Extraordinara mea întâlnire de Crăciun

25 decembrie. Ora 1 AM. Stau pe scaun. Sunt pregătit cu 6 cutii de bere, două pachete de țigări, două țepușe și o frânghie.  Cele două țepușe sunt dispuse strategic: una în fața mea, până sub bărbie, iar cealaltă în spate, până la ceafă.
Iau o gură de bere și mi-l imaginez pe Petre Ispirescu răsucindu-se în mormânt. În poală am un motan cu blana gri. E gras și toarce mulțumit.
În afară de pisică, sunt singur acasă, ceea ce numesc acasă fiind umila mea vilă cu doar un singur etaj, vedere către lac, horn și șemineu. Acesta din urmă e foarte important: stau chiar în fața lui, deși nu arde niciun foc.
Din când în când ațipesc și capul îmi pică în una din cele două țepușe. Mă trezesc datorită durerii și devin și mai hotărât. De data asta nu voi mai face nicio greșeală. Planul l-am pregătit cu minuțiozitate și nu are cum să dea greș.

Zâmbesc satisfăcut în timp ce mai sorb o gură de bere din cutie. Cred că-i a cincea sau a șasea. Urinez direct în șemineu, când îmi vine, ca să nu părăsesc postul.

Ora 3 jumate. Nicio mișcare. Oare planul meu a fost greșit din start? Tot anul m-am comportat ideal: am dat bani la cerșetori (ok, asta e dovadă de prostie, nu de bunătate), am ajutat băbuțe să treacă strada, am dat like la toate cauzele de pe facebook. Am strâns prezervative, seringi și gunoaie de pe jos în Vama Veche. M-am cuplat cu cea mai urâtă fată pe care am găsit-o și am făcut totul să-i cresc încrederea în sine. M-am antrenat chiar și pentru niște erecții, în acest sens.
Dar acum, la fel ca în fiecare an, nicio mișcare nu se aude pe horn. Dacă Moș Crăciun are un simț special și își dă seama când faci cu toată inima bine și când doar pentru că ești obligat? Dacă tot efortul a fost în zadar? Gândul mă face să strâng pumnii cu furie, așa că, brusc, se aude un mieunat groaznic și mă trezesc cu două gheare rapid peste gât. Mă sperii și arunc pisica cât colo. În pumni mi-au rămas două ghemotoace de blană. Mă șterg cu ele pe gât.

Ora 4:45 Se aud pietricele căzând pe horn. Inima îmi bate puternic. Să fie ăsta momentul mult așteptat? Să fi reușit, pentru prima oara în viață, să-l păcălesc pe Moș Crăciun să vină la mine? Încep să cadă din ce în ce mai multe pietricele. Respir rar, ca să nu fac zgomot. Pisica se uită și ea fascinată, parcă în transă.
Două picioare îmbrăcate în pantaloni de postav roșu apar în șemineu. Încă puțin, încă puțin...
Exact în momentul în care picioarele ating pământul mă reped cu frânghia în mână. M-am antrenat 6 luni de zile la proba de viteză 100m pentru momentul ăsta.
Înfășor frânghia în jurul picioarelor, încremenite de surpriză, și fac un nod marinăresc.
M-am antrenat 2 săptămâni în port ca să pot face nodul ăsta.

Leg frânghia de balustrada scării apoi, ca să mă calmez, sorb din cutia de bere. Este legat atât de bine că nu se poate mișca deloc. Trag de picioare spre mine și, încet, încet, moșul iese cu totul de pe horn. Îl întorc cu fața spre mine și mă uit cu satisfacție la fața lui schimonosită de frică.

- Salutare, îi spun. Sa, Lu, Ta, Re, repet sacadat. Cărui fapt datorez această onoare?
Moșul dă să spună ceva, dar se abține. Mă plimb de colo colo în fața lui și mă apuc să-mi reamintesc:
- Acum 20 ani, ai primit o primă scrisoare de la mine. Mi-aduc bine anul ăla aminte. Aveam nota 10 pe linie în carnet și participasem la olimpiada de matematică, deși aveam doar 6 ani. Deci nu îți ceream altceva decât ce mi se cuvenea. Bănuiești probabil că am fost destul de sictirit când am primit de la tine un pulover și o culegere de matematică. Dar și eu am început să suspectez ceva când, anul imediat următor, s-a repetat povestea. Apoi iar, după încă un an. Anii au trecut și, încet, încet, mi-am pierdut speranța că voi mai primi cadoul pe care îl meritam. Motivația mea de a fi un om bun a devenit egală cu zero. M-am transformat, datorită ție, într-un om vicios. Fumam. Beam. Futeam în stânga și-n dreapta....Apoi am făcut 10 ani.
Ani la rând m-am afundat din ce în ce mai adânc în noroi iar tu nu mi-ai mai adus nici măcar cadourile alea de căcat de dinainte. Eram din ce în ce mai dezamăgit de tine, sincer.
Așa că am luat decizia să te răpesc. Mi-am antrenat psihicul și fizicul pentru momentul ăsta...

Las o clipă de pauză pentru efect. Apoi adaug sardonic:
- Și acum iată-ne aici.

Moșul stă întins pe spate și reușește, în premiere, să articuleze câteva cuvinte:
- Ce vrei de la mine? Bani? Femei?
Izbucnesc în râs cu pofta. Un râs descreierat, de om sărit de pe fix, ba chiar într-o doagă de binelea, cu o spumă ușoară de salivă în colțurile buzelor.
M-am antrenat doi ani de zile să pot râde așa, pentru efect.

- CE VREAU? Deci chiar n-ai citit scrisorile alea? Acest amănunt mă enervează, îți spun sincer...

Mă duc și iau pisica în brațe și mă prefac că-i șoptesc, dar destul de tare încât să audă și Moș Crăciun:
- Nu-i așa că ne enervează moșul ăsta? Nu-i așa că ne-am antrenat doi ani de zile să zgâriem persoane fără apărare, în zona testiculară?
Motanul miorlăie aprobator.

Moșul deschide ochii din ce în ce mai mari, pe măsură ce apropii motanul, cu ghearele scoase și ochi scânteietori, de el.
- Zi-mi numai ce vrei!, exclamă el, speriat de-a binelea
Opresc mișcarea:
- Ok, îți spun. Vreau să fie război în lume. Vreau ca oamenii să se urască unii pe alții. Să se omoare cu pietre. Mamele să-și pedepsească copiii când iau note bune. Păsările să migreze vara în țările calde și iarna să se întoarcă înapoi și să moară toate. Mașinile să consume din ce în ce mai multă benzină și apoi petrolul să se termine. Locurile din cimitire să se termine și să se construiască cimitire supraterane, ca niște blocuri. Prostituatele să presteze gratis și să aibă toate sida. Vreau toate aceste lucruri sau apropii motanul de tine!

Moșul stă în cumpănă, nefiindu-i ușor să lupte împotriva bunătății sale intrinseci. Îl mai las două secunde, apoi adaug, aproape în șoapta:

- ...toate astea, sau...

Ochii moșului se fixeaza pe mine, cu speranță. Îi trag un șut în coaste, ca să îl sperii și mai tare
- Sau?, geme el
- Sau...

[to be continued]