Pentru ca, deoarece prostul nu e prost destul pana nu e si fudul, pe langa celelalte calitati enumerate, vreau sa par si destept. Si ce modalitate mai buna de a parea destept exista, in afara de a face efectiv pe desteptul?
Acum cateva zile, am primit o invitatie pe mail, sa-mi inscriu blogul pe un portal. La inceput am fost reticent, am dat imediat reply:
"De unde aveti aceasta adresa de mail?"
 |
| Oh... |
Raspunsul a intarziat sa apara. Zilele s-au scurs una dupa alta, mailul insa l-am lasat acolo, in inbox, nu l-am sters. In fiecare zi imi aruncam ochii pe el si, in spatele fetei mele impasibile (joc poker prin cazinouri impreuna cu prietenii mei mafioti, i'm so cool), o lupta acerba se dadea.
M-am obisnuit sa debitez singur aici, in coltul meu uitat de lumea din ce in ce mai populata a internetului. Articolele mele, de o calitate indiscutabila, se strang precum comoara avarului in groapa din gradina, precum ura in copilul ala gras terorizat la scoala, se strang aidoma batranilor la o petrecere cu carnati data de guvern.
M-am obisnuit sa debitez singur aici, in coltul meu uitat de lumea din ce in ce mai populata a internetului. Articolele mele, de o calitate indiscutabila, se strang precum comoara avarului in groapa din gradina, precum ura in copilul ala gras terorizat la scoala, se strang aidoma batranilor la o petrecere cu carnati data de guvern.
Pentru mine, blogul e copilul ala autist pe care-l scoti din casa, la plimbare, din an in paste. Dar si cand il scoti, toata lumea se holbeaza la el cu gura cascata.
Dupa astfel de procese cognitive, desfasurate lent, pe parcursul mai multor zile, am decis sa dau accept invitatiei. Am completat numele si prenumele si, imediat, m-am plictisit. M-am uitat la un seinfeld. Am ascultat niste muzica in timp ce mi-am taiat unghiile de la maini.
Apoi am bagat adresa site-ului si am apasat inscrie, cu atata emotie incat, pot sa jur, mi-a tremurat o clipa mana pe mouse. Dar teapa: blogul trebuie sa aiba o descriere. Acesta a fost primul semn ca libertatea imi este ingradita.
Am camuflat injuraturile pe care vroiam sa le scriu la descriere intr-un lorem ipsum elegant.
Apoi a doua ingradire a libertatii mele de blogger: trebuie sa astept aprobarea unui moderator. Ei bine, acest punct a pus capac rabdarii mele. Am deschis blogul si am scris repede povestea, aruncand astfel mingea la ei in teren: ori imi aproba blogul fara descriere si atunci ar trebui sa scoata obligativitatea campului, ori nu mi-l aproba si atunci, hmm, imi iau jucariile si ma joc singur, muhaahahahahha. That'll teach 'em!
Later edit:
L-au aprobat, dar se pare ca trebuie sa pun nush ce cacat de buton de-al lor in pagina de home, ca sa activez blogul pe portal. Give me a shotgun
Later edit:
L-au aprobat, dar se pare ca trebuie sa pun nush ce cacat de buton de-al lor in pagina de home, ca sa activez blogul pe portal. Give me a shotgun
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu