Dimineata asta, la metrou, o doamna impartea de mama focului niste carticele cu noul testament, folosind o metoda de a atrage clienti extrem de eficienta:
"Noi testamente gratuite, noi testamente gratuite...", repeta ea fara oprire.
Evident, m-am bagat sa iau si eu unul: o data pt ca e gratuit, a doua oara pt ca e nou, nu second hand si in sfarsit, daca am noroc, poate imi pica si mie o mostenire interesanta. Abia astept sa citesc, sa vad ce am primit. Doamne ajuta.
miercuri, 28 martie 2012
O mostenire neasteptata
duminică, 25 martie 2012
Evil update
Precum majoritatea oamenilor, nici noi nu ne-am nascut intr-un moment de aliniere nefasta a astrelor, nici n-am fost blestemati de vreo vrajitoare vedeta la otv, nici n-am suparat divinitatea prin articole jignitoare, in mod repetat.
Ok, mai putin ultimul punct. De fapt, nici de-al doilea nu sunt sigur de cand m-am hotarat sa incep campania:
Domnu' Dan Diaconescu presedinte de scara!,
in blocul in care are sediul otv.
Si, daca stau sa ma gandesc bine, cand ne-am nascut, posibil ca o constelatie noua sa fi fost descoperita pe cer, de forma cunoscutului simbol reprezentat de degetul mijlociu.
Naspa.
Dar altfel cum e posibil ca in decursul a trei zile sa ne buseasca cineva masina, apoi in drum spre itp sa ne sara o piatra fix in parbrizul schimbat cu 9 luni in urma si sa-l sparga si, deoarece toate astea nu erau suficiente,semnalizarea stanga (cu un admirabil simt al ironiei pt un obiect lipsit de viata) sa nu mai functioneze exact cand viram sa intram in curtea ITP?
Eu cred totusi ca a fost blestemul lu' d-nul dan diaconescu. Sau al vecinei noastre de sus, mare fan al postului mentionat, careia ii doresc o viata cat mai frumoasa in fata televizorului dat FOARTE tare.
Aaa, sa nu uit: frumoasa si scurta.
Altfel, suntem ok. Eu am luat trenul spre casa, adica sunt in el acum. Trenul, pradator feroce ce poate cara pana la cinci ori propria greutate, se apropie flamand de gara Focsani. Compartimentele lui sunt umplute rapid pana la refuz. Buzoienii vor trebui sa isi astepte randul...
sâmbătă, 17 martie 2012
Kick/Ban
Nu îmi stă în fire să țin discursuri despre lucruri pe care nu le cunosc. De exemplu, nu voi emite niciodată păreri valoroase despre machiaj, să zicem. De asemenea, nu voi face pe cunoscătorul nici în privința sexului - hmm, stați să găsesc o speță necunoscută mie - ăăă...sexului în trei, într-o barcă de salvare din mijlocul oceanului, în timp ce la un televizor portabil rulează cu tristețe maximă ultimele scene din Titanic. Nu e genul meu și gata.
Ok, cu introducerea asta m-am pus singur într-o poziție ingrată: urmează să-mi dau cu părerea fix despre un lucru pe care nu l-am experimentat până acum. Voi scrie despre îmbătrânire și, inevitabil, despre modul în care generația mea urmează să fie dată afară în șuturi de pe internet.
Noi, ăștia de ~ 25 de ani +, am fost acolo, la nașterea internetului. A fost jucăria noastră de la început și, dacă orice mucos din ziua de azi poate să aibă o cultură sexuală de invidiat, atunci ăsta este doar meritul nostru. Așa că, zilele trecute, priveam cu dezamăgire cum pe tot mai multe site-uri apar glume/articole/whatever cărora nu le prind înțelesul. De ce? Pentru că toți ăia care s-au născut dupa '90 (haha, ce looseri) au început și ei să posteze diverse chestii care fac referire, evident, la pasiunile lor. Pasiuni de care noi, ăștia cool, nu suntem legați sentimental în vreun fel. De exemplu, dacă noi ne aducem aminte (uitându-e la powerpoint-urile alea patetice primite pe mail), de guma turbo și nintendo pe casete, ei își aduc aminte despre Pokemon (încă o dată: ce looseri frate :)). Eu unul nu știu ce e pokemon ăsta, pe vremea mea se jucau doar copiii cu el, în timp ce noi, acneicii, deja butonam versiuni incipiente de diverse chestii online.
Bun, cam așa mi-a picat fisa: deja nu mai țin pasul cu internetul. Apar chestii noi, pe care nu le cunosc, față de care nu am nicio legătură emoțională, dar care li se par hilare celor mai tineri. Și, pentru că nu le cunosc, de ce nu mi s-ar parea stupide, de exemplu? De ce nu aș zâmbi condescendent în timp ce aș murmura printre dinți: idioți sunt adolescenții ăștia din ziua de azi, nu ca noi...?
Suna familiar? Adevărul e că văd exact spre ce ne îndreptăm: ne vom transforma în moșnegi antipatici, plini de ei, care poate vor ține pasul cu tehnologia, dar nu vor înțelege însă nimic din conținutul online. Și vom bodogăni supărați când toate site-urile care ne plac vor începe să fie pline de lucruri, pentru noi, neinteresante. Sau când vreun tânăr obraznic nu-și va ridica civilizat dronele de pe resurse când un cetățean de vârsta treia, cum vom fi noi, va apărea cu soldații săi prăfuiți în starcraft 'nșpe.
Evident, nu se aplică doar la internet această desfășurare a lucrurilor ci și la modă, cărți, filme, muzică, mâncare etc. Și partea cea mai nasoală e că nu prea poți să-ți dai seama unde să faci demarcația intre a fi open minded și a accepta porcării trendy. Succes, totuși.
Ok, cu introducerea asta m-am pus singur într-o poziție ingrată: urmează să-mi dau cu părerea fix despre un lucru pe care nu l-am experimentat până acum. Voi scrie despre îmbătrânire și, inevitabil, despre modul în care generația mea urmează să fie dată afară în șuturi de pe internet.
Noi, ăștia de ~ 25 de ani +, am fost acolo, la nașterea internetului. A fost jucăria noastră de la început și, dacă orice mucos din ziua de azi poate să aibă o cultură sexuală de invidiat, atunci ăsta este doar meritul nostru. Așa că, zilele trecute, priveam cu dezamăgire cum pe tot mai multe site-uri apar glume/articole/whatever cărora nu le prind înțelesul. De ce? Pentru că toți ăia care s-au născut dupa '90 (haha, ce looseri) au început și ei să posteze diverse chestii care fac referire, evident, la pasiunile lor. Pasiuni de care noi, ăștia cool, nu suntem legați sentimental în vreun fel. De exemplu, dacă noi ne aducem aminte (uitându-e la powerpoint-urile alea patetice primite pe mail), de guma turbo și nintendo pe casete, ei își aduc aminte despre Pokemon (încă o dată: ce looseri frate :)). Eu unul nu știu ce e pokemon ăsta, pe vremea mea se jucau doar copiii cu el, în timp ce noi, acneicii, deja butonam versiuni incipiente de diverse chestii online.
Bun, cam așa mi-a picat fisa: deja nu mai țin pasul cu internetul. Apar chestii noi, pe care nu le cunosc, față de care nu am nicio legătură emoțională, dar care li se par hilare celor mai tineri. Și, pentru că nu le cunosc, de ce nu mi s-ar parea stupide, de exemplu? De ce nu aș zâmbi condescendent în timp ce aș murmura printre dinți: idioți sunt adolescenții ăștia din ziua de azi, nu ca noi...?
Suna familiar? Adevărul e că văd exact spre ce ne îndreptăm: ne vom transforma în moșnegi antipatici, plini de ei, care poate vor ține pasul cu tehnologia, dar nu vor înțelege însă nimic din conținutul online. Și vom bodogăni supărați când toate site-urile care ne plac vor începe să fie pline de lucruri, pentru noi, neinteresante. Sau când vreun tânăr obraznic nu-și va ridica civilizat dronele de pe resurse când un cetățean de vârsta treia, cum vom fi noi, va apărea cu soldații săi prăfuiți în starcraft 'nșpe.
Evident, nu se aplică doar la internet această desfășurare a lucrurilor ci și la modă, cărți, filme, muzică, mâncare etc. Și partea cea mai nasoală e că nu prea poți să-ți dai seama unde să faci demarcația intre a fi open minded și a accepta porcării trendy. Succes, totuși.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)