Din nou cu trenul

Hello,

Nu ne-am mai auzit de mult. Intr-adevar, a trecut ceva timp de cand am mers ultima oara cu trenul. Si, ca intotdeauna, se dovedeste a fi o experienta de neuitat. Sa nu ne grabim insa, intai sa incepem cu cateva mici idei despre taxiuri.

In 90% din cazuri, taximetristul vrea sa te fure. El lungeste traseul, nu pune ceasul sau manareste ceasul si mai te tine si de vorba in timpul asta (de obicei are idei precise si, mai ales, fixe despre orice). Urasc taximetristii, vorbind in general. Nu o singura data am mers cate 5 sau 6 km pe jos numai din scarba de a ma urca intr-un taxi. Nu vreau sa par intolerant ca un mic hitler, dar sper ca intelegi, stimabile, cat de mult ii urasc.
Au insa un mare plus: aceasta ura poate fi directionata clar spre o persoana. Ai efectiv pe cine sa injuri, pe cine sa reclami la politie sau orice altceva te satisface. Acest punct este esential si cu asta revin la calatoria cu trenul.

Gara de nord. La 8:15 pleaca trenul spre Constanta. M-am trezit la 7 fara un sfert, am mancat, m-am spalat, am plecat. La 8 si cinci eram in gara, precis ca un robot, uitandu-ma cu speranta la tabela cu plecari. Nicio intarziere, insa linia nu era afisata. Ma duc la informatii, in continuare cu buna dispozitie a omului inca neabuzat psihic. Intreb ce-i cu trenul. Ochii doamnei se mijesc spre tabela.
"Aaa, probabil are intarziere 10 minute"
"Desigur", raspund printre dinti.
Dar ce-i asta!? Mi s-a parut ca aud scuze din partea companiei? Astept. Nu? Nimic? Nimic? Ok.

Pe tabela apare intarzierea: 15 minute. Asta e, imi zic. E iarna, se mai intampla. Dar un usor nod in gat incepe sa-si faca simtita prezenta. In jurul meu, calatorii isi pregatesc meticulos orificiile pt cfr. Va urma cel mai mare gang bang ceferist la care am fost martor de cand merg cu trenul.

Termin de citit stirile. Ridic capul spre tabela si pe buze apare ranjetul specific calatorului cu trenul. Angoasa, disperare, furie, 30 de minute intarziere. Cracked.com should cheer me up, imi spun, cam fara speranta.

10 minute mai tarziu, termin primul articol, imi ridic ochii spre tabela: 45 de minute intarziere. Imi fac cruce in stilul meu, adica incep sa injur incetisor: vorbim de un tren care pleaca din capitala spre constanta si care are intarziere, in mod absurd, inainte de a pleca. Din cand in cand se aude Vocea care anunta trenuri. Ma uit la tabela de sosiri: primele 8 trenuri au intarzieri mai mari de jumatate de ora. Cracked to the rescue.

Inca zece minute, inca o privire de caine batut spre tabela, inca 15 minute intarziere, adica 60 in total. Dude, ce dracu se intampla!?, am exclama, am tipa toti cei care vrem sa ajungem azi la constanta, daca am putea vorbi, daca cfr-ul nu ar fi atat de ocupat sa ne molesteze oral.

70 de minute intarziere. Cum e oare la interviul de angajare la cfr? Daca ajungi la timp atunci se uita urat la tine? In schimb, daca intarzii, atunci dai dovada de potential?  Si cum suna intrebarile de la test?
- Daca un tren pleaca din punctul A si trebuie sa ajunga in punctul B 3h mai tarziu, care este intarzierea minima acceptata pe timp de vara si iarna?
a) mai mult de 1h       b) 1h + 0.05 * nr de pasageri

Oare cfr-ul e angajat de marile corporatii sa fure timpul oamenilor? Este el un dealer de timp?
Si ce fel de om e ala de actualizeaza tabela cu intarzieri? Este cumva un fin psiholog? Creste treptat intarzierea pentru a obtine un efect de picatura chinezeasca? Sau are probleme in a strange informatiile? De ex, vorbeste cu conductorul:
- Fra, cat mai ai?
- 30 de minute, dar sper sa-i dau tare intre ciulnita si fetesti
- Ok, te trec cu 15 min
15 min mai tarziu:
- Fra?
- N-am putut sa-i dau, dude. Mai pune 15 si mai vedem

Astea sunt intrebarile.

Conform surselor mele, ceferistii participa de doua ori pe an la workshopul "Scuze acceptabile pe timp de vara/iarna" unde tinerii angajati au ocazia sa se afirme. Workshopul se tine la Busteni si plecarea este programata cu o zi inainte de inceperea discutiilor. Toti participantii isi rezerva locuri la vagonul de dormit.

Putem remarca, in sfarsit, diferenta fata de taxiurile de la inceputul articolului. La cfr n-ai pe cine sa te enervezi si, mai ales, nimeni nu se considera vinovat. N-ai sa auzi vreodata scuze de la cfr, cum n-ai sa-ti vezi banii dati pe serviciile lor de cacat inapoi. Poti cel mult sa renunti la ei. Ceea ce ne duce la urmatoarea discutie: microbuzele. Dar o lasam pe altadata.

Bye! Ureaza-mi drum bun!