Ouija Board (Inbreeding-ul amintirilor)

Totul a început cu nevoia imperioasă de a discuta cu cineva din afara grupului. După atâția ani pe care i-am  petrecut împreună, cu greu mai găsim un subiect de discuție interesant:

Cum ne vom distra de Revelion la anu'
este subiectul preferat, întotdeauna

Probabil asta se întâmplă în mai toate grupurile mici de oameni care-și petrec timpul împreună: experiențele sunt comune iar rarele schimbări sunt cunoscute de toată lumea chiar înainte să se întâmple. Asta e procesul de inbreeding al amintirilor. Exact ca și in cazul inbreedingului biologic, experiențele care alimenteaza legătura dintre celulele componente ale grupului devin din ce în ce mai mai puțin interesante și lipsite de importanță.

Devine imperios necesară extinderea numărului membrilor, aducerea unui suflu nou, a unei păreri noi, a unor povești noi.
Dar nu-i ușor pentru nimeni să se integreze într-un grup deja format. Ciudat, dar tocmai din cauza amintirilor care îi leagă pe ceilalți, așa cum îi leagă sângele albastru pe membrii palizi și bolnavi ai caselor regale. Integrarea e grea și datorită exigențelor mari, de ambele părți. Spun asta din proprie experiență: faptul că grupul nostru are un grad extraordinar de ridicat de inteligență nu ne-a ajutat niciodată.

Nici faptul că suntem atât de urâți
nu ne-a ajutat vreodată

Așa că am apelat la mijloace extreme. Ce-ar fi dacă, în locul unui membru nou, (care sa vină cu ideile lui noi, cu părerile lui impertinente, cu dorințele lui indezirabile, cu atitutindea ... în fine bă, ne băgăm p@la în tigaia ta), am apela la cineva care să fie alături de noi doar atunci când ne dorim. Care să fi fost martorul unor întâmplări la care noi nu am fi putut participa, care să fie sufletul petrecerii și adoratul tuturor DAR, numai atunci când ne dorim. În rest, să trăiască într-un spațiu nedefinit, mereu cu urechea ciulită la chemările noastre

Astfel am decis să apelăm la Ouija Board. Ne-am adus repede aminte ce am învățat în anul I, la cursurile de Autocad și Desen Tehnic, apoi am trecut la treabă:

Am sperat că spiritele ne vor vorbi fără diacritice

Hotărârea a fost unanimă: în ciuda pălăriilor de hipster, Caragiale ar fi un membru mai mult decât plăcut al întâlnirilor noastre. Ne-am așezat în jurul mesei, am aprins o lumânare, am stins lumina, am pus mâinile pe pahar și am întrebat:

-Caragiale, ești aici?

Tăcerea înghețată ce a urmat întrebării a crescut tensiunea momentului. Degetele noastre abia atingeau paharul. Răsuflările întretăiate erau întretăiate. Din bucătărie se auzea limba ceasului marcând secundă cu secundă trecerea timpului.
Apoi paharul s-a mișcat. Ne-am uitat unii la alții, dar mișcarea fusese prea bruscă ca s-o fi putut face cineva din noi. Paharul a indicat iute literele D și A.

- DA!


Ne-am uitat toti în jur, curioși, dar nimic deosebit nu se vedea.

- Caragiale, vrei sa faci parte din grupul nostru?, am trecut noi direct la subiect.

Iarăși tăcere, tensiune și un dans turbat al inimilor în piept (iar eu aveam chiar și o erecție). Apoi o ușoară mișcare: constrâns de situație m-am reașezat pe scaun, picior peste picior.
Brusc, iarăși paharul a început să danseze pe tabla. M-am uitat la ceilalți: degetele lor abia atingeau marginea de sticlă, ca si al meu. Exclus să îl miște ei. Paharul a indicat repede șase litere, apoi a rămaș nemișcat.
Caragiale nu ne-a mai răspuns la nici o întrebare ulterioară.

Am dus paharul la secțiunea PaPa :* și am fugit toți pe balcon să fumăm o țigară. Un timp nu ne-am vorbit, fiecare dintre noi se gândea ce ar putea să însemne ce ne-a spus spiritul.
Erau șase litere, pe care unul din noi le notase pe foaie pe măsură ce paharul se oprea deasupra lor. Cele șase litere formau un cuvânt, iar acest cuvânt era: PERETE
Evident, am cercetat pereții din toata casa, dar nimic special nu ne-a atras atenția: păianjenii erau la locul lor, varul căzut era în continuare căzut. Absolut nimic deosebit.

N-am mai stat mult până să plece fiecare pe la casa lui, lăsându-ne pe noi doi singuri acasă. Prietena mea s-a culcat, iar eu m-am așezat un pic la calculator, sa-mi verific profilul de facebook.

Pe WALL am găsit asta:

"Luke"? He's more like a "Dick" to me

De atunci dormim cu rândul. I-am avertizat și pe ceilalți. Dimensiunea spre care am făcut legătura stă deasupra noastră deschisă ca o gură uriașă. Caragiale pândește!