In groapa

Fizic, stau foarte bine. De fapt, sunt intr-un punct maxim al pregatirii fizice, in sensul ca pot sa fac orice tip de efort cu lejeritatea cu care cantaretii romani fac playback sau cu care politicienii se lanseaza intr-o noua campanie electorala pe banii statului.
Programul e cam asa:
L-J: in fiecare seara aprox 7 km alergare + sex
V: pauza, bere + sex
S-D: tenis, alergat + sex

Dupa cum v-ati dat deja seama, nu mai e nevoie sa fac flotari, am cel putin o mana foarte antrenata.

Ei bine, astazi, in timp ce alergam in Tineretului, am observat in dreapta  crucile din Bellu si, brusc, o adanca cugetare m-a lovit cu un croseu uimitor de stanga (sa moara doroftei de ciuda) si m-a facut sa uit de starea de epuizare si sufocare datorata temperaturii. Mi-am imaginat scheletele mortilor sub pamant, acolo. Unele chiar la nivelul meu.  Intinse, nemiscate de zeci de ani. Cu gavanele ochilor goale, parasite chiar si de viermi, singure pentru eternitate sau pana se decide Vanghelie, de exemplu, ca e timpul sa se ingrijeasca de locul binemeritatei sale odihne.

Alergam in continuare, trecusem deja de cimitir, dar gandurile mi-au ramas acolo. M-am gandit: este randul meu sa dansez acum, atata tot. Atunci a fost vremea lor si au dansat. S-au miscat repede, violent dar, pana la urma, asta n-a contat, pentru ca moartea nu iarta pe nimeni.  Alerg, la 50 de m de mine oasele lui Zaharia Stancu nu spun nimic. Stau nemiscate. Dar, daca deschid cartea "Ce mult te-am iubit" si citesc orice paragraf de-acolo, imi dau seama ca n-a trait degeaba. Ca isi merita locul din memoria colectiva, ca merita sa ajunga si el, macar o data, subiect de bac, sa-l injure elevii.
Apoi am realizat, brusc, ca am trecut poate de jumatatea vietii sau, in cel mai bun caz, de prima treime din viata (sa traiesc 75 de ani ar fi chiar o minune). Ca, daca nu dansez mai cu talent, nimeni nu ma va tine minte, ca voi fi doar unul din mortii ale caror oase vor fi dezgropate la cativa ani de la deces pentru a se refolosi groapa. Deprimant, nu?

Not really. E joi deja, so LET'S PARTYYY!!!!

P.S. Ce vroiam de fapt sa spun, incepand cu o patetica lauda de sine si terminand cu o si mai patetica mila de sine, e ca Zaharia Stancu mi se pare unul din cei mai buni scriitori (universal) si ca este de multe ori neglijat, fara motiv, de majoritatea oamenilor care mai deschid cate o carte. Cititi ma Descult, Satra, Ce mult te-am iubit! sau oricare alta carte de-a lui va pica in mana. Merita!