Daca Platon se rasuceste sau nu in mormant la ora asta este discutabil. Oricum, i-ati citit opera (e scriitorul ala batran de tot, nascut pe la 1950 parca) asa ca veti vedea ca nu va fi nimic jignitor la adresa lui.
Bun. Sa incepem:
Imaginati-va doua cupluri, cu o medie de varsta de 30 de ani, care joaca Monopoly (bine ma, Financial City, daca insisti), acasa la unii dintre ei, pe masuta din sufragerie. Cele patru persoane se cunosc de scurt timp, sunt prieteni mai mult de conjunctura, prin intermediul unui alt individ, care astazi intarzie sau nu mai reuseste sa vina.
Pe masura ce joaca, discutia lancezeste, ca intre oameni care nu au inca foarte multe lucruri in comun. Tot ce se spune este de bine, asa cum impun normele bunului simt.
- Ati aranjat foarte frumos!
- Cat de bine arata bibelourile in vitrina!
- Ce machiaj super ai!
Nu mai are sens sa insist pe valoarea de adevar al unor astfel de declaratii. Cert este ca discutia merge in aceasta directie, indiferent de ce gandesc cu adevarat membrii cuplului aflat in vizita. Normele sociale le impun o atitudine admirativa fata de gazde. Spre deosebire de Platon, personajele mele nu stau legate pe scaun in fata unui zid pe care sunt proiectate umbrele modificate ale realitatii. Ele sunt legate, bdsm style, fata in fata. Intre ei este zidul de norme si reguli de comportament care deformeaza absolut fiecare gest si cuvant. Fiecare vorba spusa trece prin acest filtru si ajunge in urechile care vor tresari incantate. Ambele cupluri stiu despre sine ca mint, dar nu sunt constiente insa de minciuna celor din fata lor. Asta este orbirea, este intunericul din pestera: egoul, autosuficienta si lipsa de profunzime impiedica un cuplu sa detecteze falsitatea celui din fata, desi este constient de propria ipocrizie.
La plecare, in drum spre casa, cei doi membri ai cuplului aflat in vizita schimba impresiile adevarate despre ceilalti doi:
- Oribil au aranjat!
- Si cum se machiase/imbracase. Noroc ca stau aproape de centura!
- Bibelouri? Nici nu cred ca se mai gasesc pe vreundeva. Iti inchipui ca, probabil, chiar au depus efort sa le achizitioneze.
Dar parerile astea vor ramane pentru ei. Bunul simt ii va impiedica sa le faca cunoscute in afara cuplului. Lanturile ii vor tine legati bine de scaun in timp ce curva imbracata in piele, numita Civilizatie, le va administra niste biciuri jucause pe spinare.
In miez de noapte insa, unul din cei doi se trezeste sa bea apa. In drum spre pat, vede calculatorul deschis. Incepe sa browseze un pic, desi inca isi simte ochii grei de somn. La un moment dat, ajunge pe pagina de home de la blogspot. Lanturile incep sa slabeasca. Inca nestiind bine de ce, da sign up si isi face un cont, ceva gen parererianonime.blogspot. Da click pe New Post si se uita indecis la pagina alba. Acesta este urcusul spre realitate. Nu a mai scris pana acum, dar isi da seama de puterea care ii este oferita. Lanturile sunt cazute jos si isi misca cu vioiciune mainile pe tastatura. Isi descarca, la adapostul blogului anonim, toate impresiile si ura care i s-a adunat ca fierea in stomac.
In Mitul pesterii al lui Platon, cel care a cunoscut realitatea, intors in pestera, este ostracizat, este catalogat drept inadaptat. Personajul nostru insa continua sa se poarte civilizat in societate. Nu exista o schimbare de 180 de grade in comportamentul sau. Continua sa perie gazdele apartamentelor in care se duce, sa laude machiaje stridente si sa aprecieze formal lipsa bunului gust.
