În fiecare dimineaţă mă trezesc bine dispus. Desigur, sunt puţin obosit: viaţa mea de supererou în tură de noapte este un pic stresantă. Nu pot să mă plâng însă: ca supererou a cărui putere magică este de a împiedica tinere studente să ia note mici la examene, am şi multe avantaje. Dar mă opresc aici...
Sar din pat, mă îmbrac, mănânc şi mă îndrept în pas alert spre metrou. Totul merge cum trebuie. Aglomeraţia îmi oferă aceeaşi stare de linişte şi calm de zi cu zi. Numai că e mai mult de agitaţie şi nervozitate. În fine, ies de la metrou, clipesc ca să-mi obişnuiesc ochii cu lumina zilei apoi mă uit în jur să-mi dau seama ce fel de zi e. Pt că sunt două tipuri de zile:
1. toata lumea pleacă cu maşina spre serviciu
2. oripilaţi de cât timp au stat în trafic în ziua precedentă, numai 50% mai pleacă cu maşina la serviciu
Astfel, lungimea cozii de maşini, respectiv timpul pe care îl voi face cu autobuzul de la Aurel Vlaicu până după podul de la bulevardul Aerogării, este o variabila direct proporţională cu tipul de zi în care mă aflu.
Deci mă uit cu atenţie, pentru că la rândul meu am mai multe opţiuni:
A. Dacă este o zi de tip 1, atunci am variantele
A1. aştept autobuzul 10 min şi încă 20-30 de minute până la serviciu, pentru cele 3 staţii care sunt de mers
pro: nu prea există motive pentru care aş face asta. poate doar dacă a plouat şi nu-mi funcţionează superputerea de a pluti peste noroaie.
A2. merg pe jos
pro: e un sentiment deosebit de satisfacţie să trec în pas lejer pe lângă maşini cu roboţei hemoroizici la volan.
minus: odată ajuns, trebuie să mă scutur serios de praf.
B. Într-o zi de tipul 2 traficul este acceptabil. Intervine însă problema aglomeraţiei din mijloacele de transport în comun. Deci iarăşi două opţiuni:
B1. iau autobuzul şi mă înghesui ~10 minute în el alături de persoane de o calitate, uneori, îndoielnică
pro: ajung mai repede
B2. merg pe jos
Ah, plecasem de la ideea că românii au memoria scurtă. Mă refeream la ăia care pleacă cu maşina, dau de un trafic infernal, a doua zi merg cu metroul sau autobuzul şi văd că traficul e ok iar a treia zi iar în maşină.
Dar acum îmi dau seama că, de fapt, nu există nici măcar o metodă de a merge în mod civilizat dintr-un punct A într-un punct B în Bucureşti.
Ah, ba da:
 |
din nefericire, nici aceasta metoda nu este una civilizata. poate doar in sensul in care iti place sportul extrem - si anume trecutul peste gropi si noroaie, saltul peste borduri, aplecarea pt a nu te lovi de reclame sau fire ce atarna prin vazduh, ocolirea masinilor care stationeaza (regulamentar, evident) pe trotuar sau a celor care incearca sa te depaseasca, furiosi ca incerci sa ii depasesti tu, cel cu numai 2 roti, care probabil nu ai avut bani sa iti iei un 4*4 si de frustrare te dai ca protejezi mediul si faci sport.
RăspundețiȘtergeredar da, recunosc - e un mod de a-ti dezvolta atentia distributiva!