Cand eram mic jucam sah mai mult decat se jucau toti baietii din fata blocului fotbal si fetele de-a prezentarea de moda. Jucam sah mai des decat se joaca copiii africani de-a foamea. Mai mult decat mosnegii din parcuri table si rummy.
Atat de serios eram eu, cand eram mic, si asa se explica inclinatiile mele antisociale pe care le resimt chiar si in ziua de azi.
Cand eram in clasa 9-a am scris primele mele versuri. Pe vremea aceea si mult dupa, acest lucru inca nu mi se parea o dovada de hipstereala de doi lei. Mi le aduc vag aminte, dar erau ceva perfect normal pentru un tanar care nu pusese inca mana pe o țâță: era o tipa care facea baie in mare si avea apa pana la gat. Eu eram pe plaja (si probabil mi-o frecam singur, nerabdator) si o urmaream cum vine, prin apa, spre mine. Spre dezamagirea mea era imbracata cu o haina de ploaie din aia opaca, inchisa pana la gat. A ajuns langa mine, s-a intins pe nisip si eu (taran, deh, nu stiam sa umblu cu femeile), am sarit sa-i dau haina jos.
Si, spre stupoarea mea, sub haina nu se afla nimic. Doar aer: tipa nu avea corp, din ea era doar capul si acesta, acum fara haina, statea ca o bila pe plaja si se uita sfidator la mine, cu buzele stranse. Repet: cu buzele stranse.
In aceeasi zi, la scoala, colegii mei intrebau daca nu mergem cu totii in Black Sea, la disco, diseara.
In primul an de facultate am scris primul roman: are vreo 120 de pagini A4 si mi-a luat cam un an sa-l scriu. L-am recitit: e imposibil de inteles. Nu are subiect, nu are actiune si e un mare cacat suprarealist fara sens. Doar pentru ca pe vreamea aia il adoram pe Henry Miller. Pe care il ador inca.
In al patrulea an de facultate am inceput al doilea roman, pe care il vroiam diferit, sa surprind "marele public", adica pe mine, cu ceva nou. Dupa doar 30 de pagini, mi-am dat seama (in sfarsit!) ca nu am talent la scris. Un stil mult prea complicat, pudic, pretios si lipsit de originalitate.
Asa ca, o vreme, am lasat-o balta cu scrisul totalizand: 6 volume de poezii, unu virgula trei romane si multe ocazii de ma lauda cu ele. Caci pe vremea aceea acest lucru atragea fetele cum atrage o râmă guvidele tinerel.
In toamna lui 2008 am inceput acest blog, care reuseste, de atunci, performanta rasunatoare de nu avea cititori aproape deloc. Pornind de la luna aia cool, in care am avut 10 vizualizari la un articol, sondajele arata un procent negativ de scadere atat de mare, incat acest lucru ma face, in modul, cel mai tare pula tare al blogosferei romanesti.
- Limbaj licentios? Cu siguranta nu, daca raportam la limbajul copiilor de clasa 1.
- Puncte puncte dupa fiecare grup de doua cuvinte? In nici un caz. Eu pun la inceputul fiecarui articol vreo patru, cinci randuri numai cu puncte si fiecare isi ia de-acolo si insereaza unde si cat de des vrea.
- Subiecte interesante? Pai am vorbit despre rael, plecat la mare, caracatita paul, politica, eforie nord, manele, politehnica, fotbal, sfanta paraschiva etc etc (si asta numai in acest ultim articol, prin simpla mentionare in paragraful asta)
Asa ca m-am hotarat sa fac o pagina de facebook:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu