Marele secret al premierului

Cu agresivitate si mult talent,  hackerii [acneicii] din spatele blogului Random Evil Writings si-au ascutit stickurile usb [stickuri micro], si-au invelit cu panza de camuflaj laptopurile [unul singur], si-au manjit fetele ca pt razboi cu rimelul prietenelor [sa fim seriosi, si-au cumparat singuri rimel de la sephora ca sa para ca au prietene], au deschis niste porturi in firewall, au rostit un tatal nostru si au purces la treaba. 


Toata lumea stie deja de faptul ca Apple stocheaza informatii, cu ajutorul iPad, despre locurile in care s-a plimbat posesorul device-ului.
De asemenea, se stie ca premierul nostru, domnul iBoc, si-a cumparat ca orice roman, nu cu mult timp in urma, un iPad. 
Intrebat de reporteri daca nu exista vreun pericol dpdv al securitatii, prim-ministrul ar fi raspuns:


"Datele mele pe care le am pe tableta sunt date publice, asa ca nu prezinta pericol pentru siguranta nationala. Din acest punct de vedere, pot sa utilizez fara niciun fel de problema tableta[...]"


Pozitionati strategic, langa gardul Casei Poporului, am pornit laptopul nostru chinezesc cu Linux Ubuntu Lucyd Lynx [un Windows XP obosit de fapt] si ne-am strans toti ciorchine in jur, gata sa dam iama in datele publice ale premierului. Sa-l gasim a fost usor, ne-am conectat la reteaua nesecurizata a parlamentarilor si inceput scanarea dupa hostname-uri...hopaaa: iBoc. Bucurie maxima. 
L-am mapat rapid prin niste metode pe care nu le voi dezvalui aici [am ghicit parola: era numele unei blonde] si am inceput sa cautam.


Era putin trecut de ora 13 cand am facut  descoperirea socanta. Ne uitam in paralel, pe internet, la discursul pe care premierul il tinea chiar in acel moment in fata senatorilor si deputatilor. Umblam prin niste fisiere denumite ciudat: "blink", "left foot", "right foot", "left hand", "right hand", "talk", "talk bulshit", "lie" etc.
Apoi, unul din noi a constatat un lucru absolut incredibil. Cand dadeam dublu click pe blink, premierul clipea. Cand dadeam dublu click pe left hand si apasam sageata in sus, premierul ridica mana. Si tot asa. 
Am continuat sa sapam, cu rasuflarea taiata. Toate comenzile necesare coordonarii premierului erau la indemana, acolo. Puteam sa-i transmitem frazele pe care sa le rosteasca, sa il punem sa faca gesturi. 
Ne-a fost clar imediat ca ne conectaseram cumva, chiar la persoana prim ministrului. Ca acesta este un fel de Terminator, venit din viitor, dar pentru cine stie ce motiv? Pentru cine stie ce scop? 
Ne-am distrat cateva minute controlandu-l, am apucat chiar sa facem niste promisiuni: ca intr-o luna de zile se va termina autostrada pana la mare [stim ca, de fapt, lucrarile sunt abia la inceput] si ca vom creste salariile parlamentarilor [aici am primit urale din sala], apoi am continuat cercetarea. 
Eram cu totii extaziati, respiram accelerat si ne uitam din zece in zece secunde in jur sa nu vina vreun jandarm. Jandarmul a venit, dar numai ca sa ne ceara o tigara. I-am dat si a plecat fredonand manele, stiind ca o putere mai mare vechea asupra obiectivului.
Tocmai accesam niste fisiere denumite ciudat: tb1, tb2 etc,  cand ne-a lovit:

Am ramas inmarmuriti si  am apasat imediat power off/power on dar nu s-a mai intamplat nimic. Intrasem pe un taram controlat de altcineva, iar acel cineva si-a dat seama. Laptopul nu a mai pornit niciodata. 


Acesta este monstruosul secret al premierului. Am jurat sa ramanem tacuti si sa nu spunem nimanui, sa scriem doar pe acest blog pe care il citim doar noi.