Dezbracat complet, citeam absorbit un articol, pe internet, cand am simtit o mana pe umarul stang. Fara sa stranga, fara sa apese, o atingere usoara ca o parere. N-am intors capul. Stiam ca sunt singur acasa, ca n-are cine sa ma atinga. M-am fortat sa citesc in continuare, dar mana a ramas acolo si o simteam cum se misca de parca m-ar fi mangaiat, cu degetul mare atingandu-mi din cand in cand ceafa. Am facut eforturi mari sa ma stapanesc, dar inima a inceput sa pompeze sange din ce in ce mai repede.
Apoi am simtit a doua mana, pe umarul drept. De data asta o apasare un pic mai ferma. Cu ochii in monitor, n-am mai reusit sa citesc nimic, randurile imi apareau ca niste miriapozi lungi si pasnici. Mainile au inceput sa se plimbe de colo colo, de-a lungul umerilor, pe ceafa, pe partea din spate a bratelor.
Apoi mi-au cuprins gatul. L-au inconjurat pe nesimtite, alunecand cu dibacie, relaxand, adormindu-mi instinctele. M-am trezit abia cand le-am simtit apasand pe marul lui Adam. Am dat sa sar de pe scaun, dar o greutate ma apasa in jos. Mi-am dus mainile la gat, incercand sa le dau la o parte pe alea straine. S-au retras repede, singure, ferindu-se parca de atingerea mea. Au ramas insa pe umeri, in asteptare. Apoi am simtit aerul miscandu-se in dreptul urechii, de parca ar fi rasuflat cineva langa mine.
Am vrut sa intorc capul, dar o strangere brusca a mainilor de pe umeri m-a determinat sa renunt. De spatele meu s-a lipit ceva rece, ca un trup transpirat si mainile au alunecat pe piept. Am lasat ochii in jos dar n-am vazut nimic. Pe corpul meu cocosat de atata stat la calculator a inceput sa se muleze un alt trup, invizibil.
Simt rasuflarea direct in urechea stanga, mainile se plimba de-a lungul abdomenului si niste sani tari si un corp strain se aseaza in jurul meu pe scaunul fara spatar. Ma ridic fara greutate, ridicand si trupul strain, o excrescenta, un suflet necalibrat.
Ma duc spre baie, direct la oglinda. Imi privesc ochii somnorosi si gatul plin de urme rosii. Dau cu niste apa rece pe fata. Simt si mai bine rasuflarea in urechea stanga. Simt si epiderma invizibila a trupului strain atingandu-se de mine. Fug inapoi in camera. Deschid usa si fug pe scari, apoi afara din bloc. N-am haine, sunt imbracat intr-un alt corp omenesc, invizibil. Fug, si alaturi de picioarele mele se balangane alte picioare si pe coastele mele se plimba niste maini straine si in urechi simt rasuflarea calma, linistita, a cuiva care are tot timpul din lume.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu