La miting

Stăteam azi răsturnat în fotoliu, mi-era cald și simțeam transpirația curgând pe față, pe coaste, pe fese și în spatele genunchilor. Câinele dormea sforăind, câțiva metri mai incolo, culcat cu tot corpul pe o parte și limba atârnând moale pe parchet.
Ascultam niște muzică de pian, lentă, lentă, soarele intra blând pe fereastră,  prin ușa deschisă de la balcon se auzeau tot felul de păsări ciripind în  copaci, afară. Simțeam cum mi se lasă alene pleoapele și eram gata să pic în minunatul somn de sâmbătă după-amiază.

Și-atunci mi-am adus aminte și am sărit speriat. Ce faci?!? Într-o zi de o asemenea importanță vrei să dormi ca și cum n-ai avea nicio grijă pe lume?
Trezireaaa! Astăzi, în București, au loc trei manifestări importante: marșul leghebețeilor, marșul idioților și marea întâlnire a membrilor partidului comunist romun.
Cum să dormi într-un asemenea moment?

Auto impulsionat astfel, răcnind în sinea mea hai rew, hai că poți, come on!, precum un jucător de tenis  amator care se vrea profesionist, smashuind o minge în fileu, am plecat să iau pulsul de la fața locului.

Marșul leghebețeilor

Ăsta se anunța cel mai normal dintre toate, dar și dezamăgitor. Băi nene, nu e suficient că suntem coada Europei la tot, dar nici homosecsooalii noștri nu se compară cu ăia din statele mai dezvoltate.
Te uiți la ei, jeanși, tricouri, bărbi.
Te uiți la ele, freze scurte, ochelari, piticoate.
Nici măcar mișto nu poți face, practic e ca și cum ai fi la sediul oricărei corporații străine din București. Cui îi pasă?

Dezamăgit, nefiind nimic interesant de văzut aici, am pornit ușor spre cel de-al doilea marș, de fapt un contra-marș,

Marșul idioților

E rost de amuzament oriunde se adună 2+ proști să-și strige punctul de vedere, ceea ce în București înseamnă că mergi cu un zâmbet la modul rictus pe față tot timpul.

Marșul cretinilor a decurs în tiparele obișnuite, cele din fiecare an: idioți fiind, acești indivizi au nevoie de standarde clare de comportament, de reguli stricte după care să-și trăiască viața. Nu chestii complexe: atunci când nu le curge scuipatul din gură, urlă în gura mare doar despre familie, creștinism, naționalism. Chestiile uzuale. Dacă ai trimite un d-ăsta în evul mediu, nici nu și-ar da seama de diferență.
Abaterea de la aceste standarde introduce frică în viața prostului, așa că iese în stradă să se lupte pentru "convingerile sale".
Genul de oameni violenți și needucați, care se ft cu lumina stinsă.

Anul ăsta purtau un steag lung și tot felul de banere, în opinia lor să fii normal însemnând să îți spui părerea despre cine pe cine și cum are voie să atingă, în loc să te uiți la finala Roland Garros.
Acești apărători ai moravurilor te-ar băga la pușcărie și pentru o labă, dar dacă-i pui să-și dea cu părerea despre cum pot fi ajutați copiii maltratați în orfelinate, se uită la tine cu o privire tâmpă. Mai bine să stea acolo decât într-o familie, Doamne Ferește, de homesexuali.
Mai bine cu capul sub poala popii, că tot vorbim de copii abuzați. Ca întodeauna nelipsiți de la acest marș, niște popi cărau cruci și sfințeau capetele goale de-acolo.


Acestea fiind zise, am păstrat ce era mai bun la sfârșit, marșurile astea două sunt doar jocuri de copii, mici îmbrânceli în curtea școlii, ciondăneli benigne, pe lângă

MAREA ÎNTÂLNIRE A PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN

Îmi pare rău, dar titlul de marșul idioților este deja luat. Dar, să fim sinceri, cu întâlnirea asta a membrilor partidului comunist român, IQ-ul populației din București, precum și media numărului de clase terminate, a scăzut simțitor, în timp ce media de vârstă a crescut dramatic.

O adunătură de oameni suferind de sindromul Stockholm s-a strâns  să slăvească acțiunile PCR.
Totuși, mi se pare jenant pentru partidul comunist român că a reușit să strângă doar atâția oameni.
Unde sunt jocurile și manifestațiile de altădată?
Unde e figura mărețului conducător desenată în mulțime?
Se răsucesc în mormânt comuniștii de altădată de amatorismul dat dovadă în seara asta.
Ca o sugestie, aș zice că o vizită de lucru și prietenie în Coreea de Nord ar putea fi utilă pentru a deprinde câteva practici de bun simț.

Apoi a venit liderul. Mii de oameni și-au ridicat brațele  la unison, mii de piepturi au început să strige. Nu era nevoie de bodyguarzi să-i deschidă calea, halena își făcea treaba de minune și oamenii se retrăgeau disperați.
Din păcate, niciun stomatolog nu era în mulțime.

Discursurile liderilor partidului comunist român  au început să exploateze fricile clasice ale omului cretinoid: frica de ocult, frica de schimbare și frica de faptul că cineva le ascultă telefonul.

Dați-mi o rachetă să plec pe Maaarteeee.....