O destainuire

Am lipsit o perioada, stiu ca stiti, chiar daca nu mi-ati dat niciun mail sa ma intrebati cum ma simt. In mod cert experienta traumatizanta prin care am trecut a lasat urme adanci in psihicul meu mai degraba fragil. Cu siguranta m-am schimbat mult in urma acestor zile de tortura.  Dar inainte sa va infierbantati imaginatia cu mine imbracat intr-un costum de piele fara fund, biciuit de o femeie sexy dar nemiloasa, sa stiti ca n-a fost nimic de genul asta. De data asta.

Deci iata-ma pe scaun, ingrozit. Cu cateva scule si degete in gura. Ah, iar aveti o imagine complet gresita in minte, obsedatilor: sunt la stomatolog. Imi scot o masea, desi nu ma doare si, la naiba, nici nu stiam ca o am in gura pana nu de mult timp.
Sa va explic cum sta treaba: acu ceva timp, undeva pe pamant, in punctul exact opus unui spital din constanta (adica punctul ala la care ajungi daca sapi si sapi si sapi si iesi pe partea cealalta si ignori ca esti pe fundul oceanului), un copil se nastea. Este complet opusul meu: blond, ochi albastri, span, vorbaret, dar cam debil si fara simtul umorului (pe bune, chiar ajuta sa te gratulezi singur, am citit intr-o carte d-aia motivationala). Acest antichrist  scrie in momentul de fata chestii anoste, de un succes rasunator insa, pe blogul sau: PredictibleGentleAudio (in limba chineza). Si tot acest individ, care mie personal imi displace profund, nu zambeste niciodata: pentru ca, vedeti dumneavoastra, lui ii lipsesc vreo 5 dinti din gura.

Revenind pe partea astalalta a pamantului, iata-ma pe mine: brunet, prezenta placuta, critic, inteligent (ah, ce bine e) si foarte foarte dotat de natura, iar va ganditi la prostii, adica cu cinci dinti in plus. Patru masele si un dinte, ca sa fiu exact, dar in total cinci, nici mai mult, nici mai putin. Si patru din ei trebuie scosi.

Domnul doctor imi explica procedura cu calm, ignorand ochii mei din ce in ce mai cascati.
"Trebuie taiata gingia, taiat osul mandibulei, sectionata maseaua si scoasa pe bucati, cusut rana si cam atat."
"Ok. Baga." (as vrea eu, eram cu ochii in lacrimi si fara cuvinte, evident)
"Bag."

Trebuie sa spun ca antestezicul ala a fost foarte performant. N-am simtit nimic atat de tare, incat putea sa-mi taie jumatate din falca si nu aveam nicio treaba. In fine, a terminat, m-a cusut si m-a trimis acasa, cu jumatate de gura inca sub efectul anesteziei. Cat de simplu, mi-am zis, zambind amuzat. Cat de usor se scoate o masea in ziua de azi, ma felicitam. Cat de banal. Cat de idiot sunt, urlam cateva ore mai tarziu, zvarcolindu-ma in pat, prada unei dureri agonizante. Dar ce durere! E oribil, e mercedes-benz-ul durerii.
Si apoi a fost sangele. In sfarsit, ii inteleg pe vampirii aia gay si efeminati din twilight, care nu beau sange. E oribil. Stiu, pt ca a trebuit sa inghit o gramada in cursul primei nopti. Apoi au urmat 4 zile de stat umflat si cu dureri.

Dar au trecut, aproape. Acum, ca mi-a mai ramas doar o usoara umflatura, cat sa ma pot lauda ca am fost usor lovit atunci cand am luat apararea unei tipe agresata de trei, ba nu, patru indivizi care, ulterior, au ajuns in spital, pot sa va fac si marea destainuire: ma casatoresc.

Frumos, nu? Fac tot ce pot sa fiu fericit, asa voi sti ca undeva, pe partea cealalta a pamantului, Gentle Audio e doar o laba trista. Trista de tot.