miercuri, 17 iunie 2009

Suprarealism corporatist

Iata ce fac in loc sa traduc cacaturile alea pentru master.
Pentru ca asa sunt eu rebel si anti-establishment si nu dau doi bani pe diploma lor de cacat. Daca Vanghelie, a carui vorba colorata iti ia ochii in sute de mii de luminite sclipitoare a putut, eu de ce sa nu pot sa pot?

Dar si el si eu suntem doar niste instante ale clasei Oameni. Programatorul care bate in tastatura hotaraste fiecare atribut. Cine apasa F9 ne trimite drept in centrul actiunii. Iar actiunea ne stoarce usor, usor de vlaga desi suntem mai grasi decat gandacii aia de-i vezi zburand la tara, mari si negri ca niste lilieci.

Apoi iata-ne morti. Iata-ne cu gura infundata in pamantul proaspat rascolit de combinele vechilor CAP-uri, cu plamanii plini de organisme pluricelurale nu mai lungi de 5 cm si atat de albe incat pare ca ne-au crescut niste aripi minuscule pe spate.
Si taranci tinere de 15 ani joaca hora in jurul hoiturilor noastre, iar noi regretam ca nu suntem cu fata in sus pentru a privi sub fuste la vaginele lor neepilate.
Niste oameni imbracati in negru canta dragut cativa metri mai departe.
Copii nestiutori calca pe trupurile noastre transformate intr-un pamant de o culoare incerta.
Isi sterg talpile cleioase de iarba grasa din jur.
Te raspandesti peste tot, polenizezi tot pe o raza de 100 m de jur imprejur si te reinstantiezi fara F9 si in afara clasei Oameni.
Pacalesti programatorul care bate frenetic in taste. In scurt timp ii vor aparea usoare umflaturi pe spate si pe piept si apoi va zace si el intins pe spate, cu aripi miniaturale, cu ochii deschisi vrand sa absoarba tot universul.
In jurul lui niste boxe tipa: Potential Troublemaker, WAKE UP! Wake UP!


Du-te si viseaza ceva frumos. Cu mult sange si multe tâţe, god help you!
Ah nu, e deja aproape 6 AM. Renunta la erectie, gandeste-te: va fi curand timpul sa muncesti, corporatia te asteapta

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu