Cat c@c@t poti manca inainte sa mori (articol a la Libertatea)

Eu unul fac parte din oamenii aia care se gandesc inainte sa vorbeasca. Din pacate, ma gandesc doar la scheme si pozitii sexuale, la invataturile lui Rael si la tatzele uriase ale unei tipe cu tatze uriase.
Cu un asemenea handicap major, este uimitor cum reusesc sa ating in blogul meu subiecte profunde si sensibile, cum ar fi:
- utilitatea organelor duble: in timp de criza, sunt ele mai utile decat contravaloarea lor in euro?
- problema materiei: daca un copac trosneste in padure si este doar o rama sub el si rama aia doar ce a ingurgitat urechea cadavrului ingropat la radacinile copacului, atunci urechea are gust?
- ce se intampla cu cadavrele oamenilor strazii si ale celor care nu-si permit un loc in cimitir? si unde mor oamenii astia? se retrag cumva in pesteri sa moara in singuratate? se ofera ca ofranda animalelor padurii? isi vand corpurile muribunde spitalelor pentru a isi cumpara o ultima votca?
- cum te comporti fata de un fiu stiind ca in mod cert se masturbeaza in pauzele dintre desenele de la Cartoon Network? e moral sa iti tachinezi sotia cu aceast subiect, atunci cand nu lipsesti si tu in timpul pauzelor la meci?

Sigur, toate astea sunt intrebari idioate ce strabat creierul meu spalat cu grija de politehnica. Si oricat de idioate m-as chinui sa fie, tot nu reusesc sa egalez subiectele articolelor ziarului Libertatea.
Imi imaginez ca ziaristii de-acolo spun cu mandrie ca ei livreaza un produs vandabil maselor maneliste de romani dar adevarul este ca daca faci atata timp si cu atata devotament pe prostul, cel mai probabil chiar esti prost.