II.i Argument
De cand esti mic, parintii te incurajeaza sa fii competitiv. Putin isi dau ei seama ca iti fura de fapt dreptul la viata vesnica. Ca iti dau un sut in cur care te trimite fix in iad.
Suntem impreuna in finala de tenis de la Wimbledon. Tu pe teren, eu tin cu tine. Dai un as, mai dai unul. CASTIGI!!! INCREDIBIL!!! Te intinzi pe iarba si privesti cerul cu ochii larg deschisi, fericit.
Secretam serotonina si adrenalina ca niciodata. Tu si eu, pentru ca tin cu tine, impotriva celorlalti.
Dar creierul intra insa in stare de transa si, ingrijorati brusc, ne dam seama de natura noastra cu adevarat satanica caci, evident, una din principalele caracteristici a oamenilor este spiritul de competitie.
De unde vine el?
Principial cel putin, satana nu-i baiat rau. Iata povestea, in 2 cuvinte: deoarece a vrut sa egaleze puterea lui dumnezeu, a fost pedepsit si dat afara din paradis, pe vecie.
Voi lasa la o parte faptul ca, in competitia cu dumnezeu pornesti intotdeauna cu sansa a 2-a, deci e cu atat mai de admirat faptul ca ai tupeul sa-l provoci. Dumnezeu insa nu suporta competitia. Nu suporta ca liberul arbitru sa decida in defavoarea sa.
Ati ghicit ideea: daca practici un sport, oricare ar fi, inseamna ca iti manifesti latura satanica. E purul adevar. In crestininsm competitia este prost vazuta fiind anatemizata astfel insasi trasatura care a facut rasa umana sa evolueze. Dumnezeu nu stie sa piarda. E genul de adversar care iti taie franele la masina, iti sechestreaza iubita si te santajeaza sa pierzi. Sau iti REFUZA fericirea si viata vesnica.
Agentii lui dumnezeu stau cu ochii pe tine gata sa te neutralizeze, gata sa-ti traga un sut in #ie la intrarea in rai.
Dumnezeu insusi sta cu carnetelul in mana si isi noteaza greselile:
- X a participat la turneul de juniori pana in 10 ani. Potential troublemaker!!!
- Y joaca sotron cu prea multa pasiune. Potential troublemaker!!!
Nu stii sa joci cinstit bai dumnezeu!
II.ii Concluzie
Intr-adevar, principii bune exista in orice religie si crestinismul nu face exceptie. Marile religii (crestinism, islamism, iudaism) sunt in competitie directa. De remarcat ca la toate 3 sursa, adica Dumnezeu, este acelasi. Diferentele sunt neglijabile (de ex ca mahomed nu iisus e ultimul profet, ca iisus e doar profet nu fiul lui d-zeu etc). Toate astea ar trebui sa paleasca in fata adevarului unic pe care ar trebui sa-l sustina fiecare religie monoteista: Exista un singur dumnezeu, suntem parti din el si trebuie sa-l iubim si sa ne iubim unii altii. Spiritul de competitie pe care-l manifestati dragile mele fetze bisericesti este atat de complet impotriva a ce va prefaceti ca sustineti incat ar trebui sa fiti aratati cu degetul si inchisi la nebuni.
Dar nu-i asa ca totul e doar o mascarada si ca doriti doar sa va manipulati "fratii"? Nu-i asa ca biserica e una din cele mai bogate institutii din lume, milogilor?
____
In curand urmeaza Partea III!!! (Now with more pepper!)
Sapere aude!!!
RăspundețiȘtergere