Fiecare eră are monștrii ei. Fiecare generație are în sân un șarpe cu care trebuie să se lupte, teritorii pe care să le cucerească și idealuri de femei după care femeile își modelează trupurile.
În evul mediu și încă un pic după, erau chestii fizice: ciuma, lepra si alte boli. Se descopereau continente și insule. Femeile ideale erau toate cele care puteau face copii.
Bunicii au avut războaiele mondiale, lagăre, hortiști, fasciști, naziști. Femeile erau destul de pline și cu pubisul neepilat.
Părinții noștri au avut comunismul împotriva căruia să lupte. Miliție, securitate, partid, you name it.
Generația noastră, a ăstora sub 30 de ani, are și ea gorgonele ei:
Cel mai reprezentativ este IT-ul. Să lăsăm deoparte lucrurile bune, pentru că sunt evidente. IT-ul a favorizat apariția a milioane de locuri de muncă, e adevărat. Dar, aceste locuri de muncă nu produc nimic. 90% din ce înseamna IT la nivel global folosește doar la susținerea proceselor de vânzare. Iar vânzarea reprezintă trecerea din mână în mână a produselor și încasarea comisioanelor aferente, cu atât mai mari cu cât te îndepărtezi de sursa bunului vândut. Deci IT-ul transforma generația noastră într-una de leneși într-o formă fizică groaznică, apasând taste pentru mâncare dar fără să producă efectiv această mâncare.
Apoi, dpdv social, relațiile între oameni sunt din ce în ce mai lipsite de consistență. Cu greu poți să ai prietenii ăia pe viață, pe care părinții tăi îi au, pentru că tot timpul cunoști alte persoane prin intermediul retelelor de socializare online și atenția o dedici într-o parte sau alta, aleator.
Și individualitatea este compromisă: este mult prea ușor pentru copii să găsească modele "demne" de urmat. Totul le este inoculat, marketingul imposibil de evitat și capacitatea de gândire și de alegere scade.
În sfârșit, este pornografia. De la o perversiune la alta, vizitatorii site-urilor de profil se adâncesc din ce în ce mai mult într-o lume murdară și îngrozitoare. Și astfel se crează piață pentru pedofilie, zoofilie, scatofilie etc.
Deci, împotriva cărui lucru trebuie să luptăm? Paradoxal, împotriva a ceea ce ne face viața mai ușoară, ba chiar împotriva a ceea ce ne definește viața din ce în ce mai mult. Mă gândesc că populația lumii crește iar resursele de hrană rămân constante sau scad. Omenirea crează mai degrabă ferme de servere decât să hrănească milioanele de indieni, africani și chinezi care efectiv mor de foame. Pentru cât timp vor mai avea importanță slujbele care presupun învârtirea unor exceluri cu rapoarte și cifre, cum sunt majoritatea din corporații? Pentru cât timp o societate funcționala va mai putea fi susținută cu trupurile noastre din ce în ce mai bolnave, prietenii din ce în ce mai puțini iar viața reala înlocuită încet, încet de cea virtuală?
Esti fatarnic
RăspundețiȘtergere