Știați că la originea prezervativului se află celebrul condom catolic? Acesta era un obiect asemănător prezervativului de astăzi, numai ca scopul său diferea în punctele esențiale: în primul rând el era folosit atunci când se dorea conceperea unui nou copil. La fel ca azi, doar că invers. Prin bulă papală, prezervativul catolic trebuia să împiedice penisul bărbatului să atingă pereții vaginului femeii. Asta pentru că, după cum știm, preoților catolici le place sexul doar cu copii, altfel, în rest, e blasfemie. În al doilea rând, el trebuia să sfințească conceperea copilului. Astfel, în vârful mațului de pește care îndeplinea rolul de prezervativ, era montată o mică bucată din lemn, găurită în formă de cruce. Când bărbatul ejacula, sperma lua forma crucii în timp ce pătrundea în femeie și, astfel, se sfințea. Copilul născut nouă luni mai târziu urla numai în ave maria și alte cântări bisericești.
Okay, stiu că vă uitați uimiți la un prezervativ acum și încercați să vi-l imaginați cu o bucată de lemn în vârf, așa că recunosc: am inventat toată povestea. Dar este că v-am captat atenția? Este?
Problema pe care o am în ultima perioadă este lipsa de inspirație. Totul a început acum vreo trei luni când am descoperit cititul în metrou. E mișto să citesc în metrou pe parcursul celor 35 de minute pe care le parcurg zilnic. Sunt mai cult, mai informat și pot lua oricând atitudinea de snob bășinos ca toți ăilalți de citesc cu coperta la vedere. Dar, daaaaarrrr, exista un mare neajuns: nu mai pot fi atent la potențialii actori de pe blog, care înainte stăteau în jurul meu în metrou și tramvai de parcă dădeau casting. Nu mai aud nici o discuție interesantă, nu observ nici o situație amuzantă, nu vad nici o femeie bună și niciodată n-o să mă obișnuiesc cu ”nicio” în loc de ”nici o”, nici măcar în cazurile în care este adjectiv pronominal (note to self: află care-s rațiunile din spatele deciziilor legate de ortografie). Un cârd de maneliști ar putea sta lângă o ceată similară de bătrâni cu sacoșe de rafie în tramvaiul cinci și nici așa nu mi-ar atrage atenția.
Așa că am venit cu o idee...
[...]
Întrerup articolul pentru că soarta îmi surâde: pe protv se joaca Rapid-Steaua. Se joacă e mult spus, pentru că suporterii stelei aruncă cu obiecte pe teren. Comentatorii insistă asupra faptului că acest lucru n-are legătură cu fotbalul. Dar, în același timp, antrenorul Rapidului, Șumudică, se țigănește cu arbitrul, sperând că acesta o să întrerupă meciul. Sportiv, vrea să câștige la masa verde, să cruțe Steaua de o înfrângere pe bune, rușinoasă. Ăsta e fotbalul practicat de români și țigani.
Câteva minute mai târziu, satisfacție maximă: suporterii Stelei sunt evacuați de pe stadion și sunt forțați să treacă printr-un cordon de jandarmi. O Fortuna! Ah, orgasm vizual! De fiecare data când văd bastoanele jandarmilor atingând o spinare de suporter sunt atât de bucuros încât îmi vine să râd singur. Jap! Jap! Așa, da-i și-un șut în cur lu băiatu cu tricou alb de puta madre! Așa mă tată! Asta-i una din perversiunile mele: îmi place să văd idioți zvârcolindu-se de durere.
[...]
...așa că am venit cu o idee. Ce-ar fi să merg cu mp3-playerul pornit pe opțiunea de inregistrare tot timpul cât e lume în jur? Și apoi să ascult discuțiile în timp ce merg pe jos, când sunt la toaletă, când merg cu trenul, etc.
N-ar fi cea mai tare sursa de inspirație, în afară de meciurile din Cupa României?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu