Am închis ochii sperând să adorm repede. Dar ceva îmi spunea că nu-i totul în regulă. Niciun vecin nu asculta muzică tare. Niciun câine nu lătra furios și disperat că trăiește într-un mediu din beton. Ieșind pe balcon, nici vreun bețiv pișându-se pe stâlpii de înaltă tensiune n-am văzut, sau vreo vecină adolescentă făcând o muie obscură vreunui tânăr absolvent de post-liceală, în scara blocului. Nici stele pe cerul negru ca păcura.
Totul era neclintit, precum fotografiile alea vechi, înrămate și atârnate pe pereți în casele bunicilor.
Am reintrat în casă, împiedicându-mă de prag și înjurând cu glas scăzut. M-am băgat în pat hotărât să adorm. Dar mi-era cald. Ba nu, frig. Ba nu, sete. Ba nu, mi s-a sculat p***ula. Nu mi-era somn, asta-i clar.
M-am ridicat iar și am rămas șezând pe marginea patului, într-un întuneric profund. Deasupra și dedesubtul meu, vecinii dormeau ca niște prunci. Sau poate ca niște morți în cea de-a doua zi de veghe. Nu vedeam nimic, iar celelalte simțuri erau neobișnuit de sensibile. Simțeam duhuri umblând pe lângă mine și atingându-mă în trecere. Auzeam voci șoptite în cealaltă parte a camerei, deși știam că sunt singur. Singur? Respir ceva. Dacă întind mâna în stânga sau în dreapta mă lovesc de obiecte. Sub cur am un pat la care cineva, cândva, a muncit. Și banii pe care i-am dat pe aceste lucruri sunt în cine știe ce burți. Sunt o verigă. Nu sunt singur: sunt înconjurat de ceva-uri și de amprente.
Apoi m-a lovit tristețea, inexplicabil. Vroiam să urlu. Aúuuuuuuuuuuu...dar buzele nu mi se mișcau. Vroiam să alerg într-o mulțime de oameni, să mă dau cu capul de o bordură, să fut zece femei deodată și apoi sa le fut încă o dată, pe rând, să mă scufund spre fundul unui ocean și să mor acolo asfixiat, încet și dureros, cu presiunea deformându-mi organele interne. Orice, numai să simt ceva.
Stăteam pe marginea patului, inert.
Apoi au venit ei.
Nu erau nici înalți dar nici mici. Aveau deasupra un nor verde, care-i lumina. Se țineau de mână. Aveau mina unor jucători de șah privindu-și ultima piesă de pe tablă. Nu purtau haine, dar nu le vedeam sexul.
M-am ridicat în picioare. Eram cât ei de înalt, dar parcă mai firav.
Am clipit lent dar nu au dispărut din fața mea.
Apoi mi-am dat seama ca mi-e lene sa scriu mai departe si m-am culcat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu