiratia le curge pe fetele lucioase. Intr-adevar, e cald aici, de la toate babele astea infofolite si lumanarile lor uriase.
Incep sa ma plictisesc. Usurel, cu grija, scot mobilul Samsung Corby roz din buzunar si caut o retea wireless. Uite una: Bis. Sf . Maria 2010.
"Secured connection, WPA2. Baga-mi-as!", exclam.
Ma deplasez usor catre preot. Inca un pas si apoi inca unul .
"Psst..."
"Tu, robul lui Dumne..."
"Pssssttt..."
"...zeu, o iei..."
"Heeeeiii", exclam putin mai tare decat as fi vrut.
Preotul si toata lumea se uita spre mine. Zambesc carismatic. Ii soptesc preotului:
"Care-i parola la wireless?"
Sprancene ridicate.
"Parola? Wireless?"
"2010 god arond", raspunde popa grabit si oarecum sever.
Mirii se uita si ei la mine cu gura cascata.
"Vreau doar sa dau mesaje pe twitter pt aia de n-au putut sa vina", lamuresc eu.
Ma intorc la locul meu in timp ce popa reia ceremonia.
Scot iar telefonul si ma conectez. Intru pe facebook si actualizez wall-ul-ul cu niste poze pe care mi le fac ba asezat pe un scaunel din ala de pe margine si zambind larg, ba cu spatele la miri, zambind si mai larg sau facand mustati sfintilor de pe pereti, de-a dreptul ranjind.
Apoi se intampla nenorocirea.
MA PIS PE MINEEE!!!
Nevoia vine brusc si imperioasa. In ultimul timp mi s-a intamplat numai asa, de cand am fost la curva aia, la basarab. Ma uit cu disperare catre iesire. O multime aproape impenetrabila de oameni o blocheaza. Usor aplecat, impleticindu-ma, inaintez catre usita din spatele preotului. Acesta tocmai le da sa muste din piscoturile alea.
Ma usurez in spate acolo, pe langa un perete, cu jumatate de corp vizibil pentru invitati. E asa bine...!
Ma intorc la locul meu exact cand ceremonia se incheie. Lumea tocmai se retrage catre iesire, cu lumanari, flori si toate cele.
Intotdeauna incerc sa ma feresc de momentul asta, cand se fac pozele. Vreau sa evit sa fiu tinta intrebarilor viitorului junior: "Da' asta chelios si burtos cine e?". N-o sa fiu acolo sa-i spun ca sunt noul lui motherfucker.
Lumea a iesit aproape toata, cand, deodata, se aude un tipat.
Toata capetele se intorc.
Baba de la inceputul articolului sta in genunchi in spatele altarului, in extaz:
"Uite maica icoana. A plans cu lacrimi de aur!"
Cumva, petrecerea de la restaurant nu se mai tine, asa imi spune mirele in timp ce plecam spre casa. Pacat, pusesem ochii pe sora miresei.
Imi trag nasul zgomotos, din cauza racelii, si intru in biserica. Dintr-o privire, cu dexteritate, analizez toate tipele din incapere si clatin din cap dezaprobator: fustele scurte din ziua de azi nu mai sunt ce-au fost. Ma asez undeva in lateral si incep sa ascult slujba. Nici acum nu inteleg de ce s-a intors toata lumea la mine cand am inceput sa aplaud la sfarsit. Nici macar asa, ca le-am dat startul, n-au aplaudat, needucatii.
Mirii stau amandoi in fata acum si vad cum transpiratia le curge pe fetele lucioase. Intr-adevar, e cald aici, de la toate babele astea infofolite si lumanarile lor uriase.
Incep sa ma plictisesc. Usurel, cu grija, scot mobilul Samsung Corby roz din buzunar si caut o retea wireless. Uite una: Bis. Sf . Maria 2010.
"Secured connection, WPA2. Baga-mi-as!", exclam.
Ma deplasez usor catre preot. Inca un pas si apoi inca unul .
"Psst..."
"Tu, robul lui Dumne..."
"Pssssttt..."
"...zeu, o iei..."
"Heeeeiii", exclam putin mai tare decat as fi vrut.
Preotul si toata lumea se uita spre mine. Zambesc carismatic. Ii soptesc preotului:
"Care-i parola la wireless?"
Sprancene ridicate.
"Parola? Wireless?"
"2010 god arond", raspunde popa grabit si oarecum sever.
Mirii se uita si ei la mine cu gura cascata.
"Vreau doar sa dau mesaje pe twitter pt aia de n-au putut sa vina", lamuresc eu.
Ma intorc la locul meu in timp ce popa reia ceremonia.
Scot iar telefonul si ma conectez. Intru pe facebook si actualizez wall-ul-ul cu niste poze pe care mi le fac ba asezat pe un scaunel din ala de pe margine si zambind larg, ba cu spatele la miri, zambind si mai larg sau facand mustati sfintilor de pe pereti, de-a dreptul ranjind.
Apoi se intampla nenorocirea.
MA PIS PE MINEEE!!!
Nevoia vine brusc si imperioasa. In ultimul timp mi s-a intamplat numai asa, de cand am fost la curva aia, la basarab. Ma uit cu disperare catre iesire. O multime aproape impenetrabila de oameni o blocheaza. Usor aplecat, impleticindu-ma, inaintez catre usita din spatele preotului. Acesta tocmai le da sa muste din piscoturile alea.
Ma usurez in spate acolo, pe langa un perete, cu jumatate de corp vizibil pentru invitati. E asa bine...!
Ma intorc la locul meu exact cand ceremonia se incheie. Lumea tocmai se retrage catre iesire, cu lumanari, flori si toate cele.
Intotdeauna incerc sa ma feresc de momentul asta, cand se fac pozele. Vreau sa evit sa fiu tinta intrebarilor viitorului junior: "Da' asta chelios si burtos cine e?". N-o sa fiu acolo sa-i spun ca sunt noul lui motherfucker.
Lumea a iesit aproape toata, cand, deodata, se aude un tipat.
Toata capetele se intorc.
Baba de la inceputul articolului sta in genunchi in spatele altarului, in extaz:
"Uite maica icoana. A plans cu lacrimi de aur!"
Cumva, petrecerea de la restaurant nu se mai tine, asa imi spune mirele in timp ce plecam spre casa. Pacat, pusesem ochii pe sora miresei.
luni, 23 august 2010
Hotii de sigle
Doua lucruri se puteau fura usor de la masina prietenei mele: sigla din fata si un capacel de la carligul de tractare. Au disparut amandoua in mai putin de 4 luni.
Si, daca pe de-o parte e bine ca masina arata ca dracu si astfel nu mai e nimeni interesat sa o fure/zgarie/sa se uite la ea, pe de alta parte e naspa, pt ca arata ca dracu.
Iar in acest context, dracul nu e diavolul ala cu trasaturi fine si elegante (asa cum viseazaproaste, retarda fanele Twilight)(inca o paranteza: procedeul asta de a scrie un cuvant pe care sa-l tai si sa scrii apoi un "antonim" al cuvantului respectiv este atat de raspandit pe bloguri incat vad ca au bagat optiunea direct in blogger - nici macar impresia de originalitatea sa n-o mai ai). Nu, dracu' arata oribil, exact ca o masina fara sigla din fata si asta-i ocazia cu care inaugurez procedeul literar "circular reference".
Sa furi sigle de masini este o afacere extraordinara. Pe langa faptul ca iti insusesti obiectul, in acelasi timp, creezi si cererea unui astfel de obiect pe piata.
De exemplu, eu am nevoie acum de o sigla seat. Si stiu ca se afla cel putin una second hand si ieftina, undeva, in bucuresti, de vanzare.
Asadar, tu, ala de-ai furat-o, du-te si pune-o la loc. Iti las banii sub roata din fata dreapta (da, imi este evident ca si jantele ti-au atras atentia).
Si, daca pe de-o parte e bine ca masina arata ca dracu si astfel nu mai e nimeni interesat sa o fure/zgarie/sa se uite la ea, pe de alta parte e naspa, pt ca arata ca dracu.
Iar in acest context, dracul nu e diavolul ala cu trasaturi fine si elegante (asa cum viseaza
Sa furi sigle de masini este o afacere extraordinara. Pe langa faptul ca iti insusesti obiectul, in acelasi timp, creezi si cererea unui astfel de obiect pe piata.
De exemplu, eu am nevoie acum de o sigla seat. Si stiu ca se afla cel putin una second hand si ieftina, undeva, in bucuresti, de vanzare.
Asadar, tu, ala de-ai furat-o, du-te si pune-o la loc. Iti las banii sub roata din fata dreapta (da, imi este evident ca si jantele ti-au atras atentia).
miercuri, 18 august 2010
Liberul arbitru
Ca orice om intreg la cap, simt nevoia din cand in cand de schimbare. Uite asa reusesc sa ascult si black metal si hip hop, sa vad filme horror de mana 3-a si filme foarte bune, sa citesc fowles si apoi maneaua literara dan brown, sa scad de la 100 la 80 kg, sa imi tai ciocul desi stiu ca arat ca o bila cu nasul mare fara.
Si asa, inconstient, ma schimb de la un an la altul. De exemplu, am inlocuit placerea de a scrie versuri sau proza cu dejectiile zilnice de pe blog, desi stiu ca oricine poate fi amuzant si interesant daca injura si daca vorbeste de rau societatea din Romania. Dar ma sufoca ura mai ceva decat cravata pe Martin Eden.
Ne schimbam continuu, asta e ideea principala. Cateodata am un sentiment foarte ciudat fata de mine insumi: ca atunci cand, intamplator, iti dai seama ca un coleg anost de liceu sau facultate, cu care n-ai vorbit niciodata mai mult de 2 cuvinte, are si el o personalitate. Ca in spatele tacerii lui insipide, te judeca. Ma surprind cu atitudini si reactii pe care nu le-am avut niciodata. Si cu pareri.
Principala mea nemultumire o constituie traditia. Facem lucruri pe care nu le dorim doar pentru ca, in opinia generala, trebuie facute. Si chiar daca spiritul inca tanar, deci rebel, te indeamna sa faci lucrurile pe dos decat ar trebui (fara a fi insa emo, cea mai de cacat forma de rebeliune), situatia ramane: societatea te condamna. Iar societatea nu e ceva ce poti ignora, oricat ti-ai baga pula in ea.
De exemplu, imi pot trece blogul asta pe CV si sa pastrez speranta de a ma angaja pe vreundeva? Ma indoiesc, desi articolele de aici spun mai multe despre mine decat toate studiile pe care le am. Dar societatea e construita pe minciuna. Pe obligativitatea de a da informatii false despre tine doar pentru a face o impresie buna, pentru a te incadra in anumite tipare.
Societatea te impiedica sa fii tu insuti. Si, incet, incet, te schimba. Te face sa privesti cu ochi rai
orice manifestare excentrica, sa respecti traditiile. Sau, din contra sa nu mai respecti absolut nimic, din dorinta de a iesi in evidenta, dar intrand astfel intr-un alt fel de banalitate. Sa ajungi un individ cu personalitatea mulata pe a celorlalti.
Si, fie ca esti un traditionalist convins, fie ca esti un rebel anarhist, cand vei constata ca nu esti unic deloc, va fi prea tarziu ca sa devii tu insuti. Va fi prea tarziu sa te comporti asa cum numai bunul tau simt si liberul arbitru iti dicteaza.
Vei alerga in continuare cu limba scoasa dupa aprecierea altora.
Si asa, inconstient, ma schimb de la un an la altul. De exemplu, am inlocuit placerea de a scrie versuri sau proza cu dejectiile zilnice de pe blog, desi stiu ca oricine poate fi amuzant si interesant daca injura si daca vorbeste de rau societatea din Romania. Dar ma sufoca ura mai ceva decat cravata pe Martin Eden.
Ne schimbam continuu, asta e ideea principala. Cateodata am un sentiment foarte ciudat fata de mine insumi: ca atunci cand, intamplator, iti dai seama ca un coleg anost de liceu sau facultate, cu care n-ai vorbit niciodata mai mult de 2 cuvinte, are si el o personalitate. Ca in spatele tacerii lui insipide, te judeca. Ma surprind cu atitudini si reactii pe care nu le-am avut niciodata. Si cu pareri.
Principala mea nemultumire o constituie traditia. Facem lucruri pe care nu le dorim doar pentru ca, in opinia generala, trebuie facute. Si chiar daca spiritul inca tanar, deci rebel, te indeamna sa faci lucrurile pe dos decat ar trebui (fara a fi insa emo, cea mai de cacat forma de rebeliune), situatia ramane: societatea te condamna. Iar societatea nu e ceva ce poti ignora, oricat ti-ai baga pula in ea.
De exemplu, imi pot trece blogul asta pe CV si sa pastrez speranta de a ma angaja pe vreundeva? Ma indoiesc, desi articolele de aici spun mai multe despre mine decat toate studiile pe care le am. Dar societatea e construita pe minciuna. Pe obligativitatea de a da informatii false despre tine doar pentru a face o impresie buna, pentru a te incadra in anumite tipare.
Societatea te impiedica sa fii tu insuti. Si, incet, incet, te schimba. Te face sa privesti cu ochi rai
orice manifestare excentrica, sa respecti traditiile. Sau, din contra sa nu mai respecti absolut nimic, din dorinta de a iesi in evidenta, dar intrand astfel intr-un alt fel de banalitate. Sa ajungi un individ cu personalitatea mulata pe a celorlalti.
Si, fie ca esti un traditionalist convins, fie ca esti un rebel anarhist, cand vei constata ca nu esti unic deloc, va fi prea tarziu ca sa devii tu insuti. Va fi prea tarziu sa te comporti asa cum numai bunul tau simt si liberul arbitru iti dicteaza.
Vei alerga in continuare cu limba scoasa dupa aprecierea altora.
Lacerate the stupid
Filmele proaste exista din acelasi motiv din care exista si Divizia A sau manelele. Pentru ca exista oameni suficient de prosti care sa investeasca, altii si mai prosti care sa participe si, cei mai prosti dintre toti, oameni care sa le priveasca, asculte, cumpere etc.
Ca doar nu-si inchipuie nimeni ca actorii sunt cu totii talentati si cu o mie de fetze. Sau ca fotbalistii stiu toti sa dea cu piciorul in minge. Sau manelistii sa ... orice (ei sunt buni doar la luat gloante (tarnacoape in zonele rurale) in cap (in cap si in zonele rurale) ).
[...]
Doar ce m-a enervat un taran si mi-a intrerupt sirul (atat de logic) al gandirii de inginer. Suna pe nr. prietenei mele, balmajeste ceva de neinteles cum ca are telefonul de pe net, moment in care intru eu, in calitate de baiat rau la telefon:
"Alo?", intreb cu glas sever
"Alo" se aude un glas ca din fundul veceului din curte. "Cu cine vorbesc?"
"Cum adica cu cine vorbesti? Tu ai sunat, cine esti?"
"Vreau sa vorbesc cu tipa de mai devreme"
"Ai gresit numarul"
"N-am gresit, am numarul de pe net"
Inchid. Suna iar.
"Vreau sa vb cu tipa de mai devreme. Am numarul de pe net...intelegi tu..."
"Daca vrei sa vb cu o tipa, sun-o pe ma-ta" il las eu sa inteleaga prin faptul ca ii inchid iar telefonul.
Oricum, am replica pregatita daca mai suna inca o data. Si, pt ca boul nu suna cu nr. ascuns, o sa-i postez si numarul pe site-uri gay impreuna cu niste poze.
[...]
Ziceam de filme si de motivatia filmelor proaste: exista actori prosti, ei ce pot sa faca? Sa moara de foame? Sa isi dispere prietenii cu interpretari penibile la petreceri? Sa se angajeze ospatari si sa povesteasca cu trista speranta de faima pe care o au in fata?
Bai, stiti ce? Nu mai pot scrie despre asta. M-a enervat dobitocul ala prea tare. In pula mea, ce labagiu cretin trebuie sa fii sa te apuci sa suni aiurea ca sa vorbesti cu "tipe". Si, mai ales, ce pula mea poti tu, labagiu cretin, sa vorbesti cu o tipa? Sigur, telefonul iti ofera o anumita siguranta: nu ti se vede fata plina de cosuri si grasime si ochii tampi. Dar, un mare dar, prostia nu o poti ascunde. Chit ca suni tu in speranta ca dai de o curva pe care sa o amagesti cu bonurile de masa ale parintilor.
Dar, imi dau seama pe masura ce scriu, pur si simplu noi, aia cu IQ-ul peste medie, nu ne dam seama ce inseamna sa fii prost. Prostia in primul rand presupune sa nu iti dai seama de aceasta dizabilitate nici cand iti este aratata cu degetul. Din acest punct de vedere, prostii sunt asemanatori cu nebunii. Creierul lor, chiar daca nu prea dotat, are un mecanism de aparare impotriva lucurilor evidente deranjante.
O alta idee: mai nou, exista un punct in care Multimea X a prostilor se atinge cu Multimea Y a inteligentilor - este vorba, desigur, de limbajul licentios. Dar sunt diferente subtile intre o trimitere intelectuala in pizda ma-tii si una imbecila. In primul caz pizda ma-tii e ceva abstract, simbolizeaza un loc ascuns, mistic, din care te poti intoarce numai schimbat. E un loc al remodelarii si al schimbarii preconceptiilor. In al doilea caz insa, al imbecililor, pizda ma-tii e fix o pizda, ba chiar una neagra, mare si paroasa. Ea nu reprezinta nimic altceva. Diferenta asta, daca nu e perceptibila la nivelul convorbirii, exista cu siguranta la nivelul imaginatiei individului.
Nu intamplator, azi am citit ASTA. Si tot nu intamplator am scris acum putin timp ASTA. Suntem inconjurati. Suntem cu armele de jucarie in sus, si-s in forma de bloguri.
Ca doar nu-si inchipuie nimeni ca actorii sunt cu totii talentati si cu o mie de fetze. Sau ca fotbalistii stiu toti sa dea cu piciorul in minge. Sau manelistii sa ... orice (ei sunt buni doar la luat gloante (tarnacoape in zonele rurale) in cap (in cap si in zonele rurale) ).
[...]
Doar ce m-a enervat un taran si mi-a intrerupt sirul (atat de logic) al gandirii de inginer. Suna pe nr. prietenei mele, balmajeste ceva de neinteles cum ca are telefonul de pe net, moment in care intru eu, in calitate de baiat rau la telefon:
"Alo?", intreb cu glas sever
"Alo" se aude un glas ca din fundul veceului din curte. "Cu cine vorbesc?"
"Cum adica cu cine vorbesti? Tu ai sunat, cine esti?"
"Vreau sa vorbesc cu tipa de mai devreme"
"Ai gresit numarul"
"N-am gresit, am numarul de pe net"
Inchid. Suna iar.
"Vreau sa vb cu tipa de mai devreme. Am numarul de pe net...intelegi tu..."
"Daca vrei sa vb cu o tipa, sun-o pe ma-ta" il las eu sa inteleaga prin faptul ca ii inchid iar telefonul.
Oricum, am replica pregatita daca mai suna inca o data. Si, pt ca boul nu suna cu nr. ascuns, o sa-i postez si numarul pe site-uri gay impreuna cu niste poze.
[...]
Ziceam de filme si de motivatia filmelor proaste: exista actori prosti, ei ce pot sa faca? Sa moara de foame? Sa isi dispere prietenii cu interpretari penibile la petreceri? Sa se angajeze ospatari si sa povesteasca cu trista speranta de faima pe care o au in fata?
Bai, stiti ce? Nu mai pot scrie despre asta. M-a enervat dobitocul ala prea tare. In pula mea, ce labagiu cretin trebuie sa fii sa te apuci sa suni aiurea ca sa vorbesti cu "tipe". Si, mai ales, ce pula mea poti tu, labagiu cretin, sa vorbesti cu o tipa? Sigur, telefonul iti ofera o anumita siguranta: nu ti se vede fata plina de cosuri si grasime si ochii tampi. Dar, un mare dar, prostia nu o poti ascunde. Chit ca suni tu in speranta ca dai de o curva pe care sa o amagesti cu bonurile de masa ale parintilor.
Dar, imi dau seama pe masura ce scriu, pur si simplu noi, aia cu IQ-ul peste medie, nu ne dam seama ce inseamna sa fii prost. Prostia in primul rand presupune sa nu iti dai seama de aceasta dizabilitate nici cand iti este aratata cu degetul. Din acest punct de vedere, prostii sunt asemanatori cu nebunii. Creierul lor, chiar daca nu prea dotat, are un mecanism de aparare impotriva lucurilor evidente deranjante.
O alta idee: mai nou, exista un punct in care Multimea X a prostilor se atinge cu Multimea Y a inteligentilor - este vorba, desigur, de limbajul licentios. Dar sunt diferente subtile intre o trimitere intelectuala in pizda ma-tii si una imbecila. In primul caz pizda ma-tii e ceva abstract, simbolizeaza un loc ascuns, mistic, din care te poti intoarce numai schimbat. E un loc al remodelarii si al schimbarii preconceptiilor. In al doilea caz insa, al imbecililor, pizda ma-tii e fix o pizda, ba chiar una neagra, mare si paroasa. Ea nu reprezinta nimic altceva. Diferenta asta, daca nu e perceptibila la nivelul convorbirii, exista cu siguranta la nivelul imaginatiei individului.
Nu intamplator, azi am citit ASTA. Si tot nu intamplator am scris acum putin timp ASTA. Suntem inconjurati. Suntem cu armele de jucarie in sus, si-s in forma de bloguri.
luni, 16 august 2010
Faza lunga
Intorcandu-ne din vacanta, pe valea prahovei, noaptea, o gramada de bucuresteni se ingramadeau in sens invers fata de noi, de parca se dadeau mici si bere pe gratis in statiunile montane. De parca alaturi de o noapte de cazare gratuita primeai si asistenta speciala din partea domnisoarelor de la barurile hotelurilor. De parca in capitala aparuse ciuma bubonica si toti bucurestenii fugeau precum sobolanii cand vine apa.
Si, daca drumul oricum e nasol cand ai o coloana de masini cu farurile aprinse pe sensul opus, ei bine, atunci cand se gasesc idioti care "uita" faza lunga, totul tinde sa se transforme intr-un drum mai neplacut decat o plimbare cu masinuta prin intunericul din tunelul groazei, impreuna cu un popa catolic, daca ai mai putin de 12 ani. De fapt, nu-i vorba de indivizii aia care "uita". Le bagi si tu faza lunga, isi dau seama si trec pe faza scurta. Le aplici stigmatul de idiot si treci mai departe fara sa te superi prea tare.
Dar sunt aia cu farurile reglate prost sau cu farurile mult prea puternice, care te orbesc si cand merg cu faza scurta. Si cand le bagi si tu farurile in ochi, schimba si ei rapid pe faza lunga, ca sa-ti dai seama ca ei merg regulamentar, de parca acest lucru ii exonereaza de raspundere.
In fine, sa vorbesc despre soferi e ca si cum as discuta despre studentii de la politehnica: sunt atat de multi si e atat de usor sa devii unul, incat, daca te numeri printre ei, ai mari sanse sa fii un idiot notoriu.
Cum am fost cu cortul la munte, am facut urmatoarea observatie: majoritatea romanilor trecuti de 40 de ani se duc la munte cu cortul ca sa stea. Ei campeaza si se apuca de facut provizii: strang ditai stiva de lemne, ancoreaza corturile cu tarusi, pietre, franghii, le acopera cu tot felul de materiale impermeabile, isi umfla saltele si perne ba chiar monteaza si o piscina gonflabila intr-un colt al perimetrului. Ziua intreaga si-o petrec cu aceste nimicuri si cu supravegheatul taberei. Stiu tot ce misca, sunt prezenti si deranjati tot timpul. Seara fac foc de tabara si gratar.
Spre deosebire, turistii straini, indiferent de varsta, vin sa faca traseele montane. Absolut toti inarmati regulamentar cu bocanci, pantaloni scurti, rucsac, busola, ceas, lanterna, bete, pelerine de ploaie, ap. foto dslr si tot ce se poate cara intr-o excursie pe munte.
Se spune ca pentru a avea un final reusit trebuie sa bagi o concluzie amuzanta si care sa sumarizeze esenta articolului. Asadar: ornitorincii pot trai 15-20 de ani. Si, in tot acest timp, nici ei nu-si dau seama daca sunt pasari, reptile sau pur si simplu visul pervers al unui zoofil.
Si da, am spalat de Sf. Marie. God damn me!
joi, 5 august 2010
Intalnirea mea cu Dumnezeu
Daca mi-ar fi spus cineva ca d-zeu asculta Pantera, i-as fi spus ca e nebun din doua motive: intai si intai pt ca Pantera nu canta o muzica chiar religioasa si, in al doilea rand, pt ca lui d-zeu ii lipseste motivul de a asculta Pantera: el n-a fost niciodata un adolescent cu cosuri pe fata, astfel incat sa simta nevoia de a se refugia intr-o muzica violenta, anarhista. Dar m-as fi inselat. In curand, aveam sa-l intalnesc.
Primul semn ca azi urma sa il intalnesc pe d-zeu a fost un mercedes alb, parcat pe trotuar, pe langa care am trecut dimineata. Pe latura dreapta a masinii scria cu litere rosii de tipar: "Domnul e aici, printre noi! Roaga-te!". Pe capota scria: "Inchina-te la Iisus" si, in fine, pe portbagaj: "Domnul e cu ochii pe tine!"
Am privit peste umar un pic stanjenit: nu-mi place sa fiu privit pe ascuns.
Al doilea semn a fost in metrou. Chiar in fata mea, pe scaun, o doamna de vreo 40 de ani citea o carticica mica, religioasa. M-am simtit cool pt ca eu nu cred in asemenea prostii.
Dumnezeu avea sa-si faca aparitia abia noaptea, dupa ce m-am culcat. Visam: in vis ma trezeam din somn, chiar in patul meu. Parea destul de real, numai ca in pat, asezata in fund statea o tanara domnisoara, blonda si destul de necunoscuta. Am privit-o pe jumatate adormit. A deschis gura sa vorbeasca, dar din gura ei a iesit doar un marait agresiv, ca de caine. Apoi a a facut o miscare brusca spre mine. Speriat, m-am trezit de-a binelea: eram in patul meu, transpirat, cu inima batand puternic si in jurul meu bezna. Apoi am auzit iar maraitul.
Cand am deschis ochii, era liniste. M-am ridicat din pat si am aprins lumina, apoi m-am intins iar. Dupa nici 2 minute aud usa de la camera deschizandu-se putin. M-am uitat surprins la ea si am vazut in spatele geamului o umbra inalta. Apoi am vazut o mana, patrunzand prin deschizatura ingusta: o mana neagra, cu pielea ca cea de pe labele gainii si cu niste unghii mari, ca niste gheare circulare, negre si ascutite. Se indrepta usor catre intrerupatorul de lumina. Atat de usor incat parea un slow-motion.
Mi-am dat seama ca va fi o situatie neplacuta daca va inchide lumina, asa ca am sarit din pat si am trantit cu putere usa. Prea tarziu, din pacate, mana a apucat sa loveasca intrerupatorul, apoi usa s-a deschis violent, impingandu-ma in pat. Liniste.
Am ramas impietrit, cu toate simturile ascutite la maxim. Nu am auzit nimic, apoi, pe masura ce ochii se obisnuiau cu bezna am vazut o pata neagra profilandu-se pe perdea. Era nemiscata, dar avea forma unui om, cu siguranta. Am luat telefonul mobil, am intrat pe facebook si mi-am updatat wall-ul: "Someone's in my room. Suspense..."
M-am ridicat din pat usor si m-am indreptat catre intrerupator, cu teama. Nici o miscare.
L-am apasat, camera a fost inundata cu lumina si, pentru prima oara in viata, l-am vazut pe dumnezeu.
Statea in dreptul ferestrei si ma privea fix. A miscat usor mana spre laptop si din boxe a inceput sa se auda Pantera, Uplift.Arata ciudat: cam toata pielea lui era ca cea de pe labele unei gaini, neagra. Avea cioc si gusa. Dar nu era dezbracat: purta un costum negru si cravata.
A intins degetul catre intrerupator si lumina s-a stins si s-a aprins la loc. Imi arata faptul ca poate sa faca ce vrea.
Apoi, dupa ce m-a analizat un pic, mi-a spus:
"Ah, scuze, asta nu-i planeta gainilor negre?"
"Poftim?", am raspuns eu.
"Planeta gainilor negre? Nu-i asta"
"Pai ce limba vorbesti?"
"Nu stiu. Corpul meu se adapteaza automat la limba pe care o vorbeste interlocutorul"
"Is that so?"
"Yes it is"
"Nu, nu e planeta gainilor negre."
"Cacat!"
"Cine esti?"
"Ce planeta e?"
"Pamant"
"Ah, Pamant, da...ASE? Hagi?"
"Ah, planeta gainilor negre, da...supa? Gratar?"
"M-ai intrebat cine sunt..."
"Stii ce?", l-am intrerupt brusc "nu vreau sa stiu cine esti. Intri peste mine in casa noaptea la ora 2, cu fatza asta, cu intrebari despre gaini. Ce pana mea e asta?"
A facut o pauza sa-mi dea timp sa ma calmez.
"Sunt Iisus Hristos"
"Cine?"
"Iisus"
Am scos telefonul mobil si am scris repede pe facebook: "Iisus is a chicken!"
"Dovedeste!", insist eu, desi un om cu aspect de gaina aflat noaptea in camera mea nu poate fi decat Iisus.
Duce mana la buzunar si scoate o carte de identitate pe care mi-o arunca. Ma uit pe ea:
Nume: Iisus Hristos
Tata: ceilalti doi din sfanta treime
Mama: Maria
Oras: Bethleem
Data nasterii: 1.1.0
"E-n regula", raspund. "Ce vrei?"
"Aparent am gresit planeta. Sunt in tura cateva milenii si trebuie sa o fac pe mantuitorul pe toate planetele din partea asta a Galaxiei. Asta e jobul meu: azi trebuia sa apar pe planeta gainilor negre. Acum imi dau seama ca sfantul duh a incurcat coordonatele. O sa-i fac raport pe tema asta."
"E un job?"
"Un job"
"Platit bine?"
"E doar o etapa. Suntem mai multi Iisusi, pentru mai multe galaxii. Facem voluntariat si cine strange cele mai multe puncte va fi ales Dumnezeu. Ala care are o moarte dureroasa pe planeta primeste puncte bonus"
"Si cat mai ai pana sa ajungi dumnezeu"
"Planeta gainilor negre ar fi ultima"
"Deci teoretic esti Dumnezeu"
"Da. Putem spune asta"
"Atunci, inainte sa pleci spre alte planete si sa ma lasi sa dorm, am o intrebare pentru tine"
"Da?"
"Cine-a fost primul? Oul sau gaina?"
"Ah, una clasica. Gaina, evident. Am citit in Libertatea saptamana trecuta"
Apoi am deschis ochii. In camera se auzea un marait amenintator: era vecinul, dadea gauri in pereti.
Primul semn ca azi urma sa il intalnesc pe d-zeu a fost un mercedes alb, parcat pe trotuar, pe langa care am trecut dimineata. Pe latura dreapta a masinii scria cu litere rosii de tipar: "Domnul e aici, printre noi! Roaga-te!". Pe capota scria: "Inchina-te la Iisus" si, in fine, pe portbagaj: "Domnul e cu ochii pe tine!"
Am privit peste umar un pic stanjenit: nu-mi place sa fiu privit pe ascuns.
Al doilea semn a fost in metrou. Chiar in fata mea, pe scaun, o doamna de vreo 40 de ani citea o carticica mica, religioasa. M-am simtit cool pt ca eu nu cred in asemenea prostii.
Dumnezeu avea sa-si faca aparitia abia noaptea, dupa ce m-am culcat. Visam: in vis ma trezeam din somn, chiar in patul meu. Parea destul de real, numai ca in pat, asezata in fund statea o tanara domnisoara, blonda si destul de necunoscuta. Am privit-o pe jumatate adormit. A deschis gura sa vorbeasca, dar din gura ei a iesit doar un marait agresiv, ca de caine. Apoi a a facut o miscare brusca spre mine. Speriat, m-am trezit de-a binelea: eram in patul meu, transpirat, cu inima batand puternic si in jurul meu bezna. Apoi am auzit iar maraitul.
Cand am deschis ochii, era liniste. M-am ridicat din pat si am aprins lumina, apoi m-am intins iar. Dupa nici 2 minute aud usa de la camera deschizandu-se putin. M-am uitat surprins la ea si am vazut in spatele geamului o umbra inalta. Apoi am vazut o mana, patrunzand prin deschizatura ingusta: o mana neagra, cu pielea ca cea de pe labele gainii si cu niste unghii mari, ca niste gheare circulare, negre si ascutite. Se indrepta usor catre intrerupatorul de lumina. Atat de usor incat parea un slow-motion.
Mi-am dat seama ca va fi o situatie neplacuta daca va inchide lumina, asa ca am sarit din pat si am trantit cu putere usa. Prea tarziu, din pacate, mana a apucat sa loveasca intrerupatorul, apoi usa s-a deschis violent, impingandu-ma in pat. Liniste.
Am ramas impietrit, cu toate simturile ascutite la maxim. Nu am auzit nimic, apoi, pe masura ce ochii se obisnuiau cu bezna am vazut o pata neagra profilandu-se pe perdea. Era nemiscata, dar avea forma unui om, cu siguranta. Am luat telefonul mobil, am intrat pe facebook si mi-am updatat wall-ul: "Someone's in my room. Suspense..."
M-am ridicat din pat usor si m-am indreptat catre intrerupator, cu teama. Nici o miscare.
L-am apasat, camera a fost inundata cu lumina si, pentru prima oara in viata, l-am vazut pe dumnezeu.
Statea in dreptul ferestrei si ma privea fix. A miscat usor mana spre laptop si din boxe a inceput sa se auda Pantera, Uplift.Arata ciudat: cam toata pielea lui era ca cea de pe labele unei gaini, neagra. Avea cioc si gusa. Dar nu era dezbracat: purta un costum negru si cravata.
A intins degetul catre intrerupator si lumina s-a stins si s-a aprins la loc. Imi arata faptul ca poate sa faca ce vrea.
Apoi, dupa ce m-a analizat un pic, mi-a spus:
"Ah, scuze, asta nu-i planeta gainilor negre?"
"Poftim?", am raspuns eu.
"Planeta gainilor negre? Nu-i asta"
"Pai ce limba vorbesti?"
"Nu stiu. Corpul meu se adapteaza automat la limba pe care o vorbeste interlocutorul"
"Is that so?"
"Yes it is"
"Nu, nu e planeta gainilor negre."
"Cacat!"
"Cine esti?"
"Ce planeta e?"
"Pamant"
"Ah, Pamant, da...ASE? Hagi?"
"Ah, planeta gainilor negre, da...supa? Gratar?"
"M-ai intrebat cine sunt..."
"Stii ce?", l-am intrerupt brusc "nu vreau sa stiu cine esti. Intri peste mine in casa noaptea la ora 2, cu fatza asta, cu intrebari despre gaini. Ce pana mea e asta?"
A facut o pauza sa-mi dea timp sa ma calmez.
"Sunt Iisus Hristos"
"Cine?"
"Iisus"
Am scos telefonul mobil si am scris repede pe facebook: "Iisus is a chicken!"
"Dovedeste!", insist eu, desi un om cu aspect de gaina aflat noaptea in camera mea nu poate fi decat Iisus.
Duce mana la buzunar si scoate o carte de identitate pe care mi-o arunca. Ma uit pe ea:
Nume: Iisus Hristos
Tata: ceilalti doi din sfanta treime
Mama: Maria
Oras: Bethleem
Data nasterii: 1.1.0
"E-n regula", raspund. "Ce vrei?"
"Aparent am gresit planeta. Sunt in tura cateva milenii si trebuie sa o fac pe mantuitorul pe toate planetele din partea asta a Galaxiei. Asta e jobul meu: azi trebuia sa apar pe planeta gainilor negre. Acum imi dau seama ca sfantul duh a incurcat coordonatele. O sa-i fac raport pe tema asta."
"E un job?"
"Un job"
"Platit bine?"
"E doar o etapa. Suntem mai multi Iisusi, pentru mai multe galaxii. Facem voluntariat si cine strange cele mai multe puncte va fi ales Dumnezeu. Ala care are o moarte dureroasa pe planeta primeste puncte bonus"
"Si cat mai ai pana sa ajungi dumnezeu"
"Planeta gainilor negre ar fi ultima"
"Deci teoretic esti Dumnezeu"
"Da. Putem spune asta"
"Atunci, inainte sa pleci spre alte planete si sa ma lasi sa dorm, am o intrebare pentru tine"
"Da?"
"Cine-a fost primul? Oul sau gaina?"
"Ah, una clasica. Gaina, evident. Am citit in Libertatea saptamana trecuta"
Apoi am deschis ochii. In camera se auzea un marait amenintator: era vecinul, dadea gauri in pereti.
miercuri, 4 august 2010
Despre capitala
Ma gandesc la Bucuresti ca la o amanta, in secundele post-ejaculare. Adica cu regret si furie. O furie adanca, sincera, care imi face zona de langa tample sa zvacneasca vizibil.
Tot ce urasc pe lumea asta e de gasit in Bucuresti: oameni needucati si oameni educati care se comporta needucat ca sa nu para mai prosti, infumurare, drumuri proaste, mizerie, blocuri cenusii, chibrit-like, cu aparatele de aer conditionat la vedere, politicieni pitici, nepotism, paznici agresivi, ziarul libertatea si manelisti.
Si femeile. In Bucuresti nu exista prea multe familii care sa fi avut un statut social stabil mai mult de o generatie. Este atat de plin de parveniti, incat societatea parca are un bolovan legat de gat intr-o apa cu cativa centimetri mai sus de nivelul nasului. Societatea, aflata in aceeasi apa inalta, parca a primit un sut in testicule si simte nevoia sa se ghemuiasca cateva minute, sa-si revina.
Astfel, femeile pana in 30 de ani sunt majoritatea foarte vulgare: de la imbracaminte, coafura, oja pana la tonul vocii si cuvintele care le ies pe gura. Din pacate, aceasta obscenitate nu este contrabalansata de o cultura generala sau o valoare personala intr-un anumit domeniu (faptul ca ele sug pula cu maiestrie nu se pune): este doar tiganie imprumutata.
Aceasta tiganizare e mai vizibila la barbati, dar asta nu ma deranjeaza, ba, din contra, mi se pare un lucru bun. Cu cat mai multi cocalari in jur cu atat concurenta pentru un job/prietena cool va fi mai mica..
Eu unul cred ca totul a pornit in '98, cu ocazia campionatului mondial de fotbal. Atunci presa franceza s-a referit la fotbalistii romani prin cuvantul "tigan" si acestia, ca protest, si-au vopsit toti parul galben dand startul unei mode de atata prost gust, incat va uni intr-o masa amorfa de tarani, pana la urma, toti barbatii din capitala, indiferent de etnie.
Apoi e problema banilor: toata lumea in Bucuresti este atat de ahtiata dupa bani incat toate conversatiile, actiunile, manifestarile converg catre acestia. Toata lumea vinde ceva. Si daca nu vinde, atunci cumpara cu speranta de-a face o afacere. Te duci la cumparaturi intr-un super magazin? Nu exista stand la care sa nu te opreasca o tanara domnisoara care sa-ti vare pe gat un produs de calitate superioara. Nu exista zid pe care sa nu se afle o reclama, metoda de a te distra care sa fie gratuita si nu exista oameni care sa te opreasca sa te intrebe ceva informativ.
Singurul motiv pentru care un alt bucurestean intra in vorba cu tine sunt banii pe care spera sa i-i dai degeaba.
Tot ce urasc pe lumea asta e de gasit in Bucuresti: oameni needucati si oameni educati care se comporta needucat ca sa nu para mai prosti, infumurare, drumuri proaste, mizerie, blocuri cenusii, chibrit-like, cu aparatele de aer conditionat la vedere, politicieni pitici, nepotism, paznici agresivi, ziarul libertatea si manelisti.
Si femeile. In Bucuresti nu exista prea multe familii care sa fi avut un statut social stabil mai mult de o generatie. Este atat de plin de parveniti, incat societatea parca are un bolovan legat de gat intr-o apa cu cativa centimetri mai sus de nivelul nasului. Societatea, aflata in aceeasi apa inalta, parca a primit un sut in testicule si simte nevoia sa se ghemuiasca cateva minute, sa-si revina.
Astfel, femeile pana in 30 de ani sunt majoritatea foarte vulgare: de la imbracaminte, coafura, oja pana la tonul vocii si cuvintele care le ies pe gura. Din pacate, aceasta obscenitate nu este contrabalansata de o cultura generala sau o valoare personala intr-un anumit domeniu (faptul ca ele sug pula cu maiestrie nu se pune): este doar tiganie imprumutata.
Aceasta tiganizare e mai vizibila la barbati, dar asta nu ma deranjeaza, ba, din contra, mi se pare un lucru bun. Cu cat mai multi cocalari in jur cu atat concurenta pentru un job/prietena cool va fi mai mica..
Eu unul cred ca totul a pornit in '98, cu ocazia campionatului mondial de fotbal. Atunci presa franceza s-a referit la fotbalistii romani prin cuvantul "tigan" si acestia, ca protest, si-au vopsit toti parul galben dand startul unei mode de atata prost gust, incat va uni intr-o masa amorfa de tarani, pana la urma, toti barbatii din capitala, indiferent de etnie.
Apoi e problema banilor: toata lumea in Bucuresti este atat de ahtiata dupa bani incat toate conversatiile, actiunile, manifestarile converg catre acestia. Toata lumea vinde ceva. Si daca nu vinde, atunci cumpara cu speranta de-a face o afacere. Te duci la cumparaturi intr-un super magazin? Nu exista stand la care sa nu te opreasca o tanara domnisoara care sa-ti vare pe gat un produs de calitate superioara. Nu exista zid pe care sa nu se afle o reclama, metoda de a te distra care sa fie gratuita si nu exista oameni care sa te opreasca sa te intrebe ceva informativ.
Singurul motiv pentru care un alt bucurestean intra in vorba cu tine sunt banii pe care spera sa i-i dai degeaba.
DT
Desi nu-s amator de porno vintage, m-am uitat recent la filmul Deep Throat. Spre uimirea mea, am constatat urmatoarea diferenta intre filmele (nu doar alea porno) din ziua de azi si cele din anii 70:
daca astea recente, prin subiectele abordate, prin situatiile in care sunt pusi actorii, prin vulgaritate si obscenitate parca vor sa se apropie de filmele porno, pe vremea aia, invers, un film porno tindea sa se apropie de un film normal, avand o poveste, daca nu credibila, cel putin jucata cu bun simt de catre actori.
Si chiar si fazele hardcore erau altfel interpretate: cu o atitudine lipsita de vulgaritate, daca pot spune asta cand ma refer la o scena de sex oral.
Sau poate ma uit eu doar la filme porno moderne proaste.
daca astea recente, prin subiectele abordate, prin situatiile in care sunt pusi actorii, prin vulgaritate si obscenitate parca vor sa se apropie de filmele porno, pe vremea aia, invers, un film porno tindea sa se apropie de un film normal, avand o poveste, daca nu credibila, cel putin jucata cu bun simt de catre actori.
Si chiar si fazele hardcore erau altfel interpretate: cu o atitudine lipsita de vulgaritate, daca pot spune asta cand ma refer la o scena de sex oral.
Sau poate ma uit eu doar la filme porno moderne proaste.
luni, 2 august 2010
Reclama
Printre lucrurile care imi displac cel mai mult si pe care nu le pot evita, sunt reclamele. Poate ca ura mea isi are radacinile in perioada pre-internet, cand ma uitam la filme la televizor si din jumatate in jumatate de ora se dadea un sfert de ora de reclame.
Poate ca a inceput atunci cand tvr1 nu a difuzat celebrarea castigarii cupei mondiale la fotbal pentru ca au bagat 20 de minute de reclame, fortandu-ma sa ma dau jos din pat si sa ma uit pe internet.
Sau poate ca ura mea s-a aratat sub forma unor pumni stransi azi dimineata, cand, traversand o piata in drum spre serviciu, mi-am dat seama ca toti oamenii aia sunt stransi acolo ca sa imi ia, intr-un fel sau altul, banii.
In ziua de azi, notiunea de schimb nu exista: nu poti spune aproape in nici o situatie ca dai ceva pentru a primi altceva de o valoare echivalenta. Absolut toata lumea vrea sa castige ceva la un schimb. Tu insuti, intotdeauna, cauti chilipiruri.
Dar revin la reclame si la modul in care prezinta orice cocktail de chimicale drept sursa de energie si fun.
Este evident acest lucru: reclama nu reprezinta decat o metoda de manipulare al carei obiectiv este sa te faca sa cumperi produsul. Acum, in functie de copywriter, ele sunt mai bune sau mai rele, dar majoritatea apeleaza la cateva elemente sigure (din pacate nu am studiat nimic in acest domeniu, deci totul vine doar pe baza observatiilor facute in timp ce, cu paharul de laptic cu ciocolata in mana, privesc la tv reclamele la bere):
1. Toate personajele care au un rol intr-o reclama fie arata superb, fie sunt animale.
Unul din scopurile reclamei este de a-ti arata viata asa cum ti-ai dorit intodeauna sa fie: TU, in realitate un sociopat gras si mediocru, TU esti playboy-ul amuzant, inteligent si musculos sau bomba sexy, amuzanta si inteligenta in jurul caruia/careia se invart o gramada de prieteni cu zambete largi si dinti albi, perfecti. Practic, reclama reprezinta ceea ce ai visat tu intotdeauna pe cand te culcai singur si plin de cosuri, numai ca te scuteste sa-ti mai imaginezi detaliile.
Si ce constituie liantul, legatura intre realitatea din jurul tau (apartament ceausist, par gras, plin de matreata si-o lipsa mare de prieteni) cu cea din reclama? Este chiar produsul, acea mica cutie de racoritoare pe care o tin toti in mana, acea cutie de prezervative pe care le folosesc toti negrii dotati, acea pasta de dinti care iti albeste dintii. Subliminal, vei vrea sa substitui universul tau cenusiu, real, cu cel paradisiac din reclama. Subliminal, vei primi o mare muie.
2. Produsul este mai bun, pentru ca i se face reclama.
Ei mizeaza pe faptul ca tu, cu varsta cuprinsa intre 5 si 90 de ani, vei face o deductie logica: astia au bani sa faca reclama, rezulta ca produsul se vinde, rezulta ca produsul e mai bun decat altele. Deci, cu alte cuvinte, te conving de faptul ca este okay sa platesti o suma in plus, pentru ca primesti un produs de o calitate superioara altora. Mai trebuie sa insist asupra falsitatii acestui lucru? Clipul nu iti ofera nici o garantie sau demonstratie reala a ceea ce poate face produsul, sau exista amanunte scrise cu asterisc si font de 8.
3. Parerea specialistului
Reclama simuleaza o parere. In mod normal, daca nu ar exista metode de marketing, ca sa alegi dintre sutele de produse de acelasi tip te-ai baza pe experienta altor oameni, carora le-ai cere o parere sincera. Dar reclamele se grabesc sa te convinga ca nu ai nevoie de acest lucru.
Specialistul din reclama se gaseste sub diferite forme: cazul cel mai raspandit este cel al medicului. Halatul ala alb si stetoscopul atarnat de gat te conving mai mult decat orice altceva, pentru ca, in general, esti obisnuit sa nu contrazici medicul. Medicul stie ce spune, nu recomanda el degeaba daca recomanda. Si prezenta lui in reclama iti insufla sfiala aia pe care o ai in cabinet cand te pune sa-ti dai bluza jos.
E bine sa nu contrazici medicul.
Desigur, oamenii suspiciosi si rai, ar putea vehicula ca, pentru o anumita suma de bani, un medic ar putea recomanda un produs ca fiind excelent. Dar ce fel de oameni sunt aceia? Rau intentionati, cu siguranta.
Alte forme de specialisti: zugravul, betivul, omul de afaceri.
Asa cum spuneam in introducere: cand vei merge urmatoarea data prin oras, uita-te in jur la oameni si gandeste-te la faptul ca singurul scop pentru care se deplaseaza in jurul tau este pentru ca alearga dupa bani. Banii tai sau banii altora. Si motorul acestui efort il reprezinta dorintele insuflate de reclame: masini care ating suta la ora in 3 secunde, sisteme audio profesionale, vacante de vis in insule exotice.
Lucruri bune, dar complet supraevaluate.
Poate ca a inceput atunci cand tvr1 nu a difuzat celebrarea castigarii cupei mondiale la fotbal pentru ca au bagat 20 de minute de reclame, fortandu-ma sa ma dau jos din pat si sa ma uit pe internet.
Sau poate ca ura mea s-a aratat sub forma unor pumni stransi azi dimineata, cand, traversand o piata in drum spre serviciu, mi-am dat seama ca toti oamenii aia sunt stransi acolo ca sa imi ia, intr-un fel sau altul, banii.
In ziua de azi, notiunea de schimb nu exista: nu poti spune aproape in nici o situatie ca dai ceva pentru a primi altceva de o valoare echivalenta. Absolut toata lumea vrea sa castige ceva la un schimb. Tu insuti, intotdeauna, cauti chilipiruri.
Dar revin la reclame si la modul in care prezinta orice cocktail de chimicale drept sursa de energie si fun.
Este evident acest lucru: reclama nu reprezinta decat o metoda de manipulare al carei obiectiv este sa te faca sa cumperi produsul. Acum, in functie de copywriter, ele sunt mai bune sau mai rele, dar majoritatea apeleaza la cateva elemente sigure (din pacate nu am studiat nimic in acest domeniu, deci totul vine doar pe baza observatiilor facute in timp ce, cu paharul de laptic cu ciocolata in mana, privesc la tv reclamele la bere):
1. Toate personajele care au un rol intr-o reclama fie arata superb, fie sunt animale.
Unul din scopurile reclamei este de a-ti arata viata asa cum ti-ai dorit intodeauna sa fie: TU, in realitate un sociopat gras si mediocru, TU esti playboy-ul amuzant, inteligent si musculos sau bomba sexy, amuzanta si inteligenta in jurul caruia/careia se invart o gramada de prieteni cu zambete largi si dinti albi, perfecti. Practic, reclama reprezinta ceea ce ai visat tu intotdeauna pe cand te culcai singur si plin de cosuri, numai ca te scuteste sa-ti mai imaginezi detaliile.
Si ce constituie liantul, legatura intre realitatea din jurul tau (apartament ceausist, par gras, plin de matreata si-o lipsa mare de prieteni) cu cea din reclama? Este chiar produsul, acea mica cutie de racoritoare pe care o tin toti in mana, acea cutie de prezervative pe care le folosesc toti negrii dotati, acea pasta de dinti care iti albeste dintii. Subliminal, vei vrea sa substitui universul tau cenusiu, real, cu cel paradisiac din reclama. Subliminal, vei primi o mare muie.
2. Produsul este mai bun, pentru ca i se face reclama.
Ei mizeaza pe faptul ca tu, cu varsta cuprinsa intre 5 si 90 de ani, vei face o deductie logica: astia au bani sa faca reclama, rezulta ca produsul se vinde, rezulta ca produsul e mai bun decat altele. Deci, cu alte cuvinte, te conving de faptul ca este okay sa platesti o suma in plus, pentru ca primesti un produs de o calitate superioara altora. Mai trebuie sa insist asupra falsitatii acestui lucru? Clipul nu iti ofera nici o garantie sau demonstratie reala a ceea ce poate face produsul, sau exista amanunte scrise cu asterisc si font de 8.
3. Parerea specialistului
Reclama simuleaza o parere. In mod normal, daca nu ar exista metode de marketing, ca sa alegi dintre sutele de produse de acelasi tip te-ai baza pe experienta altor oameni, carora le-ai cere o parere sincera. Dar reclamele se grabesc sa te convinga ca nu ai nevoie de acest lucru.
Specialistul din reclama se gaseste sub diferite forme: cazul cel mai raspandit este cel al medicului. Halatul ala alb si stetoscopul atarnat de gat te conving mai mult decat orice altceva, pentru ca, in general, esti obisnuit sa nu contrazici medicul. Medicul stie ce spune, nu recomanda el degeaba daca recomanda. Si prezenta lui in reclama iti insufla sfiala aia pe care o ai in cabinet cand te pune sa-ti dai bluza jos.
E bine sa nu contrazici medicul.
Desigur, oamenii suspiciosi si rai, ar putea vehicula ca, pentru o anumita suma de bani, un medic ar putea recomanda un produs ca fiind excelent. Dar ce fel de oameni sunt aceia? Rau intentionati, cu siguranta.
Alte forme de specialisti: zugravul, betivul, omul de afaceri.
Asa cum spuneam in introducere: cand vei merge urmatoarea data prin oras, uita-te in jur la oameni si gandeste-te la faptul ca singurul scop pentru care se deplaseaza in jurul tau este pentru ca alearga dupa bani. Banii tai sau banii altora. Si motorul acestui efort il reprezinta dorintele insuflate de reclame: masini care ating suta la ora in 3 secunde, sisteme audio profesionale, vacante de vis in insule exotice.
Lucruri bune, dar complet supraevaluate.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)