Liberul arbitru

Ca orice om intreg la cap, simt nevoia din cand in cand de schimbare. Uite asa reusesc sa ascult si black metal si hip hop, sa vad  filme horror de mana 3-a si filme foarte bune, sa citesc fowles si apoi maneaua literara dan brown, sa scad de la 100  la 80 kg, sa imi tai ciocul desi stiu ca arat ca o bila cu nasul mare fara.
Si asa, inconstient, ma schimb de la un an la altul. De exemplu, am inlocuit placerea de a scrie versuri sau proza cu dejectiile zilnice de pe blog, desi stiu ca oricine poate fi amuzant si interesant daca injura si daca vorbeste de rau societatea din Romania. Dar ma sufoca ura mai ceva decat cravata pe Martin Eden.
Ne schimbam continuu, asta e ideea principala. Cateodata am un sentiment foarte ciudat fata de mine insumi: ca atunci cand, intamplator, iti dai seama ca un coleg anost de liceu sau facultate, cu care n-ai vorbit niciodata mai mult de 2 cuvinte, are si el o personalitate. Ca in spatele tacerii lui insipide, te judeca. Ma surprind cu atitudini si reactii pe care nu le-am avut niciodata. Si cu pareri.

Principala mea nemultumire o constituie traditia. Facem lucruri pe care nu le dorim doar pentru ca, in opinia generala, trebuie facute. Si chiar daca spiritul inca tanar, deci rebel, te indeamna sa faci lucrurile pe dos decat ar trebui (fara a fi insa emo, cea mai de cacat forma de rebeliune), situatia ramane: societatea te condamna. Iar societatea nu e ceva ce poti ignora, oricat ti-ai baga pula in ea.
De exemplu, imi pot trece blogul asta pe CV si sa pastrez speranta de a ma angaja pe vreundeva? Ma indoiesc, desi articolele de aici spun mai multe despre mine decat toate studiile pe care le am. Dar societatea e construita pe minciuna. Pe obligativitatea de a da informatii false despre tine doar pentru a face o impresie buna, pentru a te incadra in anumite tipare.
Societatea te impiedica sa fii tu insuti. Si, incet, incet, te schimba. Te face sa privesti cu ochi rai
orice manifestare excentrica, sa respecti traditiile. Sau, din contra sa nu mai respecti absolut nimic, din dorinta de a iesi in evidenta, dar intrand astfel intr-un alt fel de banalitate. Sa ajungi un individ cu personalitatea mulata pe a celorlalti.
Si, fie ca esti un traditionalist convins, fie ca esti un rebel anarhist, cand vei constata ca nu esti unic deloc, va fi prea tarziu ca sa devii tu insuti. Va fi prea tarziu sa te comporti asa cum numai bunul tau simt si liberul arbitru iti dicteaza.
Vei alerga in continuare cu limba scoasa dupa aprecierea altora.