Era o zi excesiv de călduroasă afară și tocmai mă întorceam de la serviciu: același job plictisitor de vânzător de automobile second hand. Avem de toate: forduri tunate, opeluri ruginite, ba chiar și seaturi bătrâioare, cu scaunele mâncate de molii. Asta-i marfa pe care încerc să o vând, zilnic.
Cum ziceam, mă întorceam acasă și, din când în când, privirea îmi aluneca către torpedo, unde știam că se află PISTOLUL. Puțină lume știe că am o armă acolo.
Dar și mai puțină lume știe că sunt un fost Federal. Că sub masca de vânzător inofensiv se ascunde o armă mortală (mai mortală decât un glonț care a pornit deja spre capul țintei, ca să vă faceți o idee). Anii de serviciu, războiul din 'Nam, gloanțele încasate: s-a ales praful de tot trecutul, de idealuri, de faptele mărețe. Știți că l-am salvat pe președinte la un moment dat? Am o poză cu el și unii oameni se uită cu milă la mine și cu dezgust, afirmând: ”This scumbag once saved the President live!”. Dar societatea n-a știut să-și plătească datoria față de mine.
Cam astea erau gândurile mele, în timp ce mă îndreptam spre casă, aruncând din când în când o privire spre torpedo. Și, în acel moment, l-am văzut la un colț de stradă. Era el, așa cum mi-l aminteam din tinerețe: Macetă, țiganul. Macetă, omul cu atâtea omoruri la activ, câți km de autostrada are România.
Am oprit imediat mașina, am luat arma din torpedo și am ascuns-o în buzunarul de la spate. Apoi m-am îndreptat către el.
- Salut Macetă, i-am zis, neputând să găsesc un lucru mai puțin lame pentru început.
Macetă a ridicat plictisit ochii și s-a uitat la mine. În privire i-a sclipit ceva o fracțiune de secundă, apoi a plecat capul.
- Get the fuck out of here!, mi-a răspuns plictisit, cu jumătate de gură, permițându-mi să-i văd dinții ușor cariați.
- Omule, ce-i cu tine? N-ai sunat, n-ai dat nici un semn de viață atâția ani și acum mă expediezi așa. N-ai dat nici macar un SMS! Am fost Federali împreuna, ce naiba!
- Machete don't text!, îmi replică el iar cu un ton ceva mai agresiv.
Mi-am mângâiat ușor pistolul din buzunarul de la spate.
- Mă Macetă mă. Hai să mergem la o bere, nu se face să trecem așa ca doi străini unul pe lângă altul. Nu după ce am trecut prin tot ce am trecut împreună.
-We didn't cross the border. The border crossed us.
- Ce-ai mai făcut, pe unde ai umblat? Am auzit că ai fost angajat în garda primului-ministru o perioadă.
- I was given an offer I couldn't refuse...
- Lumea te caută acum...Poliția. Se spune ca premierul nu mai îndrăznește să părăsească casa. Că stă închis în camera și, din când în când, se urcă pe scaun și privește pe geam în curtea imobilului cu frică să nu fi acolo.
- Yes, he should have known: if you hire Machete to kill the bad guy, you better make damn sure the bad guy isn't you.
- Da, poate că a exagerat un pic crezând că te poate angaja să omori toți pensionarii din România...nu că n-ai putea, am adăugat cu prudență, observând gestul intempestiv al lui Macetă.
- He just fucked with the wrong gipsycan!
În acest moment, o mașină de poliție trecu pe lângă noi. Polițiștii se uitară fix la Macetă, apoi începură să gesticuleze în spatele geamurilor. Opriră mașina și deschiseră agresiv ușile.
Macetă fu fulgerător: pe primul îl lovi cu pumnul în față atât de tare încât omului i se sfărâmă mandibula și toata partea inferioara a feței îi atârna ca și cum ar fi fost foarte uimit.
Celălalt polițist trase: a fost un reflex al degetului, pentru că maceta vechiului meu prieten deja își făcuse treaba, iar mâna dreaptă a polițistului era pe jos într-o baltă de sânge.
Macetă se intoarse spre mine:
- Take me to the prime minister, mi-a spus.
- Ohooo, stai așa, nu mai am atâta influență ca pe vremuri.
Mă impinse în mașina poliției apoi se urcă la volan și apăsă accelerația.
- Esti nebun?, am exclamat, revenindu-mi. Ai văzut ce le-ai facut amărâților aia? Ai mai omorât pe cineva până acum?
Mi-a aruncat o privire sugestivă. Desigur, ce întrebare prostească: vorbesc cu Macetă acum.
- Ce vrei să faci?, am întrebat, dar totul mi-era deja clar: vroia să-l prindă pe prim ministru și să-l batjocorească, cum nu mai fusese batjocorit din clasele primare, când făceau colegii mișto de faptul că e pitic.
Macetă acceleră, aducând hârbul poliției la viteza de 120km/h și mult mai aproape de dezintegrare.
- Măcar ai vreun motiv să faci asta? Există vreo rațiune, vreo explicație logică pentru care îl urăști atât de tare încât să-ți pui toata poliția în cap?
Macetă a întors capul spre mine, concentrat și nervos. Sub haina de piele străluceau vreo 20 de cuțite de diferite lungimi.
- He cut my retirement pension, the motherfucker. I'm gonna settle the score...
Mașina zbura pe străzile orașului, cu Macetă ținând strans de volan și refuzând să schimbe a cincea și cu mine uitându-mă pe geamul din spate, la praful lăsat în urmă și la polițistul cu mandibula sfărâmată, lasat cu o expresie de uimire profundă pe chip.
Apoi am scos pistolul și l-am împușcat în cap pe Macetă. Ca să se termine filmul mai repede.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu