Am fost si am jucat Financial City, un boardgame destul de misto si amuzant, dar, in principiu, la fel ca toate celelalte: dai cu zarul, te plimbi de colo colo cu un pion si castigi bani (si la sfarsit se puteau castiga si premii reale, dar eu n-am castigat nimica asa ca nu mai fac reclama).
Ba chiar mai mult, e chiar gay sa joci asa stiind ca va fi un singur castigator. Asa ca mi-am inventat propriul boardgame.
Regulile sunt simple si usor de sumarizat:
te asezi la o masa la care vei avea grija sa fie mai multe fete decat baieti. Arunci cu zarul si, daca dai valoarea cea mai mare, ai dreptul de a pune mana pe sanii tipei din stanga ta SAU sa iti muti pionul in jurul tablei.
Jocul consta intr-un singur tur si, daca termini primul, la sfarsit iei premiu (iar ceilalti fac misto de tine).
Ziceti si voi, n-ar fi cel mai de succes boardgame din toate timpurile?
sâmbătă, 26 iunie 2010
vineri, 25 iunie 2010
Intelept ca Solomon
Mergeam dinspre Romana spre Universitate atunci cand privirea ce incerca sa depisteze prostituate pe marginea drumului, mi-a alunecat spre o vitrina.
"Pana la urma, de ce nu?", mi-am zis eu cu inima tresaltand, deschizand usa librariei. Aparitia mea, nebarbierit, in tricou, cu rucsac in spate si cu castile pe urechi s-ar putea sa fi parut un pic ciudata vanzatoarei si unicei cliente de 60 de ani ce se invartea printre rafturile cu carti. Pana la urma, nu cred ca am fata de om care citeste si altceva decat bloguri si statusuri de facebook nici macar atunci cand sunt barbierit. Si nu ca nu mi-ar placea, dar am asa un aspect de student vesnic fara bani incat nimeni n-ar banui ca 1. am terminat deja facultatea si 2. am bani de dat pe carti.
Dar faptele vorbesc pentru mine.
Am ocolit cu bagare de seamana rafturile cu carti ce prezinta picturi, adica tipul ala de carti pe care le pui pe masuta la televizor, nu le citeste nimeni, nici macar tu, dar cumva iti dau un sentiment de: "ia uite ce carti am, daca vreau pot sa vad ce-a pictat cutare si sa si citesc de ce ar trebui sa-mi placa", adica un sentiment de cultura.
Am ocolit acest raft si m-am dus la cel de beletristica.
Aici, dupa cateva etape preliminarii de sortare (in urma carora am eliminat scriitorii francezi si italieni - daca va place fotbalul), am ramas in shortlist cu doua carti: Elfriede Jelinek - Lacomia si John Fowles - Magicianul. Nenorocirea era ca eu eram dispus sa cumpar doar una din ele.
De E. Jelinek am mai citit Pianista si mi-a placut f mult. Insa Magicianul e o carte pe care intotdeauna am vrut sa o citesc, pt ca am auzit numai de bine despre ea.
Deci, eram cu ambele carti, Lacomia in stanga, Magicianul in dreapta, incapabil sa iau o decizie. Ma uit la pret: cam acelasi, o diferenta neglijabila.
Apoi, logica de inginer m-a salvat: cum naiba acelasi pret, cand Magicianul e un volum mai greu cu cel putin 200 de grame? Pai daca la aceiasi bani cumpar mai multa carte, io zic ca e o afacere, nu?
Asa ca maine in metrou, voi citi John Fowles, cu coperta la vedere, sa vada prostimea cultura...
"Pana la urma, de ce nu?", mi-am zis eu cu inima tresaltand, deschizand usa librariei. Aparitia mea, nebarbierit, in tricou, cu rucsac in spate si cu castile pe urechi s-ar putea sa fi parut un pic ciudata vanzatoarei si unicei cliente de 60 de ani ce se invartea printre rafturile cu carti. Pana la urma, nu cred ca am fata de om care citeste si altceva decat bloguri si statusuri de facebook nici macar atunci cand sunt barbierit. Si nu ca nu mi-ar placea, dar am asa un aspect de student vesnic fara bani incat nimeni n-ar banui ca 1. am terminat deja facultatea si 2. am bani de dat pe carti.
Dar faptele vorbesc pentru mine.
Am ocolit cu bagare de seamana rafturile cu carti ce prezinta picturi, adica tipul ala de carti pe care le pui pe masuta la televizor, nu le citeste nimeni, nici macar tu, dar cumva iti dau un sentiment de: "ia uite ce carti am, daca vreau pot sa vad ce-a pictat cutare si sa si citesc de ce ar trebui sa-mi placa", adica un sentiment de cultura.
Am ocolit acest raft si m-am dus la cel de beletristica.
Aici, dupa cateva etape preliminarii de sortare (in urma carora am eliminat scriitorii francezi si italieni - daca va place fotbalul), am ramas in shortlist cu doua carti: Elfriede Jelinek - Lacomia si John Fowles - Magicianul. Nenorocirea era ca eu eram dispus sa cumpar doar una din ele.
De E. Jelinek am mai citit Pianista si mi-a placut f mult. Insa Magicianul e o carte pe care intotdeauna am vrut sa o citesc, pt ca am auzit numai de bine despre ea.
Deci, eram cu ambele carti, Lacomia in stanga, Magicianul in dreapta, incapabil sa iau o decizie. Ma uit la pret: cam acelasi, o diferenta neglijabila.
Apoi, logica de inginer m-a salvat: cum naiba acelasi pret, cand Magicianul e un volum mai greu cu cel putin 200 de grame? Pai daca la aceiasi bani cumpar mai multa carte, io zic ca e o afacere, nu?
Asa ca maine in metrou, voi citi John Fowles, cu coperta la vedere, sa vada prostimea cultura...
joi, 24 iunie 2010
2 teams, one (world) cup
Astia de la TVR cu greu isi pot depasi statutul de fosta televiziune comunista. Oare ei stiu ca nu mai sunt singura televiziune din Romania? Altfel nu-mi dau seama de ce n-ar pune naibii, in timpul meciurilor, intr-un colt, un mic afisaj cu scorul celeilalte partide sau cu clasamentul in grupa sau o informatie cat de mica.
In mintea lor ingusta, probabil se gandesc ca astfel nu vei trece mai departe ci te vei opri si vei astepta sa iti dea comentatorul toate aceste informatii. Nicidecum nu vei cauta un canal care sa transmita meciurile in mod profesionist si adecvat timpurilor moderne pe care vrem sa le traim, uimitor, si in Romania.
Ei bine, eu unul asa am facut si am sfarsit uitandu-ma la wimbledon in loc de fotbal.
Dintr-un singur motiv imi pare rau ca nationala Romaniei nu s-a calificat. Nu pentru ca mi-as fi dorit sa se chinuie baetii sa treaca de grupe si sa afirme ca balonul e rotund inainte de saisprezecimi. Imi pare rau ca nu sunt acolo, pentru ca astfel puteam si noi sa facem misto de nationala Frantei. Dar asa, sa stiu ca penibilii aia de francezi (care au marcat un singur gol in trei meciuri) au fost totusi prezenti acolo si noi nu, imi demonstreaza clar statutul Romaniei in fotbalul mondial.
Ca sa se puna cu burta pe treaba romanii, o solutie ar fi ca echipele de club sa-i antreneze cu mingii speciale, suflate cu cocaina. Ar alerga dupa ele cu limba scoasa, singurul risc fiind acela ca vor juca numa cu capul, fara picioare. Si tot ar fi mai bine decat acuma.
In mintea lor ingusta, probabil se gandesc ca astfel nu vei trece mai departe ci te vei opri si vei astepta sa iti dea comentatorul toate aceste informatii. Nicidecum nu vei cauta un canal care sa transmita meciurile in mod profesionist si adecvat timpurilor moderne pe care vrem sa le traim, uimitor, si in Romania.
Ei bine, eu unul asa am facut si am sfarsit uitandu-ma la wimbledon in loc de fotbal.
Dintr-un singur motiv imi pare rau ca nationala Romaniei nu s-a calificat. Nu pentru ca mi-as fi dorit sa se chinuie baetii sa treaca de grupe si sa afirme ca balonul e rotund inainte de saisprezecimi. Imi pare rau ca nu sunt acolo, pentru ca astfel puteam si noi sa facem misto de nationala Frantei. Dar asa, sa stiu ca penibilii aia de francezi (care au marcat un singur gol in trei meciuri) au fost totusi prezenti acolo si noi nu, imi demonstreaza clar statutul Romaniei in fotbalul mondial.
Ca sa se puna cu burta pe treaba romanii, o solutie ar fi ca echipele de club sa-i antreneze cu mingii speciale, suflate cu cocaina. Ar alerga dupa ele cu limba scoasa, singurul risc fiind acela ca vor juca numa cu capul, fara picioare. Si tot ar fi mai bine decat acuma.
miercuri, 16 iunie 2010
Futgol profesionist
In fiecare seara, dupa cel de-al treilea meci de fotbal al zilei, la tvr1 se prezinta Studioul campionatului mondial de fotbal. La aceasta emisiune sunt invitati specialisti in fotbal. Trec cu ingaduinta peste termenul de "specialist" la fotbal. Las deoparte si modul exhaustiv in care se discuta fiecare faza de cacat din meciuri si trec direct la intrebarea esentiala: chiar e posibil ca un om trecut de adolescenta sa stea sa comenteze meciul la ora 12 noaptea in timpul saptamanii? Si asta dupa ce a vazut deja 3 meciuri? Adica, nu se simte absolut deloc penibil ca, la o varsta la care chiar ar putea fi util in vreun fel societatii, sa comenteze modul in care niste indivizi lovesc cu piciorul o minge? Si, trebuie specificat, e vorba despre fotbal, cel mai de cacat joc la nivel profesionist:
- fair-play-ul efectiv nu exista: jucatorii se insulta si nu se menajeaza intre ei, provocandu-si deseori accidentari si, in acelasi timp, cad pe jos la cea mai mica atingere de parca ar fi fetite incepatoare in pantofi de balet
- la nivel declarativ sunt atat de prosti incat arunca cu cacat in echipa adversa indiferent daca pierd sau castiga. AILALTI sunt intotdeauna mai slabi.
- majoritatea fotbalistilor sunt oameni de o moralitate cel putin indoielnica: sa-l luam de exemplu pe adulatul Maradona - un (fost) drogat arogant cu 2 ceasuri la mana si cu barba de Che Guevara care nu apreciaza jocul Braziliei, cea mai spectaculoasa echipa din lume. Sa nu mai zic de vedeta autohtona, Mutu.
Si totusi, aparent cineva simte nevoia sa comenteze meciurile dupa ce le-a vazut sau, si mai trist, sa asculte comentariile altora despre meci.
La mine la bloc, baetii, cu varste intre 25 si 60 de ani, se strang in fiecare zi in spatele chioscului cu bere si urmaresc Meciurile la un lcd tv pe care l-au improvizat acolo. Comenteaza pasionati, in pauze baga si niste barbut si table. Asta cam toata ziua. Desi par valabili baetii, io zic ca-s pensionati pe caz de boala, ca-i vad tot timpul acolo, de ma simt si prost cand trec dimineata si seara, cand plec, respectiv vin de la serviciu. Ma simt prost ca n-am muncit mai mult ca sa aiba statul de unde sa le dea bani.
Oricum, dupa parerea mea, datorita lor se da prea multa importanta unor lucruri absolut neesentiale si, printr-un astfel de paradox, orice fotbalist roman de divizia A (adica unul fara nicio valoare ca sportiv) este intr-o clasa sociala superioara a 90% din populatie: clasa Fotbalist. De cacat.
- fair-play-ul efectiv nu exista: jucatorii se insulta si nu se menajeaza intre ei, provocandu-si deseori accidentari si, in acelasi timp, cad pe jos la cea mai mica atingere de parca ar fi fetite incepatoare in pantofi de balet
- la nivel declarativ sunt atat de prosti incat arunca cu cacat in echipa adversa indiferent daca pierd sau castiga. AILALTI sunt intotdeauna mai slabi.
- majoritatea fotbalistilor sunt oameni de o moralitate cel putin indoielnica: sa-l luam de exemplu pe adulatul Maradona - un (fost) drogat arogant cu 2 ceasuri la mana si cu barba de Che Guevara care nu apreciaza jocul Braziliei, cea mai spectaculoasa echipa din lume. Sa nu mai zic de vedeta autohtona, Mutu.
Si totusi, aparent cineva simte nevoia sa comenteze meciurile dupa ce le-a vazut sau, si mai trist, sa asculte comentariile altora despre meci.
La mine la bloc, baetii, cu varste intre 25 si 60 de ani, se strang in fiecare zi in spatele chioscului cu bere si urmaresc Meciurile la un lcd tv pe care l-au improvizat acolo. Comenteaza pasionati, in pauze baga si niste barbut si table. Asta cam toata ziua. Desi par valabili baetii, io zic ca-s pensionati pe caz de boala, ca-i vad tot timpul acolo, de ma simt si prost cand trec dimineata si seara, cand plec, respectiv vin de la serviciu. Ma simt prost ca n-am muncit mai mult ca sa aiba statul de unde sa le dea bani.
Oricum, dupa parerea mea, datorita lor se da prea multa importanta unor lucruri absolut neesentiale si, printr-un astfel de paradox, orice fotbalist roman de divizia A (adica unul fara nicio valoare ca sportiv) este intr-o clasa sociala superioara a 90% din populatie: clasa Fotbalist. De cacat.
sâmbătă, 12 iunie 2010
Paine si circ
Am pufnit in ras cand am vazut la tv spectacolul de la startul campionatului mondial de fotbal. La un moment dat niste indivizi deghizati intr-un urias gandac de balegar impingeau o minge la fel de uriasa. Deci gandacul de balegar reprezenta jucatorul, iar mingea era balegarul. Foarte frumoasa metafora, nici ca se putea arata mai frumos adevarata fata a fotbalului si a celor care il practica la nivel profesionist.
Camerunezul Eto'o, de exemplu, a considerat necesar sa cheltuiasca 1 milion de euro pe 30 de ceasuri pe care le-a daruit colegilor de nationala. Eu zic ca putea sa gaseasca f usor 10 triburi in Africa, pe care sa le faca fericite cu banii astia. Iar colegilor de la echipa putea sa le ia ceasuri de la negrii aia de le vand pe marginea trotuarului in Milano.
Referitor la sport, tipa asta, de numai 16 ani, face ocolul lumii cu barca, de una singura. Imi e imposibil sa-mi imaginez ce poate fi in sufletul unui om aflat singur in mijlocul marii la mii de km distanta de oricine altcineva. Inchipuiti-va, o noapte din aia senina, cu stele multe, luna plina si apa foarte foarte calma. Stai intins pe punte si te gandesti. La ce te poti gandi intr-o asemenea situatie? Ce praguri de melancolie si deprimare poti atinge?
In fine, s-a terminat Uruguay Franta. Judecand dupa echipa, francezii sunt o natie africana.
Camerunezul Eto'o, de exemplu, a considerat necesar sa cheltuiasca 1 milion de euro pe 30 de ceasuri pe care le-a daruit colegilor de nationala. Eu zic ca putea sa gaseasca f usor 10 triburi in Africa, pe care sa le faca fericite cu banii astia. Iar colegilor de la echipa putea sa le ia ceasuri de la negrii aia de le vand pe marginea trotuarului in Milano.
Referitor la sport, tipa asta, de numai 16 ani, face ocolul lumii cu barca, de una singura. Imi e imposibil sa-mi imaginez ce poate fi in sufletul unui om aflat singur in mijlocul marii la mii de km distanta de oricine altcineva. Inchipuiti-va, o noapte din aia senina, cu stele multe, luna plina si apa foarte foarte calma. Stai intins pe punte si te gandesti. La ce te poti gandi intr-o asemenea situatie? Ce praguri de melancolie si deprimare poti atinge?
In fine, s-a terminat Uruguay Franta. Judecand dupa echipa, francezii sunt o natie africana.
joi, 10 iunie 2010
Fun pe internet
Pe internet, e destul de greu sa faci glume fara sa iti bati joc de cineva sau de ceva. Pe de-o parte, prostii se amuza atunci cand glumele au o tinta precisa, tangibila si, mai ales, mondena. De exemplu, daca ma apuc si fac misto de noul iphone si de steve jobs, cu siguranta masele numeroase de cititori, denumiti mai sus "prosti", vor citi batand din palme sau, ciocanind usor, cu pumnul in masa, in stil corporatist (revin imediat la asta).
Pe de alta parte, e atat de usor sa faci misto de lucrurile mondene din romania si ai atatea subiecte despre viata de cacat a celebritatilor si atatea ziare ca libertatea, incat orice prost poate sa scrie glume bune pe seama lor.
Dar toti sunt prosti dupa tine?, intrebati voi fara sa va simtiti inclusi. Si cititori si blogeri si tot ce nu are drept de autor pe http://www.evilwritings.blogspot.com?
Bineinteles ca nu.
Am tot folosit cuvantul monden si, curios din fire, am cautat rapid pe dexonline definitia exacta si am constatat discrepanta dintre ea si realitatea din romania: "Care aparține înaltei societăți". HA! Ati auziti sensual, botezatu, becali, vanghelie etc? Sunteti crema societatii care sunteti.
Apropos de asta, revin la cei care se cred cu adevarat crema societatii bucurestene: corporatistii. Sigur, perioada cardurilor atarnate de gat cu poza la vedere pe oriunde vedeai un tip cu costum si geanta in mana, a trecut. Ca acuma si paznicii si gunoierii si femeile de serviciu au carduri d-alea. Exista insa obiceiuri corporatiste atat de penibile, incat mie mi-e si rusine cand sunt pus in situatia de a ma alatura masei si de indeplini un astfel de ritual. Si nu pot sa-l fac altfel decat zambind tamp si privind in jos, rusinat de propria atitudine.
De exemplu, inchipuiti-va acest meeting multinational, cu aceasta prezentare superba sustinuta de un individ. Lumea toata e la cravata. Eu nu port cravata si nu voi purta vreodata, daca nu voi muri cumva spanzurat. De obicei, nu fac ce face toata lumea si mi se pare irational, doar pentru ca face toata lumea.
Individul, foarte clar, foarte concis, incheie. Mi-a placut prezentarea lui, sincer va spun. Asa ca fac ce ar face orice om normal in situatia mea, vreau sa ii dau un feedback cu privire la succesul sau insuccesul sau: ridic mainile sa il aplaud.
Pana sa bat din palme, aud ciocanitul in masa: intai unul, solitar. Apoi doua, trei, toata lumea incepe sa ciocaneasca cu pumnul in masa, de parca ar fi o conferinta de Picoides arcticus. Las mainile pe masa, fara sa mai produc zgomot.
Vedeti voi, in lumea corporatiilor nu se aplauda niciodata: se ciocaneste in masa. Vulgul aplauda. Corporatistii ciocanesc.
De unde am inceput? E greu sa scrii ceva amuzant pe internet fara sa jignesti. E-al dracu de greu, observ.
PS, in urma feedback-urilor: E greu sa scrii ceva amuzant si atat.
Pe de alta parte, e atat de usor sa faci misto de lucrurile mondene din romania si ai atatea subiecte despre viata de cacat a celebritatilor si atatea ziare ca libertatea, incat orice prost poate sa scrie glume bune pe seama lor.
Dar toti sunt prosti dupa tine?, intrebati voi fara sa va simtiti inclusi. Si cititori si blogeri si tot ce nu are drept de autor pe http://www.evilwritings.blogspot.com?
Bineinteles ca nu.
Am tot folosit cuvantul monden si, curios din fire, am cautat rapid pe dexonline definitia exacta si am constatat discrepanta dintre ea si realitatea din romania: "Care aparține înaltei societăți". HA! Ati auziti sensual, botezatu, becali, vanghelie etc? Sunteti crema societatii care sunteti.
Apropos de asta, revin la cei care se cred cu adevarat crema societatii bucurestene: corporatistii. Sigur, perioada cardurilor atarnate de gat cu poza la vedere pe oriunde vedeai un tip cu costum si geanta in mana, a trecut. Ca acuma si paznicii si gunoierii si femeile de serviciu au carduri d-alea. Exista insa obiceiuri corporatiste atat de penibile, incat mie mi-e si rusine cand sunt pus in situatia de a ma alatura masei si de indeplini un astfel de ritual. Si nu pot sa-l fac altfel decat zambind tamp si privind in jos, rusinat de propria atitudine.
De exemplu, inchipuiti-va acest meeting multinational, cu aceasta prezentare superba sustinuta de un individ. Lumea toata e la cravata. Eu nu port cravata si nu voi purta vreodata, daca nu voi muri cumva spanzurat. De obicei, nu fac ce face toata lumea si mi se pare irational, doar pentru ca face toata lumea.
Individul, foarte clar, foarte concis, incheie. Mi-a placut prezentarea lui, sincer va spun. Asa ca fac ce ar face orice om normal in situatia mea, vreau sa ii dau un feedback cu privire la succesul sau insuccesul sau: ridic mainile sa il aplaud.
Pana sa bat din palme, aud ciocanitul in masa: intai unul, solitar. Apoi doua, trei, toata lumea incepe sa ciocaneasca cu pumnul in masa, de parca ar fi o conferinta de Picoides arcticus. Las mainile pe masa, fara sa mai produc zgomot.
Vedeti voi, in lumea corporatiilor nu se aplauda niciodata: se ciocaneste in masa. Vulgul aplauda. Corporatistii ciocanesc.
De unde am inceput? E greu sa scrii ceva amuzant pe internet fara sa jignesti. E-al dracu de greu, observ.
PS, in urma feedback-urilor: E greu sa scrii ceva amuzant si atat.
miercuri, 9 iunie 2010
in liftul tau
Cel mai naspa loc in care poti fi obligat sa iti petreci timpul cu cineva cu care nu ai nimic in comun este , probabil, la puscarie, in celula, la bulau. Dar, realist vorbind, liftul ocupa si el un loc in fruntea clasamentului.
Iti imaginezi deja tacerea stanjenitoare suprapusa peste ranjetele de fatada. Si, ca orice om bine crescut, nu o suporti, desi ti-e scarba sa faci conversatie aiurea.
Despre ce ai putea vorbi insa in spatiul ala stramt de metal? Vreme? Ai discutat deja ieri despre asta. Fotbal? N-a inceput campionatul inca. Copii? Te-a ferit dumnezeu. Sex? Prea scurt timpul.
Asta e problema, de fapt. Nu ai timp de o discutie serioasa si trebuie sa te chinui sa te chinui sa gasesti un subiect light, ca sa zic asa.
Si pentru ca sunt de treaba, va dau solutia. Cel mai bine este sa il faci pe individul de langa tine sa gaseascac ceva de zis. Cum? Simplu.
Fac o pauza, pentru a va cita din chat-ul unor liceeni, pe care il urmaresc (intamplator) pe www.utv.ro (din cand in cand intervin si eu, cu nickname-ul M. K):
Eu : unde stai?
Eu : ca sa stiu daca ajung anul asta la party
Carla : da te anuntam de pe acum dak vine si frumusika de la G iti trebuie aproximativ 15 camioane cu ceasfa de porc
MIhail Kogalniceanu : asa, de curiozitate
MIhail Kogalniceanu: ce varsta aveti?
Carla : 16
Eu : peste20
Inchei citatul si revin: cum sa stai relaxat si tacut si, in acelasi timp, sa te asiguri ca partenerul de lift va gasi ceva de vorbit cu tine, fara sa pari nici ciufut, nici prost?
Te uiti, discret, dar observabil totusi, la felul in care arata individul/individa. Nimanui nu-i place sa fie analizat de sus pana jos pt ca fiecare crede ca are un defect pe ici pe colo. Inconstient, va incerca sa-ti abata atentia spunandu-ti ceva. Raspunde-i monosilabic cu condescendenta castigata prin aceasta stratagema.
Si-acum, fugi la munca, s-au deschis usile!
Iti imaginezi deja tacerea stanjenitoare suprapusa peste ranjetele de fatada. Si, ca orice om bine crescut, nu o suporti, desi ti-e scarba sa faci conversatie aiurea.
Despre ce ai putea vorbi insa in spatiul ala stramt de metal? Vreme? Ai discutat deja ieri despre asta. Fotbal? N-a inceput campionatul inca. Copii? Te-a ferit dumnezeu. Sex? Prea scurt timpul.
Asta e problema, de fapt. Nu ai timp de o discutie serioasa si trebuie sa te chinui sa te chinui sa gasesti un subiect light, ca sa zic asa.
Si pentru ca sunt de treaba, va dau solutia. Cel mai bine este sa il faci pe individul de langa tine sa gaseascac ceva de zis. Cum? Simplu.
Fac o pauza, pentru a va cita din chat-ul unor liceeni, pe care il urmaresc (intamplator) pe www.utv.ro (din cand in cand intervin si eu, cu nickname-ul M. K):
Eu : unde stai?
Eu : ca sa stiu daca ajung anul asta la party
Carla : da te anuntam de pe acum dak vine si frumusika de la G iti trebuie aproximativ 15 camioane cu ceasfa de porc
MIhail Kogalniceanu : asa, de curiozitate
MIhail Kogalniceanu: ce varsta aveti?
Carla : 16
Eu : peste20
Inchei citatul si revin: cum sa stai relaxat si tacut si, in acelasi timp, sa te asiguri ca partenerul de lift va gasi ceva de vorbit cu tine, fara sa pari nici ciufut, nici prost?
Te uiti, discret, dar observabil totusi, la felul in care arata individul/individa. Nimanui nu-i place sa fie analizat de sus pana jos pt ca fiecare crede ca are un defect pe ici pe colo. Inconstient, va incerca sa-ti abata atentia spunandu-ti ceva. Raspunde-i monosilabic cu condescendenta castigata prin aceasta stratagema.
Si-acum, fugi la munca, s-au deschis usile!
vineri, 4 iunie 2010
Archive 2003_2010
Acum aproape 7 ani, un tanar imberb, dar avand totusi un ditamai ciocul si plete pe umeri, intra in curtea politehnicii din bucuresti, cu un zambet tamp pe fata. Sfios ca orice provincial pus fata in fata cu grandoarea capitalei, pasea cu o oarecare nesiguranta, uitandu-se in dreapta si stanga la fiecare 10 pasi. Venise sa se inscrie la facultate.
Parca dinadins, nesiguranta ii era sporita de faptul ca nu stia la ce facultate sa se inscrie. Si, stim cu totii, politehnica e plina de facultati de tot felul.
Palcuri de studenti treceau razand si fara griji pe langa tanarul nostru, care se uita la ei plin de respect. Deducea din discutiile lor ca erau anii doi sau trei, deci oameni cu experienta. Ajuns aproape de centrul de calcul de langa facultatea energetica, se opri nehotarat langa un grup de 3 studenti sa intrebe unde poate gasi un secretariat.
In ciuda nesigurantei pe care o afisa, proaspatul absolvent de liceu avea un spirit de observatie patrunzator. Astfel, el isi nota imediat, cu amuzament, fizicul celor 3 studenti:
- primul dintre ei, un baiat inalt de 1,9 m, avea ochii sasii si figura ridicola atasata pe care ochii sasii ti-o ofera.
- al doilea baiat, un inceput de chelie si capul rotund atasat pe care chelia ti-l ofera
- a treia, o studenta, era de o uratenie remarcabila si avea fatza urata atasata pe care uratenia remarcabila ti-o ofera
"Ati vazut cumva trecand o fata cu par blond foarte lung si des si foarte frumoasa?", intreba ironic tanarul, privindu-i pe rand pe cei trei pe masura ce punea intrebarea. Odata cu sfarsitul frazei, ochii i se oprira pe figura neregulata a studentei politehniste si un rictus i se forma in coltul gurii.
"N-ai vrea sa te inscrii la facultate la noi, la energetica?", il luara repede studentii, in cor, simtind mirosul de sange proaspat.
"Stati sa imi verific agenda.... Da, azi aveam in plan sa ma inscriu la facultate. Sa mergem!"
"Sa vezi ce centru de calcul modern avem...", "Si ce laboratoare...", "Si ce profesori...", se linguseau studentii, incadrandu-l si escortandu-l catre Centrul de Calcul.
Ajunsi inauntru, tanarul fu trecut rapid pe la 7, 8 birouri unde isi copie actele, preda originalele, lua originalele inapoi, preda copiile, isi trecu datele personale pe cinspe foi si, la final, i se inmana legitimatia de examen si i se ura: "Examenul e sambata de la 10 in Energetica! Succes!".
[...]
Trei zile mai tarziu, tanarul avea sa se reintoarca in zona, doar pt a fi oprit la intrare de un paznic:
"Alo! Domnu', nu puteti intra!"
"Poftim?"
"Nu puteti intra. Azi se da examen.", spuse paznicul cu mandria specifica paznicilor cand au ocazia sa isi exercite atributiile. "Eu sunt stapan aici, la bariera, bai pulica", parea sa spuna el cu atitudinea sa.
"Asa, si?", intreba viitorul student cu aroganta specifica tinerilor bucuresteni, aroganta pe care o prinsese deja in cele 4 zile de cand era aici.
"Si nu poti trece"
"Pai am legitimatie", spuse in sfarsit triumfator tanarul, iar paznicul disparu din fata lui brusc preocupat sa apostrofeze hoardele de parinti veniti sa-si sustina odraslele.
[...]
Alte cateva zile dupa, tanarul avea sa-si citeasca numele pe lista (interminabila) a celor admisi la facultatea Energetica. Erau si picati, desigur, dar urmau sa fie acceptati si aia ulterior. Politehnica isi asigura mereu un cache de studenti carora sa le ia taxe in anul I. In anul II, respectiv III deja vor fi redusi la jumatate.
[...]
7 ani mai tarziu, adica maine, tanarul nostru are sa-si dea ultimul examen (de retele) la master. Priveste obiectiv sansele sale de a promova: sunt f. mari.
"Inca un pic si termin", murmura el printre dinti, desi nu stie nimic din cursuri. "Inca un pic... si....teeeerrrmmmmiiiin...." tipa el mai departe, devenind astfel primul om de istorie care s-a masturbat privind o schema electrica.
Parca dinadins, nesiguranta ii era sporita de faptul ca nu stia la ce facultate sa se inscrie. Si, stim cu totii, politehnica e plina de facultati de tot felul.
Palcuri de studenti treceau razand si fara griji pe langa tanarul nostru, care se uita la ei plin de respect. Deducea din discutiile lor ca erau anii doi sau trei, deci oameni cu experienta. Ajuns aproape de centrul de calcul de langa facultatea energetica, se opri nehotarat langa un grup de 3 studenti sa intrebe unde poate gasi un secretariat.
In ciuda nesigurantei pe care o afisa, proaspatul absolvent de liceu avea un spirit de observatie patrunzator. Astfel, el isi nota imediat, cu amuzament, fizicul celor 3 studenti:
- primul dintre ei, un baiat inalt de 1,9 m, avea ochii sasii si figura ridicola atasata pe care ochii sasii ti-o ofera.
- al doilea baiat, un inceput de chelie si capul rotund atasat pe care chelia ti-l ofera
- a treia, o studenta, era de o uratenie remarcabila si avea fatza urata atasata pe care uratenia remarcabila ti-o ofera
"Ati vazut cumva trecand o fata cu par blond foarte lung si des si foarte frumoasa?", intreba ironic tanarul, privindu-i pe rand pe cei trei pe masura ce punea intrebarea. Odata cu sfarsitul frazei, ochii i se oprira pe figura neregulata a studentei politehniste si un rictus i se forma in coltul gurii.
"N-ai vrea sa te inscrii la facultate la noi, la energetica?", il luara repede studentii, in cor, simtind mirosul de sange proaspat.
"Stati sa imi verific agenda.... Da, azi aveam in plan sa ma inscriu la facultate. Sa mergem!"
"Sa vezi ce centru de calcul modern avem...", "Si ce laboratoare...", "Si ce profesori...", se linguseau studentii, incadrandu-l si escortandu-l catre Centrul de Calcul.
Ajunsi inauntru, tanarul fu trecut rapid pe la 7, 8 birouri unde isi copie actele, preda originalele, lua originalele inapoi, preda copiile, isi trecu datele personale pe cinspe foi si, la final, i se inmana legitimatia de examen si i se ura: "Examenul e sambata de la 10 in Energetica! Succes!".
[...]
Trei zile mai tarziu, tanarul avea sa se reintoarca in zona, doar pt a fi oprit la intrare de un paznic:
"Alo! Domnu', nu puteti intra!"
"Poftim?"
"Nu puteti intra. Azi se da examen.", spuse paznicul cu mandria specifica paznicilor cand au ocazia sa isi exercite atributiile. "Eu sunt stapan aici, la bariera, bai pulica", parea sa spuna el cu atitudinea sa.
"Asa, si?", intreba viitorul student cu aroganta specifica tinerilor bucuresteni, aroganta pe care o prinsese deja in cele 4 zile de cand era aici.
"Si nu poti trece"
"Pai am legitimatie", spuse in sfarsit triumfator tanarul, iar paznicul disparu din fata lui brusc preocupat sa apostrofeze hoardele de parinti veniti sa-si sustina odraslele.
[...]
Alte cateva zile dupa, tanarul avea sa-si citeasca numele pe lista (interminabila) a celor admisi la facultatea Energetica. Erau si picati, desigur, dar urmau sa fie acceptati si aia ulterior. Politehnica isi asigura mereu un cache de studenti carora sa le ia taxe in anul I. In anul II, respectiv III deja vor fi redusi la jumatate.
[...]
7 ani mai tarziu, adica maine, tanarul nostru are sa-si dea ultimul examen (de retele) la master. Priveste obiectiv sansele sale de a promova: sunt f. mari.
"Inca un pic si termin", murmura el printre dinti, desi nu stie nimic din cursuri. "Inca un pic... si....teeeerrrmmmmiiiin...." tipa el mai departe, devenind astfel primul om de istorie care s-a masturbat privind o schema electrica.
marți, 1 iunie 2010
Hoti si multi
Repede, ceva, inainte sa ma culc. Singurul lucru care-mi vine in minte si pe care as vrea sa-l discut este greva de maine de la metrou. Metroul e printre cele mai utile, daca nu cel mai util lucru din Bucuresti (pe langa ceasul ala nou de la romana si toate recordurile mondiale ale lui Oprescu). Dar serios acuma, scapati dracu de toti oamenii aia de vand cartele sau pazesc portile de acces si instalati niste automate si camere video. Poate asa veti avea posibilitatea sa le dati celor care conduc trenurile niste salarii suficient de mari pt a accepta sa-si traiasca viata ca o cartita.
Ma enerveaza fata lui Boc. Imi provoaca o indispozitie atat de mare incat, atunci cand il vad, scrasnesc din dinti si sparg primul lucru care imi pica sub mana, imaginandu-mi ca e gatul lui. Ati observat cum sta cu capul dat pe spate si cu nasul pe sus in timp ce anunta masurile politice "anticriza"? Ar trebui sa fii cu ochii in lacrimi piticule, pt prostia de care dai dovada. Ar fi trebuit sa fii baiat de mingi la BNR Open sau aborigen papuas cu un obraz care n-a fost rosu niciodata.
Si, apropo de prostie, clujenii se fac remarcati de departe: ei l-au ales pe Boc primar in 2004 si, apoi, ATENTIE, l-au reales in 2008. Asta-i ca si cum ti-ai da un ciocan in testiculul stang si apoi ti-ai mai da unul in cel drept ca sa distribui egal durerea. Clujeni prosti.
Sincer sa fiu, daca ma intreaba cineva ce solutie as gasi eu pt criza, nu i-as da un raspuns multumitor. Nu ma pricep la politica sau economie. Dar nu-ti trebuie mult bun simt sau spirit de observatie ca sa vezi clica de potentiali puscariasi cum umbla aroganti pe la televiziuni, prin coloane oficiale sau dansand samba in brazilia. La ei sunt banii, nu la pensionarii care au cateva sute de Ron mai mult decat altii pensie, asa cum ne azvarle praf in ochi Basescu (muie). Dar daca au invatat ceva din cartea de istorie parvenitii astia de la putere, este principiul Divide et impera. Presa geme de stiri gen: cutare are salariu atatea mii de RON, cutare are nu stiu ce pensie. Nici o stire de tipul: senatorul X, dupa ce a delapidat fonduri europene de zeci de milioane de euro pentru a repara aceleasi 3 strazi de zece ori in 2 ani de zile, s-a sinucis in inchisoare, spanzurandu-se cu cu o funie de prezervative folosite.
Si ma mai enerveaza ceva. Tot citind site-urile de stiri, la toate noutatile despre masurile anticriza, la comentarii, lumea injura, evident. Si se mai trezesc unii cu afirmatii de genul: "Comunistilor, va luati de Basescu, singurul om care spune verde in fata ce-i de zis si care se lupta cu toti" bla bla
Baaaa....pe bune? Pot exista oameni atat de prosti incat sa nu vada ca Basescu e diavolul incarnat intr-un chelios chior, suparat pe omenire? Si oamenii astia respira acelasi aer cu noi, astia mai destepti? Daca da, atunci sper sa fie bugetari (si-or sa moara de foame, curand).
Abonați-vă la:
Postări (Atom)