Intotdeauna (azi, pentru prima oara) m-am intrebat cum isi compun hip-hoperii versurile. Adica, ii vad pe un Adrian Despot, pe un Tudor Chirila sau Stefan Banica stand la calculator si scriind versurile alea de doi lei ale lor, dar sa ni-i inchipuim pe Cheloo de la Parazitii, sau pe Uzzi de la Bug Mafia. Puteti?
In maioul ala larg al lui, nebarbierit de o saptamana si cu fata trista si obosita, se aseaza la birou. Ia pixul in mana, sau aseaza mainile pe tastatura, in fata paginii albe.
"Tre sa bag niste rime, in #la mea", isi zice el, scarbit. Celebritatea i-a confirmat talentul. Nu conteaza ca repeta acelasi lucru in zece mii de feluri si ca mesajul este acelasi ca acum 10 ani. El canta despre lucuri sociale. E un rebel, un antisistem. Geeee.....
In dreapta are o cutie plina cu biletele. Pe fiecare biletel este scris cate un cuvant, cu litere de tipar sau de mana. Scrie primul vers, se opreste, apoi baga mana in cutie. Amesteca putin, ganditor si extrage un biletel.
"M#IE", scrie mare pe el. Aha, e cu litere de tipar. Deci sfarsit de vers, acentuat. Baga o muie acolo.
Mai scrie doua cuvinte, baga iar mana in borcan. El este constient ca reprezinta vocea unei sau chiar a doua generatii de oameni din clasele inferioare.
Dar strofa capata forma deja. Este dura, violenta, mesajul plin de furie al unei intregi clase. Este si mesajul lui, mesajul unui om care, de fapt, n-are ce spune. Are doua, trei idei, cu priza la public si le repeta in zeci de feluri. Hip hop. Geee.
oare cate borcane avea eminescu?
RăspundețiȘtergerepai cate ii trimitea mama lui, in pachetel, cu trenul de botosani
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergere