In seara in care mircea geoana visa sub plapuma la sceptru si coroana, in timp ce basescu remonta o mica diferenta, cand elohimii ne analizau cu p#lile in erectie si banii curgeau valuri spre Rael, un copil de clasa 1-a o intreba pe bunica sa:
"Bunico, de ce copiii de la scoala nu imi spun pofta buna cand mananc?"
Iar eu treceam complet intamplator pe langa ei, intreg universul conspirand spre aceasta intalnire din apropierea craciunului. Si visele mele negre sunt realitate: Bucurestiul e gri si naspa. La fiecare colt de strada sunt oameni dezbracati care sar sa spele geamurile masinilor conduse de corporatiste inflexibile si scarbos de pline de ele. Si oricat de nepasator incerc sa fiu nu pot reprima tristetea ce ma invaluie.
Indiferent daca sustii sau nu mafia cersetorilor, situatia ramane: in momentul asta un copil sta descult pe ciment, la 3 grade si sterge farurile unor oameni care cel mai probabil nu au nici o valoare.
Iar eu merg spre casa, cu mainile in buzunare si stiu ca si pentru mine craciunul inseamna doar sa-mi fac cadouri singur. Si stiu ca nimeni nu o sa-mi umple gura de sange cand ajung acasa ci ca voi face un dus, voi lua o carte sau voi deschide televizorul la o dezbatere politica si ma voi chinui sa imi dau impresia ca sunt civilizat.
Dar un om obisnuit poate avea puterea sa se schimbe si sa-si dea seama de ridicolul si discrepantele dintre atitudine si realitate.
Ati vazut insa persoanele din spatele lui basescu si al lui geoana in timpul ultimei dispute? In toata clica aia de hoti se vedeau doar fetze de sociopati cu nasul pe sus datorita banilor pe care i-au acumulat prin simpla hotie. Aia sunt michael jacksonii nesimtirii. Si trupurile lor pline de viata, grasime si infatuare imi put la fel ca hoitul lui michael.
Cine p#la mea a putut sa mearga la vot? Si, mai ales, de ce? Ce poti spera de la Romania?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu