Pe net anomalia si instabilitatea psihica este amplificata. Online, intotdeauna incercam sa ne prezentam ca persoane mult mai "interesante" chiar si celor care ne cunosc in viata reala. Incet, incet, oamenii au intentia sa te aprecieze si dupa mesajele tale scrise, pline de violenta si ura si sa-ti atribuie acea personalitate. Cel putin asta speri, asta-i ipocrizia de care dai dovada. Tacerea nu mai este timiditate, este ura mocnita. Hidosenia de pe chipul tau nu este uratenie, pozele facute din unghiul corect infirma asta. Ai dintii albi si ochii albastri, verzi sau negri caci photoshop e prietenul tau.
Practic, tot ce-i online de fapt nu reprezinta arta: este doar dorinta disperata de a fi apreciat. Si nimic nu-i mai usor in ziua de azi decat sa fii artist. Dar, fara efort, arta are o prea mica valoare, pentru ca nu mai exista unicitate.
De fapt, toti vrem sa ne promovam pe noi insine nicidecum IDEEA, Dumnezeul care este in interiorul nostru, asta e problema.
Si multi din voi, tineri artisti virtuali, tipati cu toata disperarea acumulata a tocilarului clasei care nu indrazneste sa se dea la tipa cu tzatze mari din a 3-a banca:
I JUST WANT YOUR EYES FIXATED ON ME!
"[...] the occurence of aggression presupposes frustration [...] Frustration produces instigations to a number of different types of responses, one of which is an instigation to some form of aggression."
RăspundețiȘtergere