Instalatorul

Instalatorul n-a venit. L-am asteptat cu bratele si portofelul deschise, cu tevile pregatite, cu caloriferul inlacrimat. N-a venit. N-a raspuns la telefon. Ca si cum n-ar fi existat. Ca si cum as fi visat toate astea cu ochii deschisi si as fi ajuns la un punct apropiat de cel culminant dar care nu trece niciodata mai departe. Exact ca la o incercare esuata de pornire a motorului sincron in asincron, cand nu se atinge turatia de sincronism ci doar o valoare apropiata.
Si, in acest moment, in care de obicei se injecteaza excitatia de la generatorul de curent continuu, ei bine, in acest moment critic, eu mi-am luat teapa. Excitatricea, adica instalatorul, s-a hotarat sa nu mai vina sa bage curent continuu in calorifer si, de asemenea, s-a hotarat sa ignore total telefonul mobil care a sunat fix de 4 ori: 4 scanduri si un cui, vorba cantecului.

Dupa ce l-am executat pe instalator facandu-mi o parere proasta despre el, m-am culcat alaturi de Onutza, mort de frig, strans deasupra ei precum placenta asupra unui fetus marisor. In noaptea aceea moartea a venit si a dat tarcoale dormitorului nostru, s-a strecurat pe sub usa si a incercat sa se strecoare sub plapuma. Degetul ei descarnat mi-a atins stomacul exact in locul in care am fost operat (cand eram micut s-a constatat ca am doua suflete, asa ca mi-au taiat burta pentru a scoate unul din ele). In frigul si intunericul noptii moartea mi-a atins stomacul si as fi murit cu siguranta daca nu as fi avut fix in momentul ala, asa cum eram incovrigat in jurul prietenei mele, o experienta transcendentala.

Cum zburam prin straturile paralele cu lumea reala, cu ka-uri si ba-uri milenare zburand pe sub mine, cu zei luand parte la Ceremonia Ceaiului, cum alergam prin atmosfera densa am vazut undeva departe un corp acoperit cu o pacla neagra. Ceva m-a atras intr-acolo, si asa cum a fost zeus atras de Io pe pamant si a intrat in ea cu atata viteza incat o parte din el a ramas inauntru, asa si eu am coborat inapoi imprastiind pacla neagra, distrugand degetul, lovind epiderma, cernindu-ma, trecand ca printr-o sita printre vasele de sange. M-am cuibarit in propriul trup ca intr-o casa si de data asta era cald si bine si am simtit ca m-am oprit cumva mult mai aproape de epiderma astfel incat am simtit-o pe onutza mai aproape ca niciodata si apoi n-am mai visat nimic ci m-am odihnit fericit, cu ochii inchisi.

Dimineata, instalatorul m-a sunat inapoi cu scuze cretine. Am reusit sa rezolv pana la urma. Caloriferul nu mai plange, dar e tot rece ca gheata. Un deget descarnat l-a atins in timpul noptii si a ramas acolo, cuibarindu-se in el ca intr-o casa.