Nu reușeam să dorm acum câteva nopți, mă întorceam, ba pe o parte, ba pe alta, mă întorceam mereu, ca obsesivul compulsiv la zăvor, ca soldatul la iubita de-acasă sau, într-un registru comic, de pildă, ca micul pe tigaie.
Simțeam așternutul transpirat și mototolit sub mine, trăgeam pătura doar ca s-o dau la loc deoparte, închideam ochii doar ca să-i deschid iar, ca și cum aș fi clipit prelung, aidoma fetelor de care mă tot îndrăgosteam în adolescență.
Pe geam se vedeau câteva stele și mă gândeam cum lumina a traversat miliarde de ani spațiul ca să-mi pătrundă mie prin cristalin, să străbată mecanismele minunate care alcătuiesc ochiul uman și să se oprească în retină, o stafie a unui lucru mort dinainte ca Pământul să existe. Mă gândeam că și eu voi fi mort în momentul în care privirea mea încă va traversa spațiul în căutarea acelui punct solid pe care nu-l va găsi niciodată.
Apoi gândurile au sărit aleator: mi-am amintit cum pe la 12 ani mă uitam în oglinda din baie și mă întrebam oare cum o să arat la 25 de ani, sau la 35 și acum, aproape la varsta asta mă uit iar în oglindă și mă întreb, oare de ce nu ne spune nimeni că viața trece prea repede?
Pe de altă parte, urmașii se vor uita la poze și filme cu noi, ne vor vedea așa cum pozam la douăzeci de ani, adica nepăsători și veseli și, probabil, nu vor ghici niciodată tristețea și nesiguranța care ne-au măcinat aproape tot timpul.
Mă zvârcoleam în continuare în pat, căutând ceva, nu știam ce, sau unde, daca un sentiment sau un gând, dacă în mine sau în afară. Îmi luam, de exemplu, soția în brațe, și simțeam căldura corpului ei reconfortanta. Apoi mă întorceam pe partea cealaltă și simțeam la fel de plăcut aerul rece.
Eram o medie a tuturor lucrurilor, nici bătrân, nici tânăr, nici gras, nici slab, nici frumos, nici urât. Nici nu dormeam, dar nici treaz complet nu eram. Îmi simțeam corpul apăsând patul și îmi spuneam da, uite, exist, apoi mă întrebam, cum pot să cred asta când știu că la un moment dat voi muri și nimic nu poate să mai fie după mine?
Și dacă ai putea opri timpul, ai face-o? Și dacă s-ar construi o mașină a timpului, ai vrea să te întorci înapoi?
Apoi am adormit și am uitat totul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu