[..some text missing...]
Ma mai amuza acele persoane care nu-si dau seama de limitarile lor cognitive si incearca sa sara in evidenta. Mai bine ar sari in fata metroului. Cum facea ala azi pe desteptul cu scannerul, ca-i stricat, ca nu merge, acesta nefiind insa conectat la calculator.
De asemenea, mai sunt teribil amuzat de cersetorii aia care te ajuta sa faci parcarea apoi asteapta bani: "Hai sefu, hai...ia volan stanga. asa, acu dreapta, dreapta. usor, usor. e bine".
Mimica lor e priceless. Parcarea e goala.
"Boss, boss...da si tu 5 mii aicea". Functioneaza, ca ti-e frica sa lasi masina si sa pleci, ca ti-o slefuiesc cu cheia apoi nitel. Nu prea mult, de 5 mii doar.
Asa ca data viitoare cand mergi fara masina iti promiti sa le dai doua capace. Dar sunt copii. Iti vor doar banii. Iar banii nu-s ai tai, ca-i datorezi bancilor si corporatiilor, nu? Asa ca nu-ti pasa, doar razi in sinea ta. Nu cu rasul tau, insa.
Mai zambesc cand deschid televizorul si vad politicienii interesati de mine, discutand aprins. Zambesc la stiri, cand le vad subiectivismul si lipsa de profesionalism, zambesc cand dau search pe google iar google imi ofera raspunsuri pe site-urile dorite de el. Zambesc in fata manipularii, dar e precum ranjetul plin de frica al sobolanului incoltit de un animal mai mare.
Rad de bloggeri si anti-bloggeri, pentru ca unii scriu cu speranta de a fi cititi si considerati cool, iar altii pentru ca citesc cu dispret si completa desconsiderare. Mai rad de un tip, italianu' i se spune, pentru ca acum citeste cu dispret si desconsiderare.
In fine, poate irelevant, dar rad in sinea mea atunci cand intra colege in biroul nostru, aparent fara vreo treaba anume, si apoi se unduie mergand spre usa. Femei fatale ce sunteti...
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
RăspundețiȘtergere