miercuri, 1 decembrie 2010

Hai România! - un fel de Hail Satan!

Aș fi ipocrit dacă, după ce arunc atâta căcat în România și români, nu aș recunoaște că mă voi bucura al dracu de tare de ziua liberă de 1 dec...nu, nu merge sa incep asa.
M-am trezit cu un zambet pe fata in timp ce razele soarelui intra pe fereastra vestindu-mi o noua zi libe...nope, nici asa nu-i ok.
Romania, zi nationala. Steagurile flutura vesele...cacat:
1 decembrie, ora 11:45, Gara de Nord: e frig de te caci pe tine. In concluzie, ma cac pe mine de frig, pt ca am plecat fara manusi si fara caciula de acasa. Plec la Ploiesti, unde planuiesc sa stau fix pana la ora 15:30. Trenul pleaca la 12:00, ajunge la 12:45, voi avea deci macar vreo 2 ore jumatate de stat de vorba. Intelegeti deci sentimentul de confort pe care il am acum, la 11:45, desi ma uit un pic chioras la trenul care stationeaza la linia 10, exact linia unde ar trebui sa se afle Rapidul 661, al meu. Placutele lui de identificare afiseaza Cluj-Bucuresti dar pare atat de inghetat si mort incat vreau sa i le smulg si sa le duc parintilor lui acasa. Intr-un splendid kitsch american, mai devreme mi-a aratat niste poze cu logodnica lui, o locomotiva diesel absolut superba:

Mhm...sexy!
Dar divaghez. Intre timp s-a facut 11:55 si nimic nu misca, mai putin oamenii de pe peron care s-au apucat sa faca tractiuni cu sacosele de rafie pline ochi. Unii din ei chiar reusesc sa se incalzeasca, spre deosebire de mine: in rucsacelul meu am doar o carte, aparatul foto si cateva pagini din ziarul libertatea pe care le-am luat in cazul in care vreo urgenta ma va impinge sa apelez la toaleta din tren.
Acum e ora 11:59:10 si mi-a fost anulata orice speranta ca trenul va gara in 30 de secunde, calatorii se vor urca in urmatoarele 25 de secunde si trenul va porni dupa o binemeritata pauza de 5 secunde. VOCEA imi confirma intarzierea: "Stimati calatori, rapidul mortii ma-tii va pleca cu o intarziere de 10 minute".
Rumoare pe peron. Zambete ironice. CFR Calatori reuseste imposibilul: trenul are intarziere inainte de a pleca, ba chiar inainte ca vreun calator sa se poata urca in tren.

CFR, preminatul clasei, are 10 pe linie

Dar ce sunt 10 minute? 10 minute e chiar mai putin decat perioada ideala pt o partida de sex, in opinia lui Paulo Coielho. N-ai timp nici sa asculti o melodie care tine mai mult de 10 minute.  O bagatela. Un fleac.
VOCEA a simtit acest lucru, asa ca se face iarasi auzita, cu un ton sec, dar totusi suav, cu informatii interesante, dar totusi suparatoare, cu inflexiuni metalice, dar totusi atat de umana...
"Stimati calatori, Rapidul 661 va pleca cu o intarziere de 20 de minute".

20' - mult mai mult timp decat partida ideala de sex

Stai asa, imi zic. 10 minute treaca mearga. Dar 20 de minute e deja jumatate din timpul pe care trebuia sa il fac pana la Ploiesti. Si frigul, domnilor. Frigul mi-a cuprins atat de bine extremitatile, incat simt ca am o aura de gheata in jurul capului si al degetelor.

E ora 12:22, calatorii sunt asezati la locurile lor. Locul meu: o splendoare! La geam, langa aeroterma, absolut superb. 

Ora 12:35 - se pare ca trenul, dupa efortul de a se desprinde de atractia gravitationala orizontala a capitalei, si-a pierdut suflul. Zace in plin camp, mort SI cu desavarsire inghetat. Aproape ca-mi iese abur pe gura atunci cand respir. Trebuie sa ma uit cand dau paginile la carte, ca sa fiu sigur ca am prins foaia subtire intre degetele mele amortite. Sufletul meu s-a retras spre centru lasand extremitatile fara sange, taramuri de un pustiu apocaliptic. Daca rostesc un cuvant acesta ingheata imediat in aer si mi se sparge la picioare. Mi-e frig, ba chiar mor de frig, asta incerc sa transmit aici, prin aceste trasaturi complicate de penita.

Ora 12:50 Trenul doar ce-a pornit. Ma uit la ceas, apoi provocator in jur. Nenea nasul chiar acum imi cere biletul. Ii dau biletul. Mi-l capseaza, facandu-si meseria. Banii curg. Din salariul meu la stat si de la stat in companii falimentare cum e CFR. Nici nu mai intreb cand voi ajunge la Ploiesti. Ca sa ma incalzesc, ma gandesc la discursurile bombastice, demagogice tinute de presedinte si premier cu ocazia zilei nationale. La apelul pe care-l fac fata de niste sentimente care nu pot exista la romanii care se inghesuie la fasolea si sarmalele gratis din parcurile din capitala. Gratuitatea este un miraj, inghititurile sunt la fel de hranitoare ca aerul, carnea la fel de buna ca pulpele de sobolani, iar vocea politicienilor la fel de mangaietoare ca portavocile metalice, orwelliene, cefereiene. Parada militara se scurge ca un cacat verde imens, infrumusetat cu decoratii sclipitoare, personalitatile saluta stand incremeniti si cretini, o clica de hoti parveniti, senilele tancurilor au nevoie de ulei pentru ca plombele care acopera gropile cedeaza.

Ora 13:00 Trenul se opreste iar in camp. Citesc cu incapatanare, chiar si aceeasi fraza de cate 10 ori, si nu las furia sa ma cuprinda. Sunt zen bah, futu-ti mortii ma-tii de tren!

Ora 13:45 Cu grija sa nu mi se sparga picioarele inghetate, sar de pe ultima treapta a trenului, aflata cam la jumatate de metru fata de pamant. Cobor in pasaj si salut trenul. Multumesc frumos!

21,5 RON / 59 km - Placerea noastra de a batjocori clientii, nepretuita
PS: vroiam sa scriu cu diacritice, dar momentan ma enerveaza tot ce-i romanesc (ma uit la tine, bai prima fraza din articolul asta).

Un comentariu: