Ipocrizie generală (II)

Cum să mă exprim? Mi se rupe inima pe sub valva tricuspidă când plec dimineața la serviciu și, până la metrou, parcă merg prin pădure la peste 1000 m altitudine.  Lumea îmi zice să o ard chill, de parcă aș fi un nenorocit de hipster din Romană, că brazii îs aduși din pepiniere din Danemarca, unde cică la fiecare al treilea brad, unul este legitimat, antrenat și băgat în echipa națională. Apoi, exportat în România.

E o chestie care mă intrigă: Crăciunul simbolizeaza nasterea lui Iisus, bradul simbolizează viața veșnică (că-i cu cetina tot verde), cerșetorii din pasaj de la unirii simbolizează nivelul ridicat de trai al celorlalți români, concertele lui Ștefan Bănică sunt un mesaj ironic privind lipsa calității muzicii românești (adică, un exemplu practic).
Deci, iarna, totul înoată în simbolistică, mai ceva ca exprimarea unui George Călinescu sau Nicolae Manolescu. Cu toate astea, oamenii simt nevoia unui brad natural. N-au nevoie de ceva artificial, de un simbol al acestuia. Ei vor să tragă pe nas, în casă, mirosul ăla superb de brad de munte. Vorbim de aceiași oameni care ori n-au făcut în viața lor o plimbare pe munte, ori și-au marcat drumul cu pet-uri și gunoaie ca niște troițe la fiecare cotitură. Oameni al căror cel mai greu urcuș a fost pe scara rulantă, între etajul 1 și 2 al magazinului Unirea, cand o defecțiune a facut-o să se oprească. Fix aceiași indivizi care se duc la munte numa' ca să-și dea jos din mașină trupurile atrofiate și să tragă cu nesaț o gură de aer tare, căutând mirosul de mici.

Nu știu cum am ajuns în ultimii ani să urăsc iarna, dar mă gândesc că e vorba de bunul simț pe care ți-l oferă maturizarea. Atâta ipocrizie ca de sărbători nu se adună în sufletele oamenilor nici în mijlocul unei întâlniri corporatiste interdepartamentale. Toată lumea încearcă să fie mai bună: portarii sunt mai prietenoși, vânzătoarele îți dau pungă pe gratis la magazin, supermarketurile oferă un produs gratis la fiecare 3 cumpărate, prostituatele oferă un blowjob (să nu-i zic m*ie, că suntem în pragul sărbătorilor) gratis la fiecare 4 primite. Corporatiștii participă la tot felul de acțiuni umanitare.
Dar toate aceste lucruri sunt numai consecința stării de bine pe care le-o dă faptul că sunt oameni și animale care mor de frig și foame pe stradă. Din căldura căminului propriu, la lumina bradului natural bine împodobit cu instalații electrice strălucitoare, gândul la amărâții de pe străzi le umple sufletele de tihna omului aflat la adăpost. Și, abia apoi, de milă și compasiune. 
Este îngăduința celui puternic față de cel slab: aceiași oameni care luptă pe facebook pentru drepturile și egalitatea între oameni, nu se vor considera în ruptul capului egali cu vreun gunoier fără școală.
Se uită în oglindă și speră să vadă un om (mai) bun, dar știu în sinea lor că nimic din ce fac nu va schimba lumea și că, orice ar face, omul nu se poate schimba nici măcar el însuși. Tot ce conteaza pentru el este nucleul, familia. Restul e ipocrizie generală.