tv

Si apropo de hainele celor din postul de mai jos, ma uitam zilele trecute la tv (chestie la fel de obisnuita pentru mine ca si luatul examenelor din prima) si dand din canal in canal am vazut la un moment dat niste picioare goale, ceva tâțe, buze, ochi, urechi. Femei, intr-un cuvant. Asa ca degetul mi-a ramas intepenit deasupra butonului forward al telecomenzii si nu a mai parcurs pana la capat miscarea perpendiculara obsesiva de pana atunci.

Dupa un timp gandirea mi-a revenit la normal si am inceput sa analizez subiectiv aratarile de pe cat-walk.

Daca as fi in mijlocul unui trib de canibali si ca sa ma accepte in mijlocul lor ar trebui sa imbrac un costum din ala atunci as refuza. Din toata inima mea, incepand cu #!@.

Daca as avea de ales intre a merge in p..elea goala pe strada si a ma imbraca cu astfel de 'creatii' atunci as alege prima varianta.

Un singur lucru m-ar convinge sa port astfel de haine, dar, evident, n-o sa divulg acuma calcaiul lui ahile.

Deci stau si observ frumosii si frumoasele cum se plimba pe cat-walk. Dar eu incerc sa vad mai departe de picioarele lungi, sanii perfecti si zambetele stralucitoare. Ma gandesc: oare ce-i in capul femeilor astea in timp ce se maimutaresc imbracate in niste haine pentru placerea unor gorile evoluate? Oare se gandesc la relatii matematice complicate? La problemele lumii? La politica?

Sau doar la : "ah! am calcat stramb! redreseaza-te, redreseaza-te! asa, bravo, esti buna. esti cea mai buna! sa zambesc frumos, ah, si cand ajung in capat sa fac schema aia cu fundul! da! ii voi da pe spate!"

Urmarind interviurile de dupa, constatat ca au o dictie foarte placuta si pot sa exprime ceea ce vor. Poate ca nu sunt chiar praf. Totusi, candva in viata lor, femeile astea au luat decizia de a isi petrece urmatorii ~ 20 de ani purtand haine si machindu-se. Tot respectul pentru voi, puroi al societatii ce sunteti.

Las astea deoparte si trec in public. Printre barbatii plini de erectii, printre femeile invidioase si cu priviri dezaprobatoare. Ma intreb: ce cautati voi toti aici, dragii mei? s-au terminat piesele de teatru si concertele, daca tot aveti chef de arta? Ce satisfactie simtiti cand va curg balele dupa modelele semi-imbracate? Sau ati venit sa va alegeti una asa, gandindu-va cu nostalgie la stilul vechilor targuri de oameni?

Ma intreb care sunt valorile reale ale societatii noastre si ce anume ofera unei meserii sau unui lucru valoare?

De exemplu, in perioada de glorie a imperiului roman artistii (muzicienii, actorii) erau mai prost vazuti decat un gladiator. Erau pleava societatii.

Acum artistii sunt niste zei. Mai mult, sunt niste modele pentru tineri. Acestia viseaza sa ajunga sa stea degeaba. Sa castige bani pentru ca au un corp frumos sau pentru ca pot sa mimeze niste versuri.

Deci, cine ofera valoare unei anumite meserii? Cine manipuleaza opinia publica in acest sens?

E simplu nu?

Deschide-l.

E cu siguranta in camera cu tine.

E stralucitor, asa cum era si soarele pentru australopiteci.

E langa tine, daca esti singur.

Trebuie sa fie bun nu?

Hai, deschide-l, poate nu stii cu ce sa te imbraci anul asta!