N-ai cum sa scapi fara sa ai de-a face cu situatii naspa. Si cum mergi fericit catre cele doua zile libere din weekend iti dai seama la un moment dat ca ti-ai pierdut cartela de acces la serviciu. Si te superi. Colturile gurii se indreapta in jos. Nivelul de serotonina scade dramatic, iar pasii te indreapta succesiv in directii diametral opuse.
Te resemnezi,dar starea de suparare persista. Mergi spre cele doua zile libere din saptamana, de data asta fara entuziasm.
Ajuns acasa, cum stai deprimat la fereastra si fumezi mental tigara dupa tigara, gandul iti este mereu la cartela. Este un kkt, adevarat, dar un kkt cu poza ta pe el.
Apoi iti aduci aminte ca totul are un sfarsit, ca in africa copiii mor de foame, ca sfintii din biserici sunt caucazieni de sex masculin. Incepe sa nu-ti mai pese.
Eliberat de stres, scrii scurta poveste a drumului spre casa : "Cand a inceput sa coboare pasii ii erau usor sovaielnici dar l-au purtat mai departe fericit catre lumina alba din departare. Pe masura ce lumina se apropia el si-a dat seama ca e de la un metrou. Pe usi cineva desenase cu grafitti o gura ranjind. A intrat inauntru zambitor. El apartine metroului, asa cum, desigur, toti omuletii insipizi dinauntru ii apartin lui."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu