Scriem bine sau nu mai scriem

Nu ştiu ce naiba se întâmplă în jurul meu..
Ok, nu în jurul meu cu adevărat: pe terenul nostru de joacă, destinaţia transhumanţei trupurilor noastre schizofrenice sau obeze în trupuri virtuale perfecte. Pe internet, mult mai simplu spus.
Până nu demult, acu 3, 2 sau chiar 1 an aveam o mică plăcere vinovată: îmi plăcea să râd de proşti şi prost-crescuţi, eufemistic vorbind. Şi, naiv cum sunt, credeam că este un subiect care nu-i atrage pe alţii, mai deştepţi ca mine, aici, pe internet. Că atunci când gradul de enervare atingea anumite cote periculoase, puteam fi sigur că mă pot descărca într-un mod măcar tangenţial cu originalitatea. Hai fie, mai erau câteva bloguri care făceau fix același lucru, ba chiar cu mai mult umor. Dar le puteam număra, datorită mâinilor mutante, pe toate cele 102 degete ale mele, IBM compatibile.
Dar de la o vreme nu mai pot respira din cauza articolelor împotriva cocalarilor şi maneliştilor. Îmi vin mailuri cu tot felul de ghiduri despre cum să recunoşti un cocalar, cum îşi petrec cocalarii ziua, câte sinapse au şi cât de performantă este aceasta.
Desigur, primele întrebări care-mi vin în minte sunt: oare cocalarii nu sunt cel mai bun lucru care ni s-a întâmplat? Oare nu ne-au unit pe toți într-o luptă acerbă împotriva lor? Nu ne-au dat un sens vieții și, astfel, ne-au arătat sensul vieții? Oare nu ne este mai ușor la interviuri, când ne diferențiem de cocalari ca oamenii față de cimpanzei? Nu ne e mai ușor să impresionăm o fată când scuipăm delicat cojile de semințe în palmă și le aruncăm apoi elegant la coș, în loc să le scuipăm, ca țăranii, direct pe jos?

În fine, multe se pot spune despre articolele anti-maneliști și cocalari de pe internet.
Dar de departe cel mai penibil articol de felul ăsta este ăla cu Bendeac, benzinăria și BMW-ul X6. Nu știu acuma dacă este scris chiar de acel Bendeac sau nu, pentru că nu intru pe asemenea bloguri. Cert este că emailul se numea: "Scrisoarea lui Mihai Bendeac către cine vreți voi", iar textul era patetic. PATETIC. Îl știti probabil: ori v-a amuzat și pe voi, ori sunteți printre pr...ii (primii? proboccienii? probăsescienii?) proștii care pun botul la astfel de manifestări empatice (empatie față de oamenii cu bun simț, desigur). Dacă nu-l știți, cu atât mai bine.
În timp ce cocalarul lângă X6 este o condiție sine qua non și garantează o întâmplare care merită să fie povestită, după ce este molestată de cocalar, tânara noastră vedetă are o abordare cel puțin ciudată. Citez:

"Am plecat si m-am oprit dupa 200 de metri. Am tras pe dreapta si am plans protejat de casca. 
Da! Recunosc! Am plans! Am plans pentru ca mi-am imaginat ce s-ar fi intamplat daca as fi fost un roman obisnuit si nu "vedeta" de la televizor"

Eu zic că dacă nu era vedetă de televizor, își băga și el dick-ul, ca tot românul. Dar așa, cu câteva mii de adolescenți emo care citesc, dă mult mai bine plânsul.
Să plângi e noul: "te fut în gură porcul pulii mele".

Și-apoi, după o porție sănătoasă de lacrimi, articolul continuă cu o înșiruire de reguli pentru cocalari, pe care artistul are bunătatea să le împărtășească.
De exemplu:

"3. Tricoul mulat se poarta pe un corp perfect. Stiu ca in lumea voastra perfect inseamna atat mers la sala si inghitit steroizi cu pumnu' ca ghiolbanu', cat si burta de bere si ceafa plina de slana. Noi insa ne facem datoria..."

Ce mă enervează cel mai tare este că articolele de genul ăsta, în 99% din cazuri, nu reflectă o furie adevărată ci dorința de apărea mai bun în ochii celorlalți. Targetul nu sunt cocalarii, ci chiar diametral opusul acestora, indivizii ăia banali care citesc bloguri în loc să se plimbe cu bmw-ul. Dar chiar nici pe aceștia nu-i interesează sentimentele tale. Chiar și lor trebuie să le dai pâine și circ. Așa că tânara noastră vedetă introduce o înșiruire de reguli de comportament al cocalarului în public, un lucru desuet și făcut de o mie alți blogeri înainte.

În opinia mea, există o singură metodă de a putea descrie astfel de întâmplări: să fii ironic, să faci câteva glume bune și să lași agresivitatea goală și patetismul deoparte.
Altfel, pe lângă oameni civilizați și cocalari, va mai exista o categorie de oameni, penibili: cei care vor neapărat să-și declare superioritatea față de niște maimuțe.