Noaptea insa, monitorul emite lumina, intocmai ca un soare. Internetul devine metoda de refulare, de corectie si de expunere a realitatii dure, fara niciun fel de dezavantaj. Aceasta este diferenta. Zambetele prietenoase se transforma in grimase de furie in fata monitorului, dar raman aceleasi zambete inlantuite atunci cand persoanele sunt fata in fata.
Ceea ce este paradoxal: internetul ne permite sa fim ipocriti pana in fundul oaselor, dar, in acelasi timp, este un mijloc de coercitie al comportamentelor care nu sunt adecvate, si ne permite sa ne apropiem unii de altii, avand ca etalon aceasta gura necenzurata a lumii. Acest caracter coercitiv al lui ne face sa fim mai atenti in jurul nostru, la ce este real si ce nu, la ce se cuvine si ce nu se cuvine si, in final, ne poate ajuta sa aflam propria noastra valoare, in raport cu altii si cu acele norme sociale pe care incercam sa le respectam.
De asemenea, Internetul e foarte util daca-ti place pornografia.
La plecare, in drum spre casa, cei doi membri ai cuplului aflat in vizita schimba impresiile adevarate despre ceilalti doi:
- Oribil au aranjat!
- Si cum se machiase/imbracase. Noroc ca stau aproape de centura!
- Bibelouri? Nici nu cred ca se mai gasesc pe vreundeva. Iti inchipui ca, probabil, chiar au depus efort sa le achizitioneze.
Dar parerile astea vor ramane pentru ei. Bunul simt ii va impiedica sa le faca cunoscute in afara cuplului. Lanturile ii vor tine legati bine de scaun in timp ce curva imbracata in piele, numita Civilizatie, le va administra niste biciuri jucause pe spinare.
In miez de noapte insa, unul din cei doi se trezeste sa bea apa. In drum spre pat, vede calculatorul deschis. Incepe sa browseze un pic, desi inca isi simte ochii grei de somn. La un moment dat, ajunge pe pagina de home de la blogspot. Lanturile incep sa slabeasca. Inca nestiind bine de ce, da sign up si isi face un cont, ceva gen parererianonime.blogspot. Da click pe New Post si se uita indecis la pagina alba. Acesta este urcusul spre realitate. Nu a mai scris pana acum, dar isi da seama de puterea care ii este oferita. Lanturile sunt cazute jos si isi misca cu vioiciune mainile pe tastatura. Isi descarca, la adapostul blogului anonim, toate impresiile si ura care i s-a adunat ca fierea in stomac.
In Mitul pesterii al lui Platon, cel care a cunoscut realitatea, intors in pestera, este ostracizat, este catalogat drept inadaptat. Personajul nostru insa continua sa se poarte civilizat in societate. Nu exista o schimbare de 180 de grade in comportamentul sau. Continua sa perie gazdele apartamentelor in care se duce, sa laude machiaje stridente si sa aprecieze formal lipsa bunului gust.
Noaptea insa, monitorul emite lumina, intocmai ca un soare. Internetul devine metoda de refulare, de corectie si de expunere a realitatii dure, fara niciun fel de dezavantaj. Aceasta este diferenta. Zambetele prietenoase se transforma in grimase de furie in fata monitorului, dar raman aceleasi zambete inlantuite atunci cand persoanele sunt fata in fata.
Ceea ce este paradoxal: internetul ne permite sa fim ipocriti pana in fundul oaselor, dar, in acelasi timp, este un mijloc de coercitie al comportamentelor care nu sunt adecvate, si ne permite sa ne apropiem unii de altii, avand ca etalon aceasta gura necenzurata a lumii. Acest caracter coercitiv al lui ne face sa fim mai atenti in jurul nostru, la ce este real si ce nu, la ce se cuvine si ce nu se cuvine si, in final, ne poate ajuta sa aflam propria noastra valoare, in raport cu altii si cu acele norme sociale pe care incercam sa le respectam.
De asemenea, Internetul e foarte util daca-ti place pornografia.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